до свида́ния, Кишинёв! La Chișinău au căzut măștile: socialiștii declarați pro-ruși au câștigat alegerile pentru Chișinău după 11 ani de mandate ale românului Dorin Chirtoaca și 2 ani furați din mandatele acestuia de către procurorii lui Plahotniuc. Cea mai mare cetate românească de peste Prut se află sub puterea lui Dodon. Andrei Năstase este prima victima a pactului dintre blocul ACUM și Igor Dodon. Maia Sandu se vede următoarea victima și se cere demisă de socialiști pentru a se muta în stradă, la proteste. Moscova a triumfat, iar "pro-europenii" așteaptă în zadar un semn de la Berlin sau Bruxelles. România mai e aici?

Îmi amintesc anul 1999: eram într-o criză profundă, avusesem de plătit o datorie externă uriașă în anul anterior (8% din PIB!), de neimaginat pentru Europa, iar minerii tocmai încheiaseră un marș spre București. Cu toate acestea, când am ajuns la Chișinău am văzut ce însemna cu adevărat criză: la piață puteai cumpără 10 ouă dând la schimb un sutien sau o pereche de ciorapi, iar aerul era incredibil de curat, toate fabricile fiind închise, aerul condiționat nu funcționa nici măcar în hotelul fost "al partidului"; Republica Moldova nu mai putea să cumpere electricitate (oricum nu producea  decât o cantitate ridicol de mică), nemaiavând bani.

Statul Republica Moldova era incapabil să își susțină propria existență, atât din rațiuni obiective (lipsa oricăror resurse economice interne), cât și  subiective (eșecul în serie al politicienilor de toate culorile). Incapacitatea de a se auto-guverna a devenit dureros de vizibilă în perioada guvernului Ion Sturza (februarie-noiembrie 1999), când Republica Moldova nu putea să își asigure alimentarea cu energie electrică.

Atunci, România a demarat prima mare operațiune de asistență nerambursabilă dincolo de Prut și a livrat energie gratis pe teritoriul republicii în  valoare de 27 milioane de dolari SUA (la prețurile de astăzi, acea energie electrică ar fi valorat aproximativ 100 de milioane de euro). În loc să  manifeste pragmatism și viziune, guvernul de la București a preferat să asculte prostiile indrugate de echipa de la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, cel care se numea pe sine cu mândrie "prietenul lui Piotr Lucinschi" (președintele de atunci al republicii de peste Prut).
 
Pragmatismul și viziunea, pe care Bucureștiul nu le-a avut atunci, l-ar fi îndemnat să preia la schimb acțiunile companiei Tirex Petrol, societatea petrolieră republicană. Doar pentru atmosferă, să notăm că atunci România era abia al treilea partener comercial al Republicii Moldova, după Rusia  și Ucraina, cu cote modeste de aproximativ 10 procente din import, respectiv din export. Cine erau cei care garantau românilor preluarea Tirex: nimeni altul decât premierul Sturza azi, prosper om de afaceri din România și vice-premierul Mitea Diacov, autorul partidului care l-a propulsat pe oligarhul Plahotniuc (viitorul premier Vlad Filat era atunci responsabil cu... privatizarea!). (SursăAICI).

Iată comunicatul de atunci, pentru aducere aminte(SursăAICI):

"Autoritățile moldovene s-au angajat  rezolve, în scurt timp, toate aspectele de ordin legislativ și politic pe care le presupune privatizarea  societății Tirex Petrol, pentru  preluarea acesteia de către Societatea Română de Petrol  se poată realizainformează un comunicat al Societății  Naționale a Petrolului Petrom.

Conducerea 
Societății Naționale a Petrolului și a grupului Tofan, societate care va cumpărăalături de SNP, pachetul majoritar de acțiuni al societății  Tirex Petrol din Republica Moldova, s-au întîlnit, joi, la Chișînău cu primul ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, cu președintele Parlamentului, Dumitru Diacov și cu șeful Departamentului Privatizării, Alexandru Olenic.

Modul de preluare de 
către România a pachetului majoritar de acțiuni ale Tirex Petrol în contul datoriei Republicii Moldova pentru livrările de energie  electrică a fost stabilit printr-o lege specialăadoptată de parlamentul Republicii în această vara.

Compania de 
distribuție a produselor petroliere datorează CONEL 16 milioane de dolari pentru energia electrică consumatăÎn urmă semnării contractului de achiziție a Tirex, datoriile acestei societăți față de CONEL se vor compensa prin intermediul companiei de electricitate și al SNP Petrom.

Societatea Română de Petrol - consorțiul privat românesc care va achiziționa pachetul majoritar de acțiuni al Tirex Petrol - este formată din SNP Petrom - acționar majoritar și firmele Tofan Group, Franciză Petrom, Petroserv București".

Dar, ce să vezi, promisiunile duetului Sturza-Diacov n-au valorat prea mult, astfel încât compania germană Mabanaft a "câștigat" licitația pentru privatizarea fostului monopol de pe piață produselor petroliere din Republica Moldova Tirex Petrol.

"Compania germană a oferit 500.000 dolari pentru pachetul de 82% de acțiuni deținute de stat și s-a angajat  investească în infrastructură  companiei alte circa cinci milioane de dolari. Mabanaft a fost singură companie interesată de această privatizare. Guvernul moldovean a simulat  încercarea de a ceda României pachetul majoritar de acțiuni al societății Tirex Petrol în contul datoriilor pentru energia electrică livrată Republicii  Moldova. Astfel, deși în 1999, un consorțiu de firme româneștiîntre care și SNP Petrom, a negociat cu oficialitățile moldovenești preluarea societății  Tirex Petrol în contul datoriilor pentru energia electrică furnizată de CONEL. Compania a fost evaluată de experții moldoveni la 15-20 milioane de dolari. Auditul efectuat de o companie românească a evaluat compania la trei milioane de dolari. După tratative de peste un antranzacția a eșuat, datoriile fiind apoi preluate de stat". (SursăAICI).

La Chișinău, era deja guvernul lui Dumitru Braghiș, iar datoria către România nu avea  mai fie plătită niciodată. Ba chiar, în anii următori, Guvernul Năstase oferă extinderea acesteia și furnizează din nou, gratis, energie electrică către Republica Moldova, în situația în care această nu avea nicio altă sursă de furnizare a energiei electrice.

La Chișinău se instaurase regimul militianului Voronin, ales președinte în 2001. Valoarea totală a exporturilor de electricitate din România peste Prut, neplătite niciodată de către partea moldovenească, avea să ajungă la aproape 80 de milioane de dolari, echivalentul de astăzi a 300 milioane de euro! Această energie electrică a salvat existența fizică a peste 3 milioane de moldoveni în trei ierni cumplite; această energie a fost livrată gratis de către București, deși atunci România era o țară extrem de săracă, care nu atingea nici măcar 20% din media Uniunii Europene, o țară care era atunci în afară NATO și UE, o țară care în 1998 a fost la un pas de intrarea în incapacitate de plata. Toate misiunile FMI, ale Uniunii Europene și ale Băncii Mondiale reproșau atunci guvernului român acele livrări de energie...

Pentru recapitulare: în contul energiei livrate, în valoare de 27 milioane de dolari, România a primit dreptul de a asista cum o firma  oarecare a cumpărat cu doar 500.000 dolari compania care trebuia oferită de Chișînău în schimbul energiei livrate în clipele de restriște de atunci!

Plătită cu nici mai mult nici mai puțin decât o treime din veniturile bugetului, administrația publică românească a produs mulți experți în tehnici  desăvârșite și originale de tocat bani, cum ar fi plantarea de miliarde de panseluțe în orașe cu sute de străzi neasfaltate sau zidirea a trei straturi succesive de borduri în orașe fără parcări și fără metrou. Această administrație, născută și crescută în cultul dosarului cu șină, ignoranța și aroganță  deopotrivă, s-a întrecut pe sine în modul dezastruos în care, de 30 de ani, distruge aproape sistematic una dintre cele mai bogate țări ale Europei.

Dar parcă nicăieri nu a eșuat mai lamentabil administrația noastră decât în politică față de Basarabia. Exact în locul în care aveam mai multă nevoie de un succes, exact acolo am eșuat cel mai vizibil. După 20 de ani de priorități ale tuturor guvernelor, după 20 de ani de poduri de flori sau de megawați, după nenumărate comisii și comitete, după jumătate de miliard de dolari cheltuiți pentru sprijinirea Chișînăului, am reușit să  menținem neștirbită influență și puterea Rusiei acolo, am reușit să facem România să fie privită la Chișinău precum orice altă țară, deși este principalul finanțator extern al Republicii Moldova.

România a livrat gratis energie în Republica Moldova în valoare cam de 80 de milioane de dolari, a pus pe masă gratis Chișinăului o sumă  nerambursabilă de 100 de milioane de euro pentru proiecte ale guvernanților moldoveni, România oferă anual 5.000 de burse pentru elevii și  studenții din stânga Prutului, România a reparat 1.000 de grădinițe și a livrat 100 de microbuze în Republica Moldova.

În 2015 a apărut creditul de 150 milioane euro, cu dobânda foarte mică și mai ales fără condiții referitoare la progresul democratic intern. Ba chiar,  tranșă a două a acestui credit s-a acordat cu șase luni înainte de termen pentru a permite guvernului de la Chișinău  deruleze un acord de împrumut cu Fondul Monetar Internațional (27 februarie 2017).  nu uitămtotușiesență sacrificiului pe care România îl face pentru asigurarea supraviețuirii nerecunoscatorilor guvernanți de la Chișinău: noi ne împrumutăm la dobânzi de 4% anual pentru a da un credit cu dobânda cam de 1,5% Republicii Moldova! Ba mai riscăm și deteriorarea ratingului de țară pentru asemenea practici  neadmise în comunitatea internaționalăBomboană pe colivă este, însălipsa oricărui demers autentic al Bucureștiului privind  rambursarea de către Chișinău a creditului, precum și lipsa oricăror condiționalități tehnice, lucru nemaiîntâlnit în analele finanțelor  mondiale...

Vreți un indicator global al eșecului nostru la Chișinău? Iată-l: evoluția rezultatelor la alegeri.

1998:

rezultate alegeri Chisinau 1998

 

Sursa: AICI

Comuniștii (devotați legăturilor cu Rusia) au strâns 40 de mandate, blocul BECDM (Convenția Democrată a lui Mircea Snegur) 26 de mandate, blocul BEpMDP (partidul fostului agent KGB din ambasada URSS de la București, Dimităr Diacov) 24 de mandate și Partidul Forțelor Democratice (al unionistului Valeriu Matei) a luat doar 11 mandate. Dacă ținem cont și de faptul că aproape jumătate din parlamentarii aleși pe lista lui Snegur veneau de la PPCD-ul lui Iurie Roșca, putem spune ca în Parlamentul de la Chișînău în 1998 au fost aleși cam 20 de unioniști. Toți acești 20 se  considerau fii României, se numeau români și cereau public înfăptuirea Unirii. Comuniștii erau visceral anti-români, iar oamenii lui Diacov și ai lui Snegur erau cam ce numim astăzi statalisti/moldoveniști, adică își doreau transformarea Republicii Moldova într-un stat total independent, rupt de România și "neutru".

La alegerile din 2001, comuniștii lui Voronin obțîn 71 din cele 101 mandate de parlamentar, iar unioniștii lui Iurie Roșca abia prind 11 locuri în parlament.

rezultate parlamentare Moldova 2001

 

Sursa: AICI

În 2005, comuniștii iau 56 de mandate din 101, PPCD-ul lui Roșca tot 11 mandate, iar struțo-cămila Blocul Electoral Moldova Democratică  (în care erau amestecați bătrânul kgb-ist Diacov, Serafim Urechean, Serebrian și lupul tânăr Vladimir Filat cu unioniști precum Vitalia Pavlicenco) 34 de mandate. Nu greșim dacă spunem ca aproape 20 de parlamentari erau români și se mandreau cu asta.

 

rezultate parlamentare Moldova 2005

 

Sursa: AICI

În 2009, comuniștii scad sub 50 de mandate (48), iar Partidul Liberal, declarat unionist, condus de către Mihai Ghimpu, devine al treilea partid cu 15 mandate de parlamentar:

rezultate parlamentare Moldova 2009

 

Sursa: AICI

În 2010, comuniștii coboară la doar 42 de mandate, dar și liberalii lui Ghimpu (sabotati de Băsescu însuși) se duc la 12, depășiți fiind de monstrul în devenire PLDM (al satrapului arghirofil Vladimir Filat) cu 32 de mandate și de PDM, partidul cedat de venerabilul kgb-ist Diacov mai tinerilor Plahotniuc și Marian Lupu (15 mandate).

rezultate parlamentare Moldova 2010

 

Sursa: AICI

În 2014, socialiștii lui Dodon și comuniștii lui Voronin iau în total 46 de mandate (25 +21), PLDM revine la un număr de 23 de mandate, iar Plahotniuc își trimite în Parlament 19 oameni. Unioniștii de la PL primesc 13 locuri.

rezultate parlamentare Moldova 2014

 

Sursa: AICI

La ultimele alegeri, în 2019, socialiștii se aleg cu 35 de mandate, partidul lui Ilan Shor (la fel de pro-rus și anti-român precum socialiștii), cu 7 mandate, Plahotniuc obține 30 de mandate, iar gruparea "pro-europeană" ACUM 26 de mandate. Unioniștii dispar ca grup politic din Parlament, probabil 3 dintre deputații aleși în cadrul ACUM fiind recunoscuți ca unioniști.

Trăgând linie,  ne uităm de unde am plecat și unde am ajunsdacă în 1998 erau 40 de parlamentari pro-ruși și 20 de unioniști, restul fiind preocupați exclusiv de propria bunăstareastăziîn 2019, am ajuns la 42 de pro-ruși declarați plus 3 independenți și încă 3 de-ai lui Plahotniuc care ar mânca români pe pâine, 2-3 unioniști și două grupuri masive fără identitate națională și care fug literalmente de câte ori îi întrebi ce limba vorbesc, așa-numițîi "pro-europeni"... Și asta ne-a costat jumătate de miliard de dolari, plus nenumărate umilințe (Voronin ne-a refuzat propunerea de ambasador, Filat i-a organizat o ambuscadă atasatului nostru de apăraresecuriștii de la Chișinău l-au filmat în momente intime pe consilierul economic al ambasadei noastre etc.). Ați numi asta un succes? Parcă nu.

Dacă Republica Moldova ar fi emis obligațiuni listate la bursă, nimeni în afară României nu ar fi cumpărat acele obligațiuni și nimeni nu a făcut-o. Noi am cumpărat cam toată tranșă. Bonus, am oferit și 1 milion de cetățeniipermițându-le câtorva sute de mii de basarabeni  lucreze, astfel, legal în Vest și  trimită acasă peste 1 miliard de dolari anual pentru echilibrarea deficitului de cont curent nefinantabil al micii republici.

Marea problema a noastră, însă, este aceea că alții au procedat exact invers față de noi: au preluat, pe bani puțini, activele productive de la Chișinăurușii la ei ne referim, au preluat, de exemplu, MoldovaGaz și Aeroportul, precum și nenumărate "monopoluri" comerciale și dețîn primele trei televiziuni  audiență.

Acest tip de analiză nu este nou, îl fac de mult, împreună cu profesorul Dan Dungaciu. Ba chiar am propus, împreună, constituirea unui fond specializat, Fondul Moldova, care să facă achizițîi de active în republica: companii de utilități, de telecomunicații, de energie, am propus  finanțarea unei centrale electrice pe gaze la Chișinău care să consume gazele care vor fi aduse pe conducta Iași-Chișinău. Politicienii au zâmbit superior și au continuat să facă ce știau ei mai bine, să ofere banii, fără nicio conditionalitate, guvernelor de la Chișînău.

Rezultatul: în Parlament nu mai există partide unioniste, primarul ales de 3 ori al Chișînăului, Dorin Chirtoacă, a fost arestat, într-o cauză inventată  de către Plahotniuc, o zi după ce oligarhul primea banii promiși de la București, primăria Chișinău a fost cucerită de socialiștii pro-ruși, iar gruparea Maia Sandu-Andrei Năstase a ajuns cu spatele la zid, fiind pusă în situația de a forță ruperea pactului încheiat cu Dodon.  În acest timp, Șeful Serviciului de Informații și Securitate (SIS) de la Chișinău, Alexandr Esaulenco, a plecat din nou la Moscova pentru a se întâlni cu oficiali din conducerea serviciilor speciale rusești (SursăAICI).

Și-uite așa am pierdut jumătate de miliard de dolari și 3 milioane de români pe care i-am cedat lui Igor Dodon. Politica de finanțare  necondiționată a Chișinăului a fost un eșec, politica de întreținere a unei iluzii (aderarea la UE a Republicii Moldova) a fost un eșec, politica de abandonare a politicienilor unioniști în favoarea celor anti-geopolitică și a-identitari a fost un eșec. Și ce soluție credeți că vor găsi politicienii noștri?  Să dăm mai mulți bani guvernului de la Chișinău, evident. Să îi rugăm frumos să ne lase să le dublăm stipendiile, eventual...

до свида́ния, Кишинёв!

Sursa: ziare.com