Acum trei săptămâni, în agenda publică a Guvernului a fost inclusă, pe neașteptate, reforma spitalicească, ce are drept scop optimizarea rețelei de spitale din țară pentru a eficientiza cheltuielile din domeniu. Imediat după publicarea strategiei de reformă și a noi hărți spitalicești, în societate s-a creat o panică sub lozinca: "Ne închid spitalele!”. Ministra Sănătății Ruxanda Glavan explică într-un interviu pentru Deschide.MD că regionalizarea va fi făcută în funcţie de complexitatea cazurilor, profilul de morbiditate şi a numărului de populaţie deservită. Întrebată ce costuri va impune această reformă și, evident, dacă sunt banii necesari, șefa de la Sănătate a spus că este prematur să vorbim despre acest subiect, dar nu a exclus eventualitatea unei variante a parteneriatelor publice-private.

- Proiectul de reformă a spitalelor a apărut la scurt timp după solicitarea premierului Pavel Filip. Aș vrea să ne explicați conceptul ei și, în mod special, să explicați oamenilor dacă vor fi lichidate spitale? 

- Întrebarea este foarte judicioasă, pentru că, de fapt, asta îngrijorează cel mai mult și ridică mingea la fileul celor care vor să speculeze pe acest subiect. Sistemul medical actual din Republica Moldova se confruntă cu situații complicate generate de numărul mare al spitalelor și de incapacitatea administrațiilor locale de a le gestiona corect. Avem 71 de spitale publice, iar pe lângă ele - instituții de medicină primară, centre de sănătate publică și rețeua de sănătate, dezvoltată de investitorii privați. Rețeaua actuală a spitalelor a fost construită în perioada anilor 70-80, pentru un număr estimativ al populației de patru milioane și cu așteptări demografice de până la cinci milioane. Reieșind din aceste cifre, noi înțelegem că întreținem clădiri care nu-și îndeplinesc funcția de bază. Prin urmare, oamenii care achită polița de asigurare sau alte taxe de stat, deseori se ciocnesc de situații când merg la un spital, iar acolo fie nu sunt medicamentele necesare, fie nu sunt medici, fie sunt medicamente și medici, dar nu sunt alte utilaje care să poată salva vieți. O altă problemă cu care se confruntă sistemul medical din Republica Moldova este lipsa specialiștilor pregătiți pentru folosirea corectă a noilor echipamente câștigate, de multe ori, prin intermediul a diferite proiecte internaționale. Concluzia este simplă: noi, ca stat, continuăm să irosim bani pentru întreținerea unui număr mare de spitale în care oamenii nu tot timpul se pot trata eficient. Prin urmare, este mult mai logic ca statul să-și concentreze resursele pe care le colectează sub formă de impozite de la cetățeni pentru dezvoltarea câtorva spitale care vor corespunde standardelor europene. Spitalele nu vor fi lichidate, ci se va schimba statutul lor juridic și, respectiv, serviciile pe care le vor presta.

- Conform conceptului, vor fi 19 spitale: 11 regionale, 4 centrale și 3 specializate. Explicați-ne ce servicii va putea presta o filială, un spital regional, un spital central și un spital specializat? Unde - până la urmă - se va putea trata omul de o boală sau alta?

- Noi ne propunem să avem 19 spitale ca entitate juridică, dar asta nu înseamnă că vom avea doar 19 clădiri care vor presta servicii medicale de tip spitalicesc. Varianta pe care o propunem noi delimitează instituțiile prin nivelul de dotare cu echipament și personal medical și gradul de calificare a personalului medical și varietatea specialităților.

  •  Filiala locală a unui spital regional va fi spitalul care va fi cel mai aproape de casa fiecăruia și va avea o capacitate de deservire a circa 100 de mii de cetățeni. În mare parte, aceste filiale vor avea paturi de îngrijiri cronice, servicii de bază de diagnosticare. De asemenea, în aceste filiale vor fi paturi de monitorizare.
  • Spitalele regionale vor fi constituite din trei sau patru clădiri. Important este ca ele să fie la o distanța nu mai mare de 70 de km una de alta, astfel încât să avem tot timpul  așa-numita „oră de aur” pentru transportare în caz de situații acute. La modul practic, clădirile rămân acolo, oamenii rămân acolo. Cu o parte dintre lucrătorii medicali vom negocia pentru a fi transferați din spitalele raionale în cele regionale; evident, cu adaosuri salariale și pentru a le fi acoperită deplasarea. Cei care nu vor dori să se transfere vor rămâne să muncească în aceeași clădire, prestând serviciile medicale care îi revin unui spital local. Cei care vor rămâne vor fi recalificați din contul statului.  
  • Un spital central va presta cele mai performante servicii medicale. Acesta va conține și departamente oncologie, radioterapie, neurochirurgie, cardiochirurgie, inclusiv intervențional. Altfel spus serviciile performante, pe care le avem astăzi în Spitalul Republican,  le vom avea în cele patru spitale centrale.

Dacă vorbim pe un exemplu concret: Spitalul regional sud-vest - blocul chirurgical va fi la Cahul (acolo se va face chirurgie, pediatrie și maternitate). Spitalele raionale Taraclia, Cantemir și Vulcănești vor fi filiale ale acestui spital regional. Va fi o singură persoană juridică, iar directorul, contabilitatea, resursele umane, direcția juridică, partea logistica, farmacia vor fi amplasate în Cahul. Directorii actualelor spitale raionale, care au un istoric bun, vor primi oferta să rămână conducători cu statut de vicedirectori. Se vor reduce funcții tehnice și auxiliare, pentru că multe dintre aceste funcții sunt astăzi vacante din cauza lipsei de cadre. Avem circa 700 de locuri vacante pe țară.

Despre pacient: dacă el va avea o problemă de sănătate cronică, va putea alege fie spitalul Cantemir, fie Comrat, fie Vulcănești - aceste instituții vor fi presta același tip de servicii. Dacă pacientul va avea probleme acute, va merge la spitalul regional.

- În multe raioane, tradiționalele „policlinici” sunt în același bloc sau alături de spitale, iar multă lume nu face diferența dintre serviciile prestate. Explicați, vă rog, dacă această reformă va afecta în vreun fel rețeua instituțiilor de medicină primară.

- Medicii de familie sunt altă componentă a sistemului de sănătate, iar „policlinicile” sau punctele ambulatorii din localitățile rurale nu sunt altceva decât oficiile locale ale medicilor de familie. Ele rămân și este în interesul nostru ca să existe cât mai multe astfel de „puncte ambulatorii”, pentru a nu încărca inutil patul de spital. La nivel raional, instituțiile de medicină primară au în mare parte doar medici de familie, restul medicilor specialiști sunt parte a spitalului. Reforma spitalelor nu afectează în niciun fel rețeaua și activitate a acestor „policlinici” și, respectiv, nici a medicilor de familie.

- Când vor începe oamenii să simtă „chinurile facerii” acestei reforme? Dar rezultatele ei?

- Suntem la etapa dezbaterilor publice și vom continua să comunicăm intens cu lucrătorii medicali, dar și cu cetățenii. Apoi vom definitiva conceptul în urma încheierii etapei de dezbateri publice. Ulterior, acesta trebuie aprobat în Guvern. Mizăm foarte mult și pe Legislativ când vorbim de modificarea Legii cu privire la fondator, pentru că reforma va fi aproape imposibilă, dacă spitalele nu vor trece în subordinea Ministerului Sănătății, ce va desemna o autoritate care va gestiona toate spitalele din țară. Ne propunem ca, până la finele acestui an, să finalizăm reorganizarea din punct de vedere juridic, după care ne vom apuca de lucruri practice. Ele se vor întâmpla treptat. Respectiv, perioada de implementare a reformei se va deosebi de la o regiune, la alta. 

- Dvs. afirmați că actualele spitale consumă bugete mari pentru întreținerea unor spații inutile. Cât credeți că veți economisi prin comasare și ce buget v-ar trebui ca să ajungeți la standardele pe care le promiteți? Aveți bani?

- La capitolul economii, avem anumite calcule făcute pe interior, care, preliminar, ne arată că reducerea cheltuielilor de logistică inutilă va micșora cu circa 30% bugetul unui spital. Banii vor fi redirecționați spre majorări salariale, spre renovări și dotări. În majoritatea cazurilor doar 25-40% - din bugetul unui spital sunt costuri fixe. În rest, sunt cheltuieli enorme de întreținere: apă, căldură, lumină. Aceste cheltuieli sunt exagerate, dacă le raportăm la numărul de cazuri tratate. Altfel spus, sunt spitale destinate pentru circa 600 de pacienți pe zi, iar prin ele trec astăzi circa 300, maximum 400 de pacienți pe zi.

Despre costul unui spital regional este prematur să vorbim, deoarece spitalele raionale au primit până acum finanțări haotice; sau au primit anumite utilaje; prin urmare, nivelul de dotare sau starea clădirii diferă de la o regiune la alta. Noi am apelat la Banca Mondială: ne ajută cu un expert care, din iunie, este la Minsiterul Sănătății, iar menirea lui este să facă aceste evaluări până în decembrie. După ce vom avea un tablou mai clar, vom decide ce finanțăm din bugetul de stat și ce cheltuieli vor fi acoperite de finanțări externe.  Noi avem discuții avansate cu diferiți parteneri. În plus, nu exclud că ar putea fi luată în calcul și opțiunea parteneriatului public-privat.

- Pentru construcția și dotarea Spitalului Central Bălți ați anunțat deja o sumă estimativă de 80 de milioane de euro. Cel puțin acești bani îi aveți?

- Nu vreau să mă grăbesc zicându-va că da, dar vă pot spune că suntem în discuții avansate cu Banca Consiliului Europei și cu Banca Europeană de Investiții. Tot conceptul l-am elaborat cu ajutorul experților delegați de aceste instituții.

- Noua hartă a spitalelor a fost consultată cu Cancelaria de Stat? Vă întreb asta, pentru că vrem să înțelegem dacă această hartă, împreună cu noua hartă a judecătoriilor, conturează cumva viitoarea reformă teritorial-administrativă.

- Nu ne-a fost pus în sarcină acest lucru. Noi am reieșit din indicatorii populației, structura ei, indicatorii de îmbolnăvire, acea distanță de 70 de km și actuala infrastructură a spitalelor. Nu vreau să lăsăm loc de interpretări: această hartă nu are nicio tangență cu o posibilă reformă administrativ-teritorială.

- Actualul sistem medical impune multe chinuri pentru cetățeni la capitolul birocrație. Reforma va lichida această problemă sau vom avea oameni care vor bătători cei 70 de kilometri de câteva ori pe zi pentru a colecta ștampile și semnături pe un act medical?

- Ceea ce facem noi vine să rezolve inclusiv această problemă. Or, astăzi avem într-o regiune 4 spitale diferite, patru persoane juridice diferite și atunci când se face un transfer interspitalicesc, este complicat pentru toată lumea din punct de vedere al formularelor care trebuie îndeplinite. Având un spital regional, adică o persoană juridică, transferul de la o clădire la alta nu creează dificultăți nici pentru pacient, nici pentru lucrătorii medicali. În plus, ne propunem să introducem sistemul informațional electronic. Ministerul Sănătății a cumpărat acest soft, iar acum suntem la etapa de instalare și testare și ne propunem ca până în luna ianuarie  2018 să-l dăm în exploatare.

Aici vreau să fac o remarcă: sistemul informațional al spitalelor va fi conectat la sistemul informațional al medicilor de familie, pentru care, după doi ani de de negocieri și de foarte multe verificări ale acestui soft, acum trei săptămâni am semnat actul de acceptanță. 

Este adevărat, la început ne va fi complicat, pentru că va trebui ca angajatul medical să renunțe la suportul de hârtie și va trebui să învețe mânuirea acestui soft, dar, în România, cardul de sănătate a generat economii substanțiale.