Președintele în exercițiu al Ucrainei și candidatul la funcția de președinte al țării, Petro Poroșenko, a remarcat în una dintre declaraţiile sale că oponentul său în cel de-al doilea tur de scrutin, showmanul Vladimir Zelenski, se ascunde după o hologramă.

Comparația are, desigur, dreptul la existență, dacă luăm în considerare că pe Vladimir Zelenski, cel real, alegătorii, practic, nu l-au văzut și și-l închpuie, în primul rând, după președintele cam aiurit Vasili Goloborodko din serialul „Sluga poporului“ sau în baza caricaturile din „Cartierul 95“ — una dintre clonele ucrainene a rusescului „KVN“, scrie jurnalistul ucrainean și comentatorul politic Vitali Portnicov.

Dar s-a dovedit că a pune cu botul pe labe o hologramă este mult mai greu decât să învingi contra unui oponent clasic. Poroșenko poartă o adevărată luptă cu umbra, iar umbra nu face decât să-și râdă de el.

În ultimele săptămâni, președintele a acordat, se pare, mai multe interviuri decât în cei cinci ani de aflare în funcția de șef al statului. El chiar s-a prezentat la postul de televiziune „1+1“, aparținând oligarhului care locuiește în Israel, Igor Kolomoiski. Anume pe acest post apare în ultimii ani „Cartierul 95“ și serialele showmanului. Dar Zelesnki însuși nu era de găsit, el a vorbit cu președintele la telefon. De altfel, Poroșenko, prea bine informat cu privire la plecarea concurentului său la Paris, și-a dorit anume această discuție telefonică și căuta să obțină ca telespectatorul lui Zelenski, „pilon“ pentru „1+1“, măcar să-l audă pe „candidatul viu“.

Și, de bună seamă, pentru un anumit segment al publicului acest Zelenski viu, necontrafăcut, a trezit o uimire la fel de sinceră. Cred că până la cel de-al doilea tur de scrutin candidatul nu va mai comite astfel de greșeli și nu va apărea în fața publicului larg.

Poroșenko, care a acceptat provocarea lui Zelenski privind desfășurarea de dezbateri pe stadionul „Olimpiiski“, a făcut cu o săptămână înainte de alegeri propunerea de a se întâlni. Miza e limpede: șocul legat de apariția lui Zelenski cel adevărat, nu televizat, se poate dovedi atât de puternic, încât va demola ratingul învingătorului potențial. Dar anturajul lui Zelenski înțelege asta nu mai rău decât președintele și echipa lui. La 14 aprilie, Zelenski nu intenționează să se prezinte nicăieri. El va fi pe stadion la 19 aprilie, când pretendenții trebuie să se afle în studioul televiziunii publice pentru dezbaterile prevăzute de lege. Și, cel mai proobabil, pretendenții așa și nu se vor mai întâlni față în față. Şi chiar dacă se vor întâlni, chiar dacă vor vorbi, până la alegeri rămâne doar o singură zi, şi potențialul alegător al lui Zelenski pur și simplu nu va apuca să înțeleagă (sau nu va vrea să înțeleagă) ce s-a întâmplat.

Îl putem numi pe Zelenski hologramă și personaj virtual, dar a învinge o hologramă și un personal virtual e aproape imposibil. Pur și simplu pentru că alegătorul își leagă așteptările cu personajul, nu cu omul real. Personajul virtual — și asta, într-adevăr, e o noutate nu numai în politica ucraineană, ci și în cea mondială — poate să promită ceva destul de plat alegătorului. El este, prin sine însuși, o promisiune, o sublimare a visului, care variază de la un fan la altul. Și, de altfel, nu-i deloc vorba doar despre cetățenii simpli, dar și despre oameni cât se poate de serioși, care sunt în politică de zeci de ani.

Fostul președinte al Georgiei, expulzat din Ucraina, face activ agitație în favoarea lui Zelenski, pe care îl percepe ca pe un luptăror împotriva corupției. Dar pe Zelenski îl susțin și antagoniștii lui Saakașvili: fostul prim-ministru al lui Iaukovici, Nicolai Azarov, și alți tovarăși ai președintelui, convinși că omul pe care ei îl țin minte drept producătorul general al principalului post de televiziune, favorabil puterii în perioada de până la Maidan, va deveni în viitor aliatul lor. Unii anticipează că Zelenski va opri „reformele antipopulare“ din ulimii ani, iar alții se așteaptă ca el să înceapă a reforma țara pe bune și că va avea tupeul să ia deciziile pe care nu le-a ținut curelele să le ia puterea post-Maidan. Fiecare așteaptă de la viitorul președinte încheierea războiului cu Rusia, dar fiecare și-o închipuie în felul său.

Toate acestea sunt speranțe ce se exclud reciproc și se înțelege că Zelenski nu are și nici nu poate avea șanse de a le satisface pe toate. Dar tace deocamdată: speranța învinge! Și nici chiar speranța, ci cel care o personifică.

De aceea, problema principală a echipei lui Poroșenko este de a-l forța pe adversar să se „devirtualizeze“ cât mai repede. Pe când problema de bază a echipei lui Zelenski nu e deloc în a-și ascunde candidatul până la alegeri: asta nici nu e atât de complicat.

Problema principală, atât a lui Zelenski, cât și a anturajului său, constă în faptul că, în cazul victoriei la aceste alegeri, virtualizarea se va încheia. Și de partea cealaltă a ecranului pe noul președinte îl va aștepta, deja, nu Petro Poroșenko, ci poporul ucrainean, încredințat că variatele sale utopii, în curând, se vor împlini.