Este neclar încă dacă Moscova va decide o intervenție militară în Ucraina, iar diplomații ruși și americani par încă dispuși să continue tratativele pentru detensionarea crizei. În cazul unui conflict, Rusia are mai multe variante de a interveni, dar toate au dezavantaje, arată o analiză The Economist, citată de Libertatea.

Un atac, scrie The Economist, ar putea avea multe forme. O posibilitate este aceea ca Rusia să facă ce a făcut pe ascuns timp de șapte ani. Să trimită trupe în Donețk și Luhansk, teritoriile separatiste din regiunea ucraineană Donbas, pentru a le extinde granițele espre vest sau pentru a le recunoaște ca republici independente, așa cum a făcut după ce a trimis trupe în Abhazia și Oseția de Sud, cele două regiuni georgiene în 2008. Un alt scenariu discutat este acela că Rusia și-a dori să realizeze o cale de trecere spre Crimeea, peninsula ucraineană pe care a anexat-o în 2014. Asta ar presupune capturarea a 300 de kilometri de teritoriu de-a lungul Mării Azov, inclusiv portul Mariupol.

Astfel de campanii sunt foarte posibile pentru forțele adunate în vestul Rusiei. Mai puțin clar este însă dacă ele vor servi scopurilor Kremlinului. Dacă țelul Moscovei este de a destabiliza Ucraina și de a o împiedica să adere la NATO sau chiar să coopereze cu Alianța, o mică anexare de teritoriu nu va fi de ajuns, scrie Economist.

În acest scop, Rusia ar trebui să provoace costuri mai mari guvernului de la Kiev – decimarea forțelor armate, distrugerea infrastructurii critice sau răsturnarea guvernului.

Variante de atac la îndemâna Rusiei. Sursa: The Economist

O opțiune ar fi aceea ca Rusia să nu folosească trupe terestre, urmând exemplul intervenției NATO împotriva Serbiei, în 1999. Rachetele lansate din Rusia ar putea fi devastatoare. La asta s-ar adăuga un atac cibernetic asupra infrastructurii, precum cele care au întrerupt parțial alimentarea cu energie electrică în 2015 și 2016. Problema este că astfel de campanii punitive tind să dureze mai mult și se dovedesc mai dificile decât par la început.

Dacă începe războiul, loviturile aeriene ar fi mai degrabă preludiul pentru o campanie terestră, decât înlocuitorul. „Nu prea văd ce anume ar sta între ei și Kiev care să îi oprească”, a observat David Shlapak, expert al think-tank-ului RAND Corporation. Scopul ar fi probabil acela de a lovi Ucraina, nu de a o ocupa. Țara este mare, are o populație însemnată, iar din 2014, în jur de 300.000 de ucraineni au căpătat o oarecare experiență militară. Mulți au acces la arme de foc. Iar oficialii americani au spus aliaților că Pentagonul și CIA ar susține o insurgență armată.

Rusia ar putea lua în calcul și un atac rapid, spune Shlapak, pe un front îngust, care are scopul de a șoca și de a paraliza inamicul, nu de a confisca teritoriul. Iar un atac nu trebuie să vină neapărat din est. Pe 17 ianuarie, unele trupe ruse au început să sosească în Belarus. Rusia a spus că va trimite acolo avioane și sisteme aeriene. Un atac venit din nord, peste granița Belarusului cu Ucraina, ar permite Rusiei să se apropie de Kiev dinspre vest și să o încercuiască.

Războaiele sunt însă imprevizibile. Rusia nu a mai purtat un război la scară largă din al Doilea Război Mondial. Țările atacate se pot prăbuși sau pot rezista. O lungă rezistență ar putea provoca și o destabilizare a Rusiei, spun experții. Chiar și victoria ar fi costisitoare. „Ucrainenii vor lupta și vor provoca pierderi serioase rușilor”, a explicat Peter Zwack, un general în retragere, care era atașatul militar al SUA la Moscova, în timpul primei invazii ruse în Ucraina, în 2014. „Va fi greu pentru Rusia. Iar rușii sunt singuri”, a spus acesta.

Ținând cont și de sancțiunile dure pregătite de SUA și Europa, dar și de aparenta lipsă de susținere internă pentru un conflict, toate acestea l-ar putea pune pe gânduri pe Putin, mai scrie Economist.