Semne diacritice

Încercările de a evita confruntările geopolitice în Republica Moldova ia forme ciudate, grotești. Nu numai politicienii socialiști și acumiști sunt prinși în acest joc, nu numai Dodon și Maia Sandu par să se fi înțeles asupra unei diviziuni a muncii în chestiunile de politică externă, președintele fiind angajat în relațiile cu Rusia, iar premierul – în relațiile cu Occidentul, chiar și presa selectează evenimentele în funcție de preferințele geopolitice.

Eșecul politicii „fără geopolitică”

Săptămâna trecută, de exemplu, presa de limbă rusă, cu unele excepții care confirmă regula, s-a concentrat preponderent asupra celui de-al doilea forum economic moldo-rus, cu participarea lui Dodon și a vicepremierului rus Dmitri Kozak, arătându-se mai puțin interesată de vizita în SUA a unei delegații guvernamentale conduse de Maia Sandu, iar presa de limbă română a preferat să urmărească cu sufletul la gură itinerarul Maiei Sandu la Washington, ignorând demonstrativ prezența în Chișinău a unei impunătoare delegații ruse, în frunte cu Kozak.

Alianța ACUM-PSRM eșuează să unească cetățenii Republicii Moldova în jurul unei politici externe „echilibrate”, „nici cu unii, nici cu alții”. De fapt, acumiștii nici nu își propun acest scop, reprezentanții blocului ACUM declară tranșant că implementarea Acordului de asociere cu UE și integrarea europeană rămâne obiectivul lor prioritar. Sintagma „integrare europeană” se regăsește, ca denumire a unui compartiment, în „înțelegerea politică” semnată recent de Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Maia Sandu, înțelegere care stabilește „obiectivele tranzitorii” ale guvernării ACUM-PSRM.

Aceasta mai prevede „consolidarea dialogului politic cu UE” și „extinderea formatelor de cooperare cu UE”, în timp ce, referitor la CSI, se spune că „părțile vor continua cooperarea în contextul acordurilor economice, sociale și culturale în cadrul Comunității Statelor Independente și altor acorduri semnate de Republica Moldova”. Guvernarea se mai angajează să depună efort pentru „normalizarea relațiilor politice și economice cu Federația Rusă, asigurând respectarea reciprocă a intereselor naționale”.

„Resetarea” relațiilor cu Rusia

Aparentele cedări de ordin geopolitic în favoarea ACUM, Dodon le compensează pe plan propagandistic, punând la îndoială perspectiva admiterii Republicii Moldova în UE, declarând că viitorul nostru e în Uniunea Eurasiatică, unde sunt „frații” lui, iar, mai recent, după întâlnirea Macron-Putin, el vorbește despre rolul activ al Republicii Moldova în proiectul „Europa Mare”, de la Lisabona la Vladivostok.

În același timp, comentând pe marginea forumul economic moldo-rus, Dodon și-a bucurat simpatizanții cu desfășurarea unui „proces rapid și reușit de resetare” pe termen „îndelungat” a relațiilor dintre Republica Moldova și Rusia, deși în realitate mai este mult până acolo. Moscova încă nu și-a anulat deciziile punitive la adresa Republicii Moldova, după ce Chișinăul a semnat acordul de Asociere cu UE. Le va anula când o va vizita Maia Sandu?

Ea a promis să meargă la Moscova. Se vor întâlni acolo politicile externe ale președintelui și prim-ministrului Republicii Moldova sau la NewYork, unde pleacă Dodon, pentru a ține un discurs în cadrul Adunării Generale a ONU? Va cere Maia Sandu, la Moscova, anularea embargourilor, retragerea necondiționată a trupelor ruse sau va asculta, ca Nicu Popescu, lecții despre cum apără Rusia pacea pe Nistru și cât de mult a împiedicat-o Plahotniuc să deschidă piața rusă pentru fructele și legumele moldovenești? Va protesta Dodon, la New York, împotriva staționării ilegale a trupelor ruse pe teritoriul nostru, în pofida „neutralității” Republicii Moldova? Va denunța el aplicarea bâtei economice de către Rusia împotriva unui stat „suveran și independent” ca al nostru? Puțin probabil.

Re-ocuparea Republicii Moldova în aplauzele Occidentului?

Întrebat de jurnaliști de ce la forumul moldo-rus nu s-a discutat problema transnistreană, vicepremierul rus Dmitri Kozak a răspuns că Moscova nu abordeză tema aceasta pentru a păstra „fragila coaliție” dintre socialiști și acumiști în Republica Moldova.

„Nu trebuie să ne grăbim în chestiunea transnistreană”, e „mai important” să păstrăm coaliția, a subliniat el. De ce are nevoie, de ce protejează Rusia fragila coaliție ACUM-PSRM, când, după cum s-a lăudat Dodon, el poate aduna o majoritate parlamentară într-o săptămână? Răspunsul e simplu: fiindcă, în condițiile unei guvernări socialiste, „normalizarea” relațiilor dintre Republica Moldova și Rusia s-ar numi re-ocupare, ar provoca temeri pentru securitatea Ucrainei, cu reacții de împotrivire din partea Occidentului, pe când, în condițiile unei guvernări „hibride”, același efect se obține în aplauzele UE și SUA.

Ziarul Național