Câțiva ani în urmă era clar că instalarea unui monument dedicat lui Vladimir Botezătorul la Moscova, în apropiere de Kremlin, într-o zonă care este protejată de UNESCO, și speculațiile pe momentele complicate ruso-ucrainene, vor fi o prioritate în acțiunile Kremlinului. Cu toate acestea, rezoluția din septembrie a Europarlamentului care a legat izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial de Pactul Molotov-Ribbentrop și apropierea aniversării a 75-a de la victoria asupra nazismului au schimbat semnificativ tactica Federației Ruse.

„Descoperirile istorice” din decembrie ale lui Vladimir Putin despre „pământurile istorice rusești donate Ucrainei” și despre „Contele Potoțki care i-a inventat pe ucraineni” (descoperiri rămase fără un răspuns pe măsură din partea Kievului) și o provocare puternică pentru politica memoriei istorice a Poloniei cu privire la învinuirile de antisemitism și cooperarea Guvernului celei de-a Doua Republici Poloneze cu naziștii au rădăcini comune și o interpretare amatoricească.

Mi-am amintit cumva de împrumuturile masive în teza de doctor a juristului Vladimir Putin - nivelul abordării istorice este similar.

Există însă un alt factor: pe teritoriul Rusiei se află o mulțime de documente de arhivă (nu doar rusești sau sovietice), dorința politică de a le folosi în propriile interese și o mașină informațională care poate să răspândească un asemenea semnal aproape în toată lumea. Prin urmare, putem vorbi despre apariția unei noi Politici istorice a Kremlinului care are drept scop atingerea obiectivelor geopolitice ale Rusiei de a sugruma UE din interior și de a-i distruge perspectivele dezvoltare.

Putin a fost vizibil rănit de rezoluția Parlamentului European, printre inițiatorii căreia erau Traian Băsescu și Radoslaw Sirkoski. Nu cred că problema e că tatăl lui Putin a luptat cu nemții, dar faptul că memoria celui de-al Doilea Război Mondial, în formatul Kremlinului - marele război patriotic, este o componentă importantă în ideologia Rusiei. „Obsesia pentru victorie” poate fi folosită pentru a acoperi eșecurile din politica de stat și ca un element de consolidare a națiunii. Rusia nu economisește bani pe asta, conștientizând cu luciditate perspectivele instrumentului.

De ce în epicentrul „descoperirilor istorice” ale lui Putin se află Polonia? Acest lucru este dictat de caracterul relațiilor polono-ruse începând cu anul 2010, când un avion Tu-134 s-a prăbușit lângă Smolensk, la bortul căruia s-au aflat o parte din elita politică și militară a Poloniei. De atunci, relația dintre Moscova și Varșovia s-au tensionat și șanse pentru ameliorare sunt minime. Învinuind A Doua Republică Poloneză de colaborare cu Hitler, Putin încearcă să transfere responsabilitatea pentru Pactul Molotov-Ribbetrop de pe umerii URSS. Există însă încă un moment sensibil - pe care Rusia îl cunoaște foarte bine.

Tema cooperării dintre populația poloneză și naziști în chestiunea exterminării evreilor în Polonia ocupată nu se află la suprafața, dar este vizibilă. Tragedia orașului Jedwabne unde evreii din localitate ai fost nimiciți de vecinii lor polonezi, pogromurile evreiești de după război în Cracovia și Kielce - pagini cu adevărat înfricoșătoare a istoriei poloneze. Se pare că Kremlinul va încerca să folosească această temă deja în ultima decadă a lunii ianuarie când în muzeul Yad Vashem se vor reuni participanții Forumului Mondial pentru Comemorarea Holocaustului. Putin va susține un discurs grandios, iar colegul său polonez Andrzej Duda, nu a primit posibilitatea de a cuvânta în cadrul forumului, și nu a mers la Ierusalim.

Apropo, pe 27 ianuarie, Polonia va marca cea de-a 75-a aniversare de la eliberarea Auschwitz - Birkenau, o adevărată fabrică a morții, unul dintre simbolurile Holocaustului în Europa, unde au murit peste un milion de evrei europeni. Este clar că Duda va ține un discurs. Apropo, Vladimir Zelenski ș-a dat acordul să viziteze Israelul, dar a ezitat cu privire la vizita în Polonia.

Se pare că logica Kremlinului este de a crea noi linii de tensiune în relațiile din interiorul UE. Politica Poloniei este și așa criticată printre statele Europei Vechi, iar bombardarea spațiului informațional european cu privire la o tematică sensibilă pentru mulți poate crea crize politice de diferite dimensiuni. Cu toate acestea, în Polonia, aceste acțiuni pot provoca o consolidare la care, în mod special, a chemat premierul Donald Tusk, liderul Partidului Popular European. Cu toate acestea, nu este exclus că Kremlinul pregătește o „bombă” istorică folosind un interes jubiliar crescut față de tema evenimentelor din culisele celui de-al Doilea Război Mondial și selectând niște documente cu o valoare crescută.

Îmi voi permite să presupun că Putin va folosi „Yad Vashem” pentru a mări numărul celor care se vor prezenta la 9 mai 2020 la Moscova. Capitala Rusiei va fi vizitată de Emmanuel Macron, Aleksandr Lukașenko și Benjamin Netanyahu. O invitație similară va primi și Vladimir Zelenski. Kremlinul va încerca să adune cât mai mulți lideri în Piața Roșie de 9 mai.

De altfel, tema cooperării cu naziștii poate deveni o pârghie de influență a Rusiei asupra mai multor lideri europeni pentru că mai multe state europene s-au distins aici.

Apropo, următorul atac istoric al lui Putin poate fi îndreptat împotriva statelor baltice. Putin va căuta să folosească evenimentele legate de Holocaust în Lituania, în interesul său. Relațiile ruso-belaruse deloc ușoare din ultima vreme poot da naștere unui val de speculații pe tema colaborării belaruse cu naziștii.

Nu aș exclude faptul că Putin îl șantajează cu pricepere pe Emmanuel Macron fiind în posesia unor documente necunoscute despre „faptele” regimului de la Vichy, publicarea cărora ar putea pune piedici președintelui francez în revendicarea rolului de lider politic european. Evident, evenimentele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial pot fi folosite și pentru a submina situația din Balcani.

Cu toate acestea, nu numai evenimentele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial se află acum în arsenalul Kremlinului. În acest iunie se împlinesc 100 de ani de la pacea de la Trion dintre statele Antantei și Ungaria, condițiile căreia Budapesta le consideră tragedie națională. Nu este greu de văzut că Putin are relații foarte prietenoase cu premierul ungur Viktor Orban El va folosi această relație pentru a tensiona relațiile maghiaro-ucrainene. Ucraina trebuie să se aprovizioneze cu argumente de pe acum.

Este posibil oare să ne opunem Noii Politici Istorice a Kremlinului pe care Putin personal o promovează, bazându-se pe mașinăria propagandistică? Avem șanse, însă contracararea presupune un dialog deschis despre problemele dureroase pentru multe state europene, pierderi și tragedii, care au lăsat răni grele și greu de vindecat. Cu toate acestea, capacitatea de a ne opune manipulărilor Kremlinului pe subiectul istoriei, în linii mari, este un test al maturității și al durabilității valorilor europene comune.