Deputatul ACUM Iurie Reniţă a oferit un interviu pentru Helgablog.com în care vorbeşte despre alianța ACUM-PSRM, viitorul Republicii Moldova, eșecul Partidului Liberal și alte probleme de actualitate.

- Cât timp veți acționa în comun cu PSRM?

Ar fi mult prea riscant să fac o pronosticare: nu sunt adeptul acestora, deoarece în Republica Moldova se produc “minuni” în orice zi și în orice săptămână. Am fost deputatul care a insistat ca denumirea documentului cu socialiștii să fie cât se poate de clar  – Înțelegere Politică Temporară, de unde urmează să tragem și concluzia de rigoare. Nu e vorba nici de un Acord, de un Protocol sau de un alt gen de document cu denumiri răsunătoare.

Bineînțeles că e vorba de o colaborare temporară. Nu am folosit și nu utilizez vis-a-vis de acest document niciodată cuvintele: coaliție sau alianță. E vorba de o majoritate tehnică parlamentară. Am solicitat tuturor colegilor din blocul ACUM să apeleze anume la această îmbinare de cuvinte, or ea ar trebui să ne definească în relația cu PSRM. 

În ce mă privește pe mine și pe unii colegi din blocul ACUM, anume astfel am înțeles documentul și acționăm în consecință, deși, trebuie să recunosc, s-au conturat, actualmente, și alte tendințe, asupra cărora nu am convenit în documentul în chestiune. Documentul stabilește clar două direcții prioritare ale acestei majorități tehnice parlamentare – dezoligarhizarea statului (lupta efectivă și reală împotriva corupției și a corupților) și definitivarea cadrului juridic electoral pentru revenirea la sistemul proporțional în perspectiva apropiată a alegerilor parlamentare anticipate.

Tocmai aceasta a și fost motivul de ce am insistat ca documentul să fie o Înțelegere Politică Temporară. Nu mai mult. Suntem foarte diferiți și ca orientări politice, dar și geostrategice. Conjunctura politică în care am ajuns, urmare dezmățului general – politic și infracțional, ne-a obligat să formăm această majoritate tehnică. A fost necesar ca statul să fie returnat cetățenilor, deoarece Plahotniuc cu gașca lui din PD au capturat definitiv toate instituțiile statului. Aduceti-vă, vă rog, aminte cât de jalnic și reprobabil a fost comportamentul, per ansamblu, al judecătorilor Curții Constituționale. Aceștia au demonstrat, cum nu se poate mai bine, cât de compromis și nociv a fost și este în continuare sistemul judiciar din Republica Moldova. Modul în care a acționat această instituție supremă din sistemul judiciar (prin intermediul judecatorilor săi) ne-a scos la suprafață adevărata față “democratică si proeuropeana” a regimului lui Plahotniuc, care, dealtfel, nu a «cedat» cu nimic vis-a-vis de cele ale lui Voronin sau Lucinschi.

- Ați calculat riscul compromiterii coaliției ACUM, dacă va continua să acționeze în tandem cu PSRM, și va tolera comportamentul reprobabil al Președintelui Dodon?

Indubitabil, orice deputat, dar și politician, trebuie să ia în considerare toate repercusiunile unei colaborări de durată cu PSRM nu doar ca imagine personală, dar și care este și va fi reacția și comportamentul actual și de perspectivă al alegatorilor care l-au investit cu mandatul de deputat. În caz contrar pierzi legătura cotidiană cu alegatorii și iți compromiți mandatul. Cu atât mai mult că vin în parlament de pe o circumscripție uninominală – nr. 26 din Chișinau (Buiucani-Centru-Telecentru). Chiar și în cadrul blocului ACUM suntem diferiți, în unele cazuri chiar foarte diferiți, cu viziuni și background-uri diferite. Nu am fost niciodată (nici în perioada sovietică) membru de partid, nu sunt nici acum. Trebuie să recunosc că, în unele cazuri, aspectele partinice îmi repugnă prin modul lor prea dur de-a se manifesta, deaceea le evit și particip, preponderent, la ședințele fracțiunii din care fac parte. Mai mulți alegători din circumscripție mi-au solicitat să le explic de ce, nefiind membru al niciunui partid din blocul ACUM, am decis să activez în cadrul fracțiunii Platformei DA. Raspunsul este cât se poate de simplu: în campania electorală am fost asistat de o minunată echipă de susținători din Platforma DA Buiucani. Era firesc, inclusiv sub aspect moral, să procedez în consecință.

