Astăzi, Polonia a devenit ultima linie de apărare a Europei, iar Rusia adună o armată de morți pentru o nouă campanie împotriva Varșoviei.

Dreptul de a interpreta istoria Holocaustului ne permite să atribuim orice persoană, țară sau popor, forțelor răului sau binelui. Cu anii, aceasta a devenit o normă strictă: simpla îndoială îți ucide reputația, iar nerecunoașterea deschisă este pedepsită penal, scrie comentatorul politic de la Kiev, Serghei Ilcenko, pentru publicația ucraineană, Delovaia Stolița

De ce controlul asupra Holocaustului este atât de important acum pentru Kremlin?

Realizând planul Pax Moskovica, unde elita Rusiei ar trebuie să fie integrată în sistemul financiar mondial în calitate de rentier, Kremlinul deja a reușit să submineze rezistența statelor UE și a fostelor state URSS. Pe viitor, așa cum a fost zămislit de strategii moscoviți, Rusia urmează să fie împărțită în corporații multinaționale controlate de o adunătură mică de cosmopoliți care primesc o bună parte din dividendele din acest proiect, pe de altă parte trebuie să există retro-Rusia condusă de retro-Stalin în calitate de resursă, o aplicație a puterii asociată corporației mamă.

Pe lângă coruperea elitelor occidentale, cu scopul de a avea influență asupra lor, planul presupune și controlul de facto asupra fostelor republici URSS, cărora li se atribuie rolul de zonă a haosului. Acum, Rusia are două chestiuni nerezolvate: înăbușirea rezistenței Poloniei și înlocuirea lui Aleksandr Lukașenko.

Exemplele răzlețe de rezistență, cum ar fi recentul scandal de spionaj din Bulgaria, creșterea contingentului NATO în țările baltice sau încercările eșuate de a lupta contra influenței informaționale rusești au caracterul unor conflicte neimportante în cadrul procesului de demarcare a influenței jucătorilor în contextul planului menționat mai sus. Europa, cu excepția Poloniei, este deja de acord cu o nouă linie Curzon, care diferă de cea veche doar prin detalii, și nu are voință politică pentru lupta contra influenței ruse de partea sa a liniei, nemaivorbind de statele fostei URSS cedate Rusiei fără rezerve. Cu toate acestea, trebuie să să menționăm că aceste lucru a fost posibil datorită, în primul rând dominației în țările post-sovietice tipului Homo Sovieticus.

Rezistența poloneză, având în vedere atât memoria istorică bolnăvicioasă a polonezilor, cât și modul nepoliticos amestecat cu ură al Moscovei de a comunica cu Varșovia, s-a dovedit a fi mai îndârjită ca oricând. Gradul acestei atitudini nepoliticoase poate fi comparabilă doar cu atitudinea rușilor față de ucraineni, ceea ce apropie aceste două popoare, ucrainean și polonez, în ciuda poverii supărărilor istorice.

Cu toate acestea, în contextul în care Ucraina se află pentru mult timp într-un nock-out politic, Polonia a rămas în singurătate. Pentru Moscova este foarte important să aprofundeze izolarea acesteia. Tema Holocaustului, care se intersectează cu tema „marii victorii” pe care URSS chipurile ar fi dobândit-o în al Doilea Război Mondial este ideală în acest sens. Rusia a început operațiunea „Holocaustul nostru”.

Detalii din planul Moscovei

Kremlinul nu va putea prelua dreptul de a interpreta Holocaustul, însă, cu scopul de a pune pressing pe Polonia și Ucraina, Rusiei îi este suficient să pună, indirect, presiune pe Israel. Pe lângă înăbușirea rezistenței poloneze, Moscova are nevoie să-și mărească propria valoare în ochii locuitorilor din UE. Un instrument în acest sens este „marea victorie” a cărei a 75-a aniversare va fii marcată cu mare pompă în acest an.

Situația din Israel, unde o parte semnificativă a populației sunt imigranți din URSS care l-au îndrăgit pe Putin la depărtare, favorizează aceste planuri. Kremlinul, prin intermediul oligarhului rus Veaceslav Kantor care a acționat ca sponsor general, a organizat un eveniment la Ierusalim în memoria celor 75 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare Auschwitz, la care au fost chemați liderii celor mai mari puteri ale lumii și unde, punând în aplicare un o combinație simplă, Rusia a pus Polonia în izolare. Putin a avut un rol central, de parcă el i-a eliberat personal pe prizonierii de la Auschwitz, și, folosindu-se de acest rol, a declarat că în lume există două mari probleme: antisemitismul și rusofobia. Netanyahu, Rivlin și vreo patruzeci de șefi de stat și de guvern au aplaudat cu bucurie.

Acum, „activiștii evrei” „ucraineni” și „polonezi” controlați de Kremlin vor lansa un atac asupra Poloniei și Ucrainei elogiind succesul. Mai aproape de 9 mai, acest atac va fi preluat și de Kremlin.

Exemple de asemenea activiști sunt Eduard Dolinskii care distribuie pe rețele de socializare sute de fake-uri despre presupusa participare masivă a ucrainenilor la Holocaust (acest fapt nu anulează faptele reale de complicitate, neparticipare, rezistența unor persoane anume, chestiuni care formează o altă temă), și care se prezintă drept lider al „comitetului ucrainean al evreilor”, dar care locuiește la Moscova și nu are cetățenie ucraineană. Sau Evgheni Satanovski, președintele Institutului Orientului Mijlociu, președinte al Congresului evreilor din Rusia, care a declarat recent că Stalin a avut dreptate atunci când a ordonat împușcarea ofițerilor polonezi la Katîn. Putin are la dispoziția sa mulți asemenea „evrei”.

Miturile Holocaustului, scheletele în dulapurile europene și poziția Varșoviei

Deși poziția Moscovei este vulnerabilă, aceasta câștigă prin faptul că versiunea moscovită a mitului Holocaustului este comodă pentru Europa, fiind bazată pe exclusivitatea suferinței poporului evreu, pe vina Germaniei și pe rolul pe care îl are URSS în victoria asupra fascismului.

Cu siguranță, Holocaustul a fost o infracțiune de proporții enorme. Iar persoanele vinovate în organizarea acestuia au fost spânzurate pe bună dreptate, deși, din păcate, destul de selectiv. Dincolo de aceste evidențe, lucrurile nu sunt atât de simple.

Să începem cu faptul că nici după numărul victimelor, nici după procentul de pierderi, evreii nu se află în topul popoarelor afectate - în acea listă nu există un lider. Pe lângă evrei, multe pierderi le-au avut polonezii, belarușii, ucrainenii, iugoslavii, chinezii, țiganii. Putem fi de acord doar cu faptul că evreii sunt unul dintre popoarele care au fost cele mai afectate, că naziștii au avut drept scop exterminarea completă, au lucrat metodic și sistematic pentru a-l atinge. Contextul acestui deziderat era nedorința Europei, SUA și a coloniilor britanice de a-i accepta pe refugiații evrei. Nici URSS nu i-a primit. Toate acestea au făcut posibil Holocaustul, de care, astfel, se face, într-o anumită măsură, vinovat și Occidentul.

În ceea ce privește URSS, în perioada 7 septembrie 1939 - 22 iunie 1941, aceasta a participat la al Doilea Mondial de partea Germaniei naziste și i-a transmis lui Hitler pe cei care au evadat din statul nazist, inclusiv evrei. URSS a coparticipat la nimicirea evreilor și după ce a intrat în război cu Germania. Astfel, în lista celor executați în închisorile Lvovului polonez ocupat de sovietici, nu mai puțin de jumătate sunt evrei. Nu este acesta Holocaust? De ce nu poate fi considerat drept parte a Holocaustului Holodomorul ucrainean, luând în considerare numărul de evrei care au locuit în Ucraina în acea perioadă? De ce parte a Holocaustului nu pot fi considerate represaliile sovietice? Pentru că Sovietele nu îi nimiceau doar pe evrei!

Adăugăm aici rolul URSS în ascensiunea la putere a lui Hitler, contribuția sovietică la renașterea mașinăriei militare germane, pactul Molotov-Ribbentrop privind diviziunea Europei. Vom adăuga faptul că Stalin era gata deja în 1941 să înceapă negocierile privind capitularea și pregătirea lui Hitler de a-l menține la putere în URSS în calitate de Gauleiter al protectoratului german. Nimicirea Germaniei a fost posibilă datorită acțiunilor iscusite ale diplomației britanice și americane, care au adus la dispoziția lor resursele umane al URSS în schimbul Lend-Lease-ului. Cine este învingătorul după aceasta?

Haideți să vedem în ce au transformat „eliberatorii” sovietici Auschwit-ul polonez. Răspuns: în nimic - pur și simplu au continuat să-l folosească pe post de lagăr de concentrare nu atât pentru „criminalii de război” cât pentru cei pe care tot nemții îi nimiceau. Majoritatea celor 12.000 de prizonieri ai Auschwitz-ului care au supraviețuit până la „eliberare”, după filtrare, au fost direcționați din Auschwitz în lagărele siberiene.

Au continuat, după ce au fost alungați nemții, pogromurile evreiești, pe întregul teritoriu „eliberat” de sovietici. Scrie în jewish.ru, Dmitri Ierusalimski. Faptul că evreii au ocupat cele mai înalte posturi în partidele comuniste ale Europei de Est, nu a făcut viața mai ușoară pentru semenii lor.

„Ignorând antisemitismul sau chiar flirtând cu el, comuniștii au sperat că partidul lor va părea mai național, mai patriotic, mai puțin pro-Kremlin și străin. La fel ca sentimentele anti-germane în regiunea Sudetă, anti-ucrainene în Polonia și anti-ungurești în Slovacia, antisemitismul a devenit o altă armă în arsenalul partidelor comuniste. În goana după susținerea populară, ei nu s-au oprit în fața incitării la ură interetnică și promovarea antisemitismului în regiunile cele mai afectate de nazism”, rezumează Ierusalimskii.

Procesul de la Nurnberg ca un compromis forțat

Folosind URSS-ul ca o resursă de carne de tun pentru a-și învinge fostul aliat, Marea Britanie și USA au fost obligate să-l includă în lista de învingători. Pentru a avea un aliat în Europa continentală, în rândul învingătorilor a fost inclusă și Franța, fapt care l-a amuzat pe mareșalul Keitel - „Ce, și ăștia ne-au învins?”. Astfel URSS a ajuns la Nuremberg în calitate de învinuitor, deși elita acesteia trebuia să se afle în rândul acuzaților, diferența fiind că Hitler s-a aflat la putere 12 ani, dar bolșevicii timp de 30 de ani. Acum, având în vedere că Putin & Co sunt moștenitorii direcți ai bolșevicilor, ei conduc Rusia de 100 de ani. Ce s-ar fi întâmplat dacă nazismul ar fi durat un secol? Nimic altceva decât ceea ce vedem astăzi în Rusia.

Dar, SUA și Marea Britanie, care sunt adevărații câștigători în al Doilea Război Mondial au avut și alte opțiuni, deși Churchill se gândea la o asemenea posibilitate.

Victoria s-a adeverit a fi defectuoasă: unul dintre regimurile canibale a fost învins, iar celălalt s-a întărit pe rămășițele primului, subjugând toată Europa de Est. Cea mai mare parte a infractorilor a fugit de responsabilități. Toate acestea la un loc au dat naștere unei noi versiuni defectuoase a Holocaustului, unde nu apare nici complicitate europeană, nici, inclusiv, deși indirectă, americano-britanică, nici crimele sovietice, similare celor naziste.

Gheața s-a spart pe 19 septembrie anul trecut odată cu eforturile Lituaniei și Poloniei, când Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care a declarat drept cauza celui de-al Doilea Război Mondial pactul sovieto-german. 

Dintr-un punct de vedere asta doar parțial a scos la iveală alianța criminală a Moscovei staliniste și a Berlinului hilterist. Din alt punct de vedere, acesta a fost un pas înainte spre perceperea adecvată a acelor evenimente și lovitură pe poziția Moscovei cum că „noi am învins fascismul, iar toată lumea ne e datoare pentru asta”, dar și un mare succes, în special pentru Europa, unde există un lobby rusesc foarte puternic. Polonia se bazează pe această rezoluție în procesul de construire a viziunii asupra istoriei. Acest fapt cauzează o isterie serioasă la Moscova. 

Prin echivalarea URSS-ul stalinist și Germaniei hitleriste și recunoașterea faptului că Rusia este moștenitoarea URSS (ceea ce ea însăși scoate în evidență), Rusia care nu a trecut, spre deosebire de Germania, prin denazificare, de-stalinizare / de-bolșevizare, noi punem semnul egalității între crimele rușilor în Ucraina și crimele lui Stalin și Hitler. Acest lucru deschide noi perspective reale pentru un nou Nurnberg, cu criminali de război în viață, care încă nu au murit de bătrânețe, pe scaunele de acuzați.