În absența unei politici externe capabile să obțină beneficii concrete pentru cetățeni, președintele Dodon pare să se axeze pe realizarea unor obiective aparent abstracte, cum ar fi cel al promovării ideii de recunoaștere internațională a neutralității Republicii Moldova. La suprafață ideea pare inocentă: dacă tot este consfințită prin Constituție neutralitatea, de ce să nu încercăm să consfințim această idee și printr-un acord internațional? Mai ales dacă aceasta ar ajuta la o presupusă reintegrare cu regiunea transnistreană? Ideea însă nu este deloc inocentă și poate avea consecințe grave atât pentru suveranitatea țării, cât și pentru relațiile Moldovei cu UE – relații absolut vitale pentru Moldova. De această părere este fostul ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu.

Această idee riscă să dezechilibreze și mai mult politica externă actuală a țării noastre, și iată de ce:

Un acord internațional de recunoaștere a neutralității unui stat ar limita de fapt suveranitatea Republicii Moldova de a-și alege propria politică externă. În cazul existenței unui astfel de acord, unele țări străine ar decide în ultima instanță prioritățile de securitate și politică externă a țării.

O astfel de „recunoaștere internațională” a neutralității poate fi ușor folosită pentru a bloca aspirațiile europene ale Moldovei. Într-adevăr, din UE fac parte 5 state neutre (4 din ele sunt neutre, ca și Moldova, doar în baza propriilor constituții). Și totuși în UE există niște procese de integrare în domeniul securității și apărării. În acordul de funcționare al UE există și o clauză de apărare comună. Este foarte posibil că dacă Moldova va ajunge în pragul aderării la UE, orice semnatar al acordului de recunoaștere internațională a neutralității Moldovei să se poată opune aderării noastre la UE pe motiv că aceasta ar contraveni statutului de neutralitate. Cu alte cuvinte, Rusia ar putea utiliza orice document care consfințește internațional neutralitatea Moldovei ca bază juridică pentru a bloca integrarea europeană a Moldovei. Apropo, Finlanda, Suedia și Austria, fiind neutre, nu au riscat să adere la Comunitatea Europeană decât în anii 90, după dizolvarea URSS.

Dar problemele în politica externă a Moldovei pot apărea și până se pune problema eventualei aderări la UE. Instituțiile statului responsabile de securitatea țării noastre primesc destul de multă asistență din partea SUA și UE. Inclusiv Ministerul Apărării și Ministerul de Interne. Această asistență ar putea fi contestată că fiind contrară „neutralității” Republicii Moldova în cazul în care unor state străine li se deleagă dreptul de garantare și, prin urmare, interpretare a neutralității Moldovei. Pot suferi și alte domenii de cooperare dintre Moldova și UE sau SUA.

Tot din istorie știm că la sfârșitul anilor ‘40 Finlanda neutră a renunțat să beneficieze de Planul Marshall de reconstrucție a Europei pentru a nu irita URSS-ul. În anii ’60 URSS s-a opus semnării unui acord de asociere dintre Austria și Comunitățile Europene. Anterior, URSS a folosit statutul de neutralitate al unor state pentru a limita nu doar parteneriatele lor militare, dar și parteneriatele economice ale statelor neutre cu UE și SUA. Există toate șansele ca un acord internațional de recunoaștere a suveranității Republicii Moldova să fie folosit pentru a constrânge relațiile politice, și chiar economice, cu UE și SUA, care astăzi sunt principalii susținători economici și politici ai Moldovei. Un astfel de acord internațional riscă să ofere Rusiei un drept de veto pe relația Moldovei cu UE și SUA.

Există și riscul ca un astfel de acord privind recunoașterea neutralității să se poată ușor transforma într-un angajament respectat de Occident, care își va limita cooperarea cu Moldova, dar nu și de Rusia. E ușor să ne amintim de Memorandumul de la Budapesta semnat de Rusia și Ucraina în 1994 prin care Ucraina renunța la armele sale nucleare în schimbul garanțiilor rusești de respectare a integrității teritoriale a Ucrainei, și chiar renunțare la presiunile economice asupra Ucrainei. Presiunile economice asupra Ucrainei au fost reluate la doar câțiva ani după semnarea acestui memorandum, iar în 2014 armata rusă a intervenit pentru a anexa Crimeea și pentru a destabiliza Donbasul. Deci există toate premizele ca Rusia să încalce un astfel de acord atunci când îi va conveni, tot așa cum a încălcat prevederile Acordului de la Istanbul și Memorandumul de la Budapesta pe Ucraina.

Și o scurtă lecție de istorie. În 2008-2009 președintele Voronin a încercat să promoveze o astfel de recunoaștere internațională a neutralității RM, însă UE a refuzat să participe la astfel de discuții invocând faptul că UE nu poate participa la niște aranjamente internaționale care constrâng suveranitatea Republicii Moldova.

Prin urmare, recunoașterea internațională a neutralității ar limita suveranitatea Moldovei de a-și alege propria politică externă și este foarte probabil că va fi folosită pentru a limita relațiile Moldovei cu UE nu doar în domeniul securității dar și în domenii politice și economice. Este o inițiativă care riscă să dezechilibreze și mai mult politica externă actuală suficient de dezechilibrată.