Cunoaștem toți fraza aparent conciliatoare a noului ministru al Educației, Corneliu Popovici, spusă imediat după învestirea Guvernului Chicu: „Eu vorbesc româna, dar nu cred că cineva greșește dacă o numește moldovenească, pentru că este în Constituție, și fiecare are dreptul să o numească... N-o să fie nicio schimbare în curriculă”. De fapt, acest enunț al ministrului Popovici se înscrie perfect în logica duplicitară a Partidului Socialiștilor.

Se pare că, spunând aceasta, Popovici a dat un semnal că noul Guvern nu va atenta la „limba română” ca sintagmă. Se pare că, în sinea lor, socialiștii lui Dodon se tem de faptul că, odată făcând acest pas, societatea noastră va ieși din inerția melancolică, în care a fost indusă de perindarea guvernelor, de lupta politicienilor pentru putere ca scop în sine, și se va opune. Posibil, schimbarea sintagmei de limbă română cu „limba moldovenească”, apariția unei discipline școlare noi, poate funcționa ca un declic pentru societatea inertă din R. Moldova, un declic care poate declanșa un mecanism de eliberare a urii față de guvernul pro-rus.

De fapt, poziția anunțată a lui Corneliu Popovici, nu știm dacă această poziție este și asumată, nu anulează politica de promovare a sintagmei de „limbă moldovenească” la nivel de stat. Acest lucru se face prin metode subtile și perfide. Nimeni dintre moldoveni nu va protesta împotriva unei legi organice care stipulează că informația atașată produselor medicale, dar și orice fel de informații, lămuriri verbale și contracte să fie expuse în limbile „moldovenească” și rusă. Proiectul mai curând va trece neobservat, se vor auzi doar câteva voci răzlețe ce-și vor manifesta nedumerirea, pe rețele sociale, poate, se va auzi o voce de protest în Parlament.

Cert este că, dacă proiectul va fi votat, PSRM va obține verde pentru alte inițiative de acest gen. „De ce să nu introducem limba „moldovenească” în toate legile care au drept subiect protecția consumatorului? De ce să nu schimbăm codul educației?” În acest sens, se va înfăptui un schimb de concepte, când expresia obscenă și scârboasă „limbă de stat”, cu care urechea noastră lâncedă demult s-a obișnuit, va fi înlocuită cu sintagma „limba moldovenească”. Așa, socialiștii și interesul rusesc vor câștiga încetul cu încetul tot mai mult teren, vor înainta tiptil cu „limba moldovenească” pe corpul legislativ, ca o cangrenă, până când corpul întreg va fi afectat, iar cei care mai au verticalitate să se opună, vor pierde puterea de a rezista.

Din alt punct de vedere, posibil, socialiștii au introdus sintagma „limba moldovenească” pentru a pune în umbră, în planul doi, obligativitatea de a dubla mesajele de pe prospecte în limba rusă. Într-o eventuală dezbatere parlamentară, socialiștii ar putea să facă o aparentă concesie. „Bine scoatem „limba moldovenească”, întoarcem „limba de stat”, dar lăsăm limba rusă”.

Din altă perspectivă, deputații care se vor opune „idiomului moldovenesc” ar putea veni cu un argument imbatabil la prima vedere. Legea cu privire la actele legislative spune că orice proiect legislativ „se elaborează în limba de stat”.

Odată cu promovarea moldovenismului în actele legislative, se surpă o mare vrăjeală a socialiștilor și a lui Igor Dodon, cea că, chipurile, ei reprezintă interesele pro-Moldova, că ei sunt „mijlocul de aur” care va construi relații bune atât cu Occidentul, cât și cu Rusia.

O altă mostră a faptului că PSRM este în esență exponentul intereselor rusești în R. Moldova - evenimentul din 10 noiembrie produs în satul Moara Domnească, unde, a fost inaugurat un moment restaurat, un fel de placă cu o stea roșie în vârf, în cinstea unui NKVD-ist. Este vorba despre un oarecare Ivan Bulgakov care a ținut piept „forțelor fasciste”, mult mai numeroase, timp de două zile, pe Prut. Prezența la acest eveniment este impunătoare - atașatul Ambasadei Federației Ruse, Viktor Iașenin, ajutorul atașatului militar al Ambasadei ruse, Evgheni Trunov, președintele Comitetului Coordonator Național „Pobeda”, Aleksei Petrovici, cercetașii Clubului rusesc-patriotic „August”. Se spune că atașații ambasadelor și ajutorii atașaților, diplomați de rangul doi și trei, îndeplinesc de fapt funcții de agenți de informație, dar nu acesta este subiectul ce ne interesează. Apropo, placa construită de sovietici și restaurată acum, a fost inaugurată cu „onoruri ortodoxe”, iar corpul de onoare al Poliției de Frontieră a conferit un caracter oficial și chiar somptuos evenimentului. S-a decis că pe lângă acel monument vor trece zilnic grănicerii, probabil, pentru paza obiectului. Se pare că un asemenea eveniment nu putea să aibă loc din 2009 până recent.

Aparent, aceste două evenimente - promovarea moldovenismului în actele legislative și inaugurarea unei plăci restaurate în cinstea unui NKVD-ist nu au cine știe ce tangență. În esență, aceste evenimente demonstrează că avem la guvernare un grup de persoane fidele și îngăduitoare intereselor rusești. Posibil, aceste evenimente reprezintă doar o tatonare de teren, niște studii de fezabilitate, pentru manevre mult mai serioase pe viitor.