Dacă blocul ACUM nu va reuși să-și promoveze cu demnitate și cu flexibilitatea dictată de noile circumstanțe obiectivele strategice, stabilite în Întelegerea Politică Temporară cu PSRM, evident că există riscul unei «mișcări» nedorite atât în interiorul blocului, cât și în relația cu socialiștii. Insist în continuare pe implementarea prioritară a celor 2 obiective majore – dezoligarhizarea (cu toate consecintele ce se impun) si actualizarea și definitivarea cadrului juridic electoral. Tentativele, tot mai insistente, de a abandona aceste exigente priorități cu alte chestiuni de diversă natură va conduce, în consecință, la o situație mult mai delicată, inclusiv când va trebui să ne spunem unul altuia «Do svidania!».

Vis-a-vis de Dodon trebuie să constat cu multă preocupare (termen mult prea diplomatic!) că acesta a demarat deja campania electorală prezidențială. Orice cetățean a realizat acest fapt. Ar trebui să-și tempereze acțiunile, dar și declarațiile, mai ales că se consideră liderul neformal al socialistilor. Cunosc faptul că nu toți alegătorii lor, dar și unii deputați socialiști, împărtășesc abordările recente, dar și declarațiile acestuia pe cele mai diverse domenii, chiar și cele asupra cărora n-ar fi cazul să se pronunțe. Excesul de atitudine și de acțiuni mai în toate domeniile și pe toate aspectele, precum și perseverența cu care le promovează, cred că urgentează considerarea Înțelegerii Politice Temporare ca fiind una pe ducă.

- Cum vedeți dumneavoastră viitorul acestei zone în următorii doi ani: cu o Transnistrie fără un statut clar, o Ucraină în război, și o Românie condusă de un prim-ministru Dăncilă? 

Sincer să fiu, foarte confuză și incertă. În primul rând mă refer la noi, Republica Moldova. Nu poți să-ți edifici un viitor european ireversibil cu armata rusă pe teritoriul tău. Trebuie să avem cu toții o poziție și atitudine fermă și verticală vis-a-vis de această problemă majoră – retragerea necondiționată și deplină a forțelor militare rusești din Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât există și o Rezoluție a celei mai importante și universale organizații internaționale – ONU. Retragera lor completă  deschide perspectiva reală și realistă de a purcede la o nouă etapă de existență a țării noastre, altfel ne vom «bălăci» în același noroi politic și geopolitic. Evident că ne dorim foarte mult o relație bună și corectă cu Federatia Rusa, dar aceasta poate fi edificată doar dacă suntem respectați ca stat independent și suveran, cu dreptul nostru suveran de a ne decide și alege viitorul. E tocmai ceea ce prevăd și principiile fundamentale ale dreptului internațional. Nimic mai mult. Odată întrunite aceste condiții, vom putea considera că suntem într-o nouă etapă, normală și civilizată, de colaborare cu Federația Rusă, altfel rămânem exact cu ceea ce avem și astăzi. 

N-aș persevera prea tare cu vecinul estic, deoarece, profund regretabil, ei se confruntă cu probleme similare, generate de aceeași țară – Federația Rusă. Cu referire la România nu mi-aș face careva probleme serioase, deoarece frații noștri sunt membri ai NATO și Uniunii Europene. Apartenența la aceste 2 structuri democratice îi obligă să respecte criteriile fundamentale de funcționare ale acestora. 

Mă preocupă în modul cel mai serios și alarmant situația de la noi și din Ucraina. Dacă mă întrebați de viitorul pe care ar trebui să-l aibă această zonă, răspunsul e, dupa mine, foarte simplu – parte a marii familii europene  și a celei euro-atlantice.

- Există vreo legătură între sărăcie și neasumarea identității naționale? Mă refer la sindromul copilului abandonat, care toată viața este în căutarea părinților, iar dacă nu-i găsește se declanșează mecanismului de autodistrugere.

Copilul rătăcit sau abandonat va avea mereu probleme nu doar de existență, dar și de supraviețuire fizică, spirituală, dar și identitară. Noi trebuie să conștientizăm două lucruri fundamentale – apartenența incontestabilă la valorile romanești – culturale, educaționale, istorice etc. și perspectiva, încă foarte incertă, a unei apropieri efective de UE.

Dacă cea de-a doua presupune parcurgerea unei perioade încă nedeterminate, în virtunea situației noastre general incerte, prima ne oferă o perspectivă clară, cu mai puțină sărăcie – vorba dstră, dar sub o umbrelă sigură de prosperitate, stabilitate, democrație și, mai ales, securitate. Exact ca într-o familie bună și unită, unde toți copii sunt îngrijiți și respectați.

- Într-un interviu cu aproximativ 8 ani în urmă, afirmați că nu prea am avut noroc de ambasadori și diplomați în România. De ce? Continuați să aveți aceeași părere? 

Poate doar cu excepția anilor 2010 până în prezent (ar mai fi o excepție între 1992 -1995). Până atunci ambasadorii, care erau trimiși la București, aveau stabilite de acasă cu totul alte misiuni decât cele de a consolida, aprofunda și extinde colaborarea frățească dintre cele 2 maluri ale Prutului. Misiunea lor era, mai degrabă, să compromită cât mai mult relațiile bilaterale. Am avut chiar și vorbitori doar de limbă rusă, astfel că cei de la București să înțeleagă că Republica Moldova e absolut diferit de ceea ce înseamnă același spațiu cultural, lingvistic și istoric românesc.

Sper mult că perioade similare nu vom mai avea, dar pentru aceasta e necesar ca la Chișinău să existe guvernări democratice, proeuropene și proromanești. 

- Ați fost numit în funcția de ambasador în România, la 21 Iunie 2010 de Mihai Ghimpu. În ce relații sunteți acum cu președintele PL?

Am fost numit ambasador de către dl M. Ghimpu, deoarece acesta deținea funcția de Președinte al Republicii Moldova. Constituția stabilește că ambasadorii sunt numiți prin decret prezidențial. Este o practică internațională firească, care e valabilă și în cazul nostru. În prezent, la distanță de aproape 10 ani, am apreciat și apreciez în continuare faptul că dl Ghimpu m-a propus la funcția de ambasador în România. A fost pentru noi toți o perioadă romantică și a marilor așteptări, unele dintre acestea realizându-se, iar foarte multe fiind compromise de către unii actori politici decizionali din acea perioadă. Dincolo de acestea, consider că desemnarea ambasadorilor trebuie să o facă un ministru de externe cu experiență, cu autoritate și verticalitate politică. Ceea ce s-a produs în 2010 a marcat profund divizarea ambasadorilor pe criterii politice, deși trebuie să recunoaștem că nu a fost vina lor, deoarece majoritatea absolută a viitorilor ambasadori erau diplomați de carieră.

Regretabil, dar ex-ministrul de Externe din acea perioadă, Iurie Leanca, a preferat să divizeze ambasadorii între ai «noștri» și ai «lor», adică cei care erau agreați și promovați de către partidul din care el facea parte – PLDM, iar din celelalte partide ale AIE-1-2 trebuia să fii promovat de către liderii acestora. O practică profund greșită și nocivă. Sunt adeptul ferm al promovării ambasadorilor din rândurile diplomaților de carieră, care activează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene. Nu liderii de partid trebuie să decidă cine vor fi viitorii ambasadori. Pe cât de greșită pe atât de riscantă este această practica păguboasă.

Ce se întâmplă dacă un partid care te-a propus în funcție, după jumatate, 1 an de zile nu mai este la guvernare? Revocăm ambasadorii profesioniști care au fost propuși de acesta? Din păcate, aceasta s-a și întamplat în practica noastră diplomatică. Prin aceeași aberație politică a unor politicieni iresponsabili, fie că e vorba de Galbur, Leancă, Filip sau Plahotniuc, am trecut și eu. Din vina lor am fost revocat de la Bruxelles și NATO în mod abuziv și ilegal, sub pretexte politice aberante, ca aș fi reprezentantul partidului Liberal. Dacă ar fi inventat ceva mai spiritual sau, simplu vorbind, mai deștept. Dar aceasta îi caracterizează, până aici le-a fost imaginația lor îngustă și iresponsabilă.

Cu dl Mihai Ghimpu nu am mai discutat demult, de când venea pe la Bruxelles în vizite oficiale la UE și NATO prin anii 2016-2017. Nu cred că domnia sa are vreun motiv să tragă cu obrazul sau să «roșească» pentru activitatea mea diplomatică de la București și Bruxelles.

Care este o prima lecție pe care o putem învăța din eșecul Partidului Liberal?

Nefiind membru al partidului Liberal și nici al vreunui alt partid, nu m-aș lansa în prezentarea lecțiilor de eșecuri pentru vreun partid politic. Sunt sigur că orice lider și orice partid responsabil sunt în măsură și în stare să facă și să purceadă la aceste evaluări.

Avem nevoie, poate ca niciodată, de partide responsabile și cu multa priză la alegători, ce împărtășesc valorile naționale și europene, deoarece foarte multe dintre acestea s-au compromis din varii motive, pe care chiar nu e cazul să le evoc.

Ca să mă dau și eu cu părerea, un partid politic este viu și activ atât timp cât promovează o doctrină și un ideal, ce sunt împărtașite de  foarte mulți alegători, altfel de distanțezi de ei și falimentezi. Trebuie să-ți asumi și reponsabilitatea, când e cazul, și să pleci la momentul oportun, altfel repercusiunile se vor manifesta în partid, dar, mai ales, în rândurile alegătorilor tăi.

- În ce rol social v-ați simțiți cel mai util: jurnalist, diplomat, om politic?

Aș vrea să cred că cel mai mult m-ar caracteriza calitatea de jurnalist (a fost prima mea profesie, cu primele poezii extrem de naive si neinspirate, urmate de decepții în proză sau alte genuri literare și jurnalistice !), deși, benevol, la vârsta de 33 de ani am decis să îmbrățișez o nouă profesie, care era foarte rară pentru acele timpuri – cea de diplomat. Activitatea mea jurnalistică a fost foarte utilă pentru a însuși noua profesie de diplomat.

Mi-a fost mereu complicat, în activitatea diplomatică, căre-i profesii să-i acord prioritate – celei de jurnalist sau de diplomat? Simbioza dintre jurnalist și diplomat reclamă o nouă condiție socială, diplomatică și politică, deoarece orice diplomat face politica statului sau în străinatate ori acasă. După mine, în asemenea circumstanțe e bine să menții echilibrul între factorul jurnalistic și cel diplomatic, deși, primul se manifestă mai rebel în virtutea menirii lui, iar cel de-al doilea te obligă să fii mai cumpătat și rațional în toate. Acesta ar fi modelul clasic de diplomație pentru  circumstanțele respective, dar realitațile noastre politice și diplomatice ne obligă să promovăm un alt model de diplomație – trebuie să fim consecvenți, credibili și cu verticalitate. Fără a-mi aroga careva merite, anume acest model m-am străduit să-l promovez pe toată perioada activitații mele în diplomație – din 1992 până în 2017, cu unele intermitente cauzate de factorii și actorii politici decizionali din acele vremuri – începând cu Lucinschi, Voronin și teminând cu Plahotniuc și gașca lui.  

- Biografia d-voastră este foarte interesantă! Povestiți câte ceva despre experiența de Director-adjunct la compania British-American Tabaco?  Disonează oarecum cu celelalte funcții pe care le-ați deținut anterior, cel puțin așa simt eu.:))).

Disonanța la care vă referiți a fost cauzată de factorul politic. În 1999 am câștigat concursul și am devenit membru al misiunii OSCE în Croația. Am fost transferat de către Guvern în această nouă misiune diplomatică până la finele anului 2003. Revenit la Externe după 4 ani de activitate în Croația, regimul lui Voronin, prin exponenții săi de la Externe, m-au declarat persoană indezirabilă, deși erau obligați să mă restabilească într-o funcție diplomatică. Ulterior am clarificat și motivul: am facut studiile diplomatice la București și nu la Moscova.

După mai mulți ani de «pribegie» am obținut un job de manager la British American Tobacco Moldova. A fost o școală foarte bună pentru mine, deoarece am vazut « pe viu » ce înseamnă discrepanța enormă dintre demagogia politică și realitatea, raportată la multlăudatele declarații că suntem cea mai atractivă țară pentru investiții străine. Realitățile au fost și mai sunt de altă natură, deaceea am mai temperat si eu declarațiile respective când am revenit în diplomație în 2010. Cred că am reușit un lucru memorabil pentru BAT Moldova, dar și pentru întreaga industrie de tutungerie de la noi, economisând, urmare unor intervenții legislative, circa 1 milion de euro pentru compania în care activam.

 - Dacă ar fi să investiți în R. Moldova, spre ce sectoare v-ați orienta?

Cred că aș da preferință educației și culturii. E tocmai ceea ce astăzi ne lipsește foarte mult, dar și în mass-media națională. Dincolo de domeniul firesc al economiei, educația, cultura și mass-media liberă, independentă și corectă ne caracterizează ca entitate, care-și proiectează un viitor european ireversibil sau devine un copil bine educat și respectat în cadrul unei familii întregite, la care m-am referit deja anterior. 

- Cum vedeți viitorul deputatului Iurie Reniță în următorii  cinci ani? :)))

Vă raspund cu condiția că în urmatorii cinci ani realizați cu mine câte un interviu anual!!! În politica moldovenească totul este imprevizibil, doar interviurile vor persista în timp :)))!