Semne diacritice
Încurcătura de limbă – „Fericiun Crecit” - a unei deputate socialiste, care a avut magnanima intenție să rostească în română o frază finală din discursul său de Crăciun, adresat sorocenilor în limba rusă, a eclipsat o „gafă” a lui Dodon, care s-a lăudat, în seara zilei precedente, la unul din posturile sale de televiziune, că SIS-ul îl ținea la curent cu cine se întâlnea și ce discuta Maia Sandu, când aceasta se afla în funcția de premier. „Am primit informații detaliate de la SIS – unde s-au întâlnit, despre ce au vorbit etc.
 
Foarte interesant… foarte interesant cu ce se ocupau și unde se întâlneau… Maia Sandu care astăzi e foarte eroică, cu discurs eroic…” – a declarat, fălos, Dodon, citat de Ziarul Național.
 
Nu ne miră, ca pe alții, că presa a acordat atenție unui caz, care reflectă un anumit grad de obtuzitate a aleșilor poporului, o anumită atitudine față de „limba de stat” și purtătorii ei. Ni se pare însă inexplicabilă, nejustificată lipsa de interes atunci când e vorba de filajul unui prim ministru. Nu e neapărat să fii un Bob Woodward, dar să te pomenești în fața unui Watergate local și să îl ignori e semn de complicitate sau de incompetență jurnalistică.
Pare nefirească și tăcerea „societății civile” (mă refer la onegeurile care își arogă această titulatură), a politicienilor care ar trebui să vegheze la supremația legii, la buna funcționare a statului de drept, la respectarea libetăților și drepturilor omului. S-au epuizat în lupta cu Plahotniuc și nu mai sunt atenți la ce se întâmplă după fuga acestuia? Sau transformarea Republicii Moldova dintr-un stat capturat de Plahotniuc în unul controlat de Dodon nu mai este un fenomen grav?
 
În mod surprinzător, primul a reacționat chiar SIS, înțelegând gravitatea spuselor lui Dodon, grăbindu-se să dezmintă afirmațiile președintelui Republicii Moldova, ceea ce, iarăși, e un fapt neordinar în sine, chiar dacă se evită referința concretă la președinte. „Serviciul de Informaţii şi Securitate respinge cu fermitate afirmațiile apărute în spațiul public referitoare la implicarea instituţiei în presupusele măsuri speciale de investigaţie efectuate în privinţa ex-premierului Maia Sandu.”, - se spune în comunicatul de presă difuzat de această importantă insitutuție.
 
„Afirmațiile apărute în spațiul public” aparțin lui Dodon, însă principialitatea și curajul sisiștilor nu s-a ridicat până la nivelul care le-ar permite spunerea adevărului deplin. Ei au preferat, după cum remarcă Ziarul Național, să arate cu degetul spre presă, care, la rândul ei, cu câteva excepții, se prefăcuse că plouă. „Totodată, facem un apel către mass-media de a evita insinuările privind realizarea de către instituţie a unor activităţi ilegale”, - declară bățos SIS-ul, deși nu era vorba de „insinuări”, ci de reproducerea exactă a cuvintelor președintelui Republicii Moldova.
 
Cu dezmințirea SIS-ului, apar noi întrebări: dacă nu SIS l-a informat pe Dodon unde s-a întâlnit și despre ce a vorbit Maia Sandu cu Nathaniel Rothschild, atunci cine a făcut-o? FSB? Sau GRU? Sau Pavel Voicu, folosind structurile și mijloacele tehnice respective ale Armatei Naționale, după cum presupune vice-președintele PAS, Igor Grosu? Sau Dodon dispune de o instituție privată de filaj și interceptare a discuțiilor confidențiale, finanțată de părinții săi? Sau a moștenit-o pe a lui Plahotniuc?
 
La aceste întrebări ar trebui să răspundă chiar noul procuror general, Alexandru Stoianoglo, cu ajutorul aceluiași SIS. Aceasta ar fi adevărata dovadă a independenței lor, a faptului că Dodon nu a preluat „sistemul” lui Plahotniuc și nu continuă „cauza” acestuia. Stoianoglo, care mai are a se clarifica și cu finanțarea PSRM, preferă, deocamdată, să nu observe că Dodon se situează deasupra tuturor ramurilor puterii, deasupra tuturor instituțiilor și legii, afirmând că știe ce respiră Maia Sandu, dând indicații Curții Constituționale, procurorului general, repetând că nu se va supune Constituției, dacă se va forma o nouă majoritate parlamentară și va fi demis guvernul Chicu…