Inginerii războiului hibrid, purtat de regimul lui Putin, nu stau fără treabă. Ei pregătesc noi operațiuni subversive, menite să distrugă stabilitatea politică internă a statelor care nu doresc să se afle în sfera de control a „lumii ruse”.

În acest scop, serviciile speciale rusești creează focare de haos controlat și inițiază conflicte civile de diferite tipuri. Pentru început, agresorul încearcă să acapareze spațiul informațional al victimei, să-l umple cu propriul narativ, pentru a înclina obiectul agresiunii în direcția corectă, scrie platforma ucraineană Rezistență Informațională.  

Rănile trecutului

Tema preferată a provocatorilor ruși sunt manipulările cu memoria istorică legată de Al Doilea Război Mondial. Mecanismele preferate ale serviciilor speciale de declanșare a nemulțumirii sunt scenariile croite în jurul luptelor pentru monumentele soldaților sovietici sau liderilor de epocă. Kremlinul, prin agenții lor de influență, pune sare pe rănile trecutului, în loc să tindă spre conciliere și să tragă concluziile corecte din lecțiile sângeroase ale războiului.

În acest context, merită o atenție deosebită evenimentele în jurul monumentelor din Letonia și Ucraina.

Pe 17 iunie, în spațiul informațional al Letoniei, stat în care cota minorității naționale ruse e de 25,7%, a apărut un mesaj foarte alarmant. Pseudo-activiștii „letoni” din Grupul Internațional a Comitetului Leton s-au adresat cu o rugămintea de introducere în țară a pacificatorilor ruși. Țara s-ar afla în pragul unui război civil din cauza inițiativei Seimului leton din 13 iunie de a demonta monumentul eliberatorilor orașului Riga, care a fost instaurat în anul 1985, în perioada ocupației sovietice și reprezintă un simbol al suferinței poporului leton.

Scena serviciilor speciale rusești

Înființată pe banii Kremlinului, organizația, încearcă deocamdată să lucreze cu prudență, propunând ca acest document să devină internațional, cu participarea reprezentanților NATO, alianță militară din care Letonia face parte din 2004.

La prima vedere, apelul pare cu totul suprarealist și lipsit de orice sens, dar dacă ne uităm atent la semnatarii acestuia, lucrurile devin mai clare. Apelul a fost susținut de Johan Beckman, Dmitri Linter, Ray Rijski, Andrei Buracev, Aleksei Esakov și Dmitri Ermolaev. S-ar părea că sunt cei mai obișnuiți activiști și apărători ai minorităților ruse, dar sunt anumite nuanțe. De exemplu, cetățeanul finlandez Johan Beckman își spune sie însuși reprezentant „oficial” al organizației teroriste „Republica Populară Donețk” în Finlanda, iar în noiembrie 2018, a vizitat teritoriile necontrolate de Ucraina din Donbas în calitate de observator la alegerile nerecunoscute. Ca publicist, Beckman distorsionează și manipulează cu faptele istorice pentru a oferi sprijin informativ „republicilor” nerecunoscute.

Nu mai puțin interesant este personajul Dmitri Ermolaev, fost diplomat rus, care a fost implicat recent în scandalul privind divulgarea informațiilor despre apartamentele colaboratorilor Serviciului de Informații Externe al Rusiei. În calitate de ofițer rus de informații, el este curatorul polonezului Tomasz Mozeychuk, afiliat Serviciului rus de Informații Externe, cel care a lansat mitul privind organizația ucraineană-neonazistă Misantthropic Division. Propaganda rusă l-a folosit în mod activ, dar fără rezultate pentru a discredita Ucraina în fața partenerilor europeni. Într-un cuvânt, domnul Ermolaev este responsabil de sprijinul informațional al provocărilor. Pe 18 iunie el a făcut o declarație de rezonanță:

„Rusia poate refuza să recunoască Letonia ca stat independent, dacă monumentul eliberatorilor va fi demontat în Riga. Într-un interviu pentru Sputnik Letonia, redactorul-șef al săptămânalului „Rossiiskie vesti” a remarcat că demolarea monumentului nu poate fi privită ca o chestiune internă a statului sau să fie considerată ca agendă a Seimului. Dacă Riga va merge pe această cale, atunci ea va demonstra nedorința de a-și construi relațiile bilaterale cu Moscova pe bază normativă. Acest lucru înseamnă că Rusia poate să retragă decizia privind recunoașterea Letoniei ca stat independent. Dacă, totuși, autoritățile letone vor decide demolarea monumentului, asta înseamnă că ele vor tăia creanga pe care stau. În același timp, ministrul de Externe al Letoniei înțelege cu desăvârșire pericolul încălcării înțelegerilor” consideră Ermolaev.

Menționăm Dmitri Ermolaev, a fost reținut pe 13 mai 2017 pe Aeroportul Internațional Chișinău și a fost trimis înapoi acasă, fiind identificat drept agent sub acoperire al Serviciului Extern de Informații a Rusiei.

Soldatul de bronz

Există o legătură între scenariul conflictului din jurul „Soldatului de bronz” din Estonia și acțiunile hibride împotriva statalității letone.

Pe dealul Tînesmeagi, Tallin, în perioada sovietică a fost amplasat un monument de doi metri al ostașului sovietic și au fost îngropate osemintele a 12 ostași ai Armatei Roșii, care au fot uciși lângă Tallin și care erau înainte îngropate în diferite părți ale orașului. După ce Estonia și-a recăpătat independența, soarta monumentului a devenit subiectul unor dezbateri aprinse. Pentru estonieni, monumentul semnifica ocupația comunistă. Într-adevăr, încă în anul îndepărtat 1946, două școlărițe din Tallin, Agaeda Paavel și Aili Jurgenson, au aruncat în aer monumentul temporar din lemn cu ajutorul unui explozibil improvizat. Ele și-au motivat fapta drept răzbunare pentru faptul că autoritățile sovietice au distrus masiv monumentele celor care au murit în Războiul pentru Independența Estoniei (1918-1920). Fetele au fost arestate și condamnate la opt ani de închisoare. Monumentul a avut o însemnătate mare pentru propagandiștii ruși și serviciile speciale, servind drept obiect material pentru incitarea la ură interetnică în Estonia, unde 25% din populație sunt etnici ruși. Când, la mijlocul lunii aprilie 2007, autoritățile din Estonia au decis să transfere memorialul din centrul orașului în cimitirul militar, așa cu prevede legea despre mormintele de război, serviciile speciale ruse au provocat revolte și încăierări masive cu participarea tinerilor în Tallin și în alte orașe din țară. Cei mai activi au fost membrii mișcării pro-ruse de tineret „Nași” și mișcarea civică „Nochnoi dozor”. În timpul manifestațiilor, au fost prădate 99 de puncte comerciale, iar în timpul actelor de vandalism, au avut de suferit monumente istorice, precum cimitirul nemțesc din Kohtla-Jarve. Au fost arestate 1200 de persoane suspectate de huliganism, iar un cetățean rus a murit în timpul unui jaf.

Mass-media rusești au folosit tactici ale război informațional, difuzând știri false „că monumentul a fost distrus de fasciști” și a provocat lumea să iasă la proteste. A fost citat un reprezentant anonim al guvernului estonian, care ar fi informat că monumentul a fost dezmembrat și dus într-o direcție necunoscută. De asemenea, a fost răspândită informația că polițiștii vorbitori de limbă rusă părăsesc masiv locurile de muncă, pentru a nu participa la înăbușirea nemulțumirii venită din partea populației „neindigene”. Moartea participantului la jaf, Ganin, a fost prezentată ca martirică, chipurile ar fi „fost bătut de poliție și legat de un stâlp și a murit din cauza pierderii de sânge”, o minciună crasă.

Multe dintre site-urile web ale instituțiilor publice din Estonia au fost atacate de hackeri, de pe adrese IP ale instituțiilor de stat din Rusia. Astfel, Moscova a încercat să submineze cea mai avansată e-guvernare din lume. Ambasada Estoniei din Moscova a fost asediată de un grup de tineri, lucrul reprezentanței diplomatice a fost paralizat. Toate acestea, au fost însoție de o isterie masivă în mass-media străină asmuțită de serviciile speciale rusești. Într-un cuvânt, împotriva Estoniei a fost comis un de agresiune hibridă de proporții, NATO nefiind pregătită pe deplin de așa ceva.

Problema ucraineană

Evenimentele din Estonia au avut un ecou în Ucraina. Astfel, la 27 aprilie 2007, primarul de Harkov, Mihail Dobkin, din partea Partidului Regiunilor, a propus primarului de Tallin să transfere Soldatul de bronz și să reînmormânteze rămășițele ostașilor sovietici în Harkov, însă a fost refuzat.

În anul 2019, în Ucraina, la fel ca și în Estonia în 2007, forțele pro-ruse actualizează tema „războiