Semne diacritice

„Dacă vor câștiga socialiștii, republica asta nu are viitor. Dacă socialiștii mai câștigă și capitala, Republica Moldova e sortită eșecului”, a avertizat, nu demult, Andrei Năstase, lider PPDA și ministru de Interne. Trecem peste această „logică” răsturnată cu susul în jos al adjunctului Maiei Sandu, care îi prezice Republicii Moldova un sfârșit rușinos, dacă Ion Ceban, concurentul său, câștigă Primăria Chișinăului, dar nu îl sperie faptul că socialiștii și Dodon se află deja la cârma Republicii Moldova, cu concursul deputaților acumiști și al lui Năstase personal. Nu suntem siguri că el își dă seama ce vorbește, însă nu acesta este subiectul care ne interesează.

Socialiștii s-au șters pe față

Mai interesantă ni s-a părut reacția socialiștilor, aceasta a lipsit cu desăvârșire, ceea ce înseamnă că au avut o indicație precisă cum să procedeze. Socialiștilor li s-a poruncit să se șteargă pe față și să rabde, pentru a obține acordul acumiștilor de prelungire a concubinajului politic pe un termen de patru ani. Aceasta chiar dacă, în cazul unor alegeri parlamentare anticipate, PSRM ar câștiga majoritatea, iar blocul ACUM ar putea lua mai puțin decât la 24 februarie 2019.

Numai că cineva nu vrea să dea vrabia din mână pe cioara de pe par. Cineva este interesat ca alianța ACUM-PSRM să funcționeze cât mai mult timp și nu e greu de ghicit că acel cineva este însuși Kozak, care pricepe că trebuie să bată fierul cât e cald, cât se mai menține „consensul internațional” din spatele actualei guvernări. Rusia e în câștig cu fiece zi, alianța cu blocul ACUM spală în mod automat nu numai imaginea PSRM și a lui Dodon, ci și a Rusiei lui Putin, care apare de data aceasta nu ca un agresor, nu ca un pericol pentru statele vecine, ci ca un salvator al democrației, un pilon al „dezoligarhizării” în Republica Moldova. Moscova ar trebui să spună mulțumesc deputaților ACUM, dar păpușarul nu spune mulțumesc unor marionete.

Câștigurile simbolice nu sunt suficiente

Apoi, ar fi păcat ca ea să se aleagă doar cu un câștig simbolic, să nu încerce, profitând de ajutorul shcroederiștilor germani, să-i fericească pe republicomoldoveni cu un nou plan de reglementare transnistreană, care să se numească de data aceasta „autonomie foarte puternică”, dar să conțină ideile mai vechi ale planului Kozak.

Și întâlnirea lui Popescu cu Lavrov, la Moscova, a demonstrat că Rusia nu se mulțumește doar cu câștiguri simbolice, că relațiile platonice nu o satisfac, ea dorește ca Republica Moldova să se reîntoarcă „de bunăvoie și nesilită de nimeni” pe orbita rusă, ca „partener strategic” (cu acorduri de consultări „reciproce” pe politica externă, de „colaborare” militară, cu integrare pe plan economic, cultural și social, cu acces deplin pentru propaganda rusă în spațiul informațional al Republicii Moldova, cu fortificarea rolului limbii ruse etc.). Rusia va plăti pentru loialitate cu gaze, după cum s-a exprimat o publicație rusă, și cu anulări de taxe vamale, dar nu va face concesii pentru declarații sterile de prietenie, după cum cred, cu naivitate, unii miniștri acumiști.

Doar concesiile concrete, pașii Chișinăului de reașezare a Republicii Moldova pe două scaune, european și rus, vor fi răsplătite. Piața Rusiei nu se va deschide pentru produsele moldovenești atâta timp cât se vor pune impedimente, fie și simbolice, propagandei ruse, cât timp militarii ruși nu vor circula liber spre Tiraspol via Chișinău, până când Republica Moldova nu va îndeplini toate doleanțele, care sunt de fapt niște condiții, expuse de Lavrov lui Popescu. Altfel, ar ieși că politica embargourilor a fost zadarnică.

„Cașcavalul” oferit cu mâna altuia

Jocul lui Putin cu Dodon „de-a gazele” mai ieftine, care nu sunt ieftine deloc, nu mai are pentru Moscova farmecul cuvenit, dacă nu i se va alătura lui Dodon și Maia Sandu, îmbrăcată în ie, cu diplomă de la Harvard. Capitularea Republicii Moldova trebuie să fie exemplară. Maia Sandu este împinsă din răsputeri să meargă la Moscova. Vizita premierului și acceptarea „registrului” de pretenții întocmit de Lavrov, declinarea ofertei ucrainene de asigurare cu gaze va fi și un indiciu că Chișinăul este copt pentru acceptarea planului Kozak într-o nouă redacție.

Sigur, Moscova s-a învățat minte, ea nu va oferi „cașcavalul” cu mâna ei, va acționa prin intermediul Berlinului și UE. Și, dacă a reușit să creeze pe această cale Alianța Kozak, de ce nu ar reuși să realizeze și planul său? Pașii Maiei Sandu sunt ai caprei care nu merge de bunăvoie la târg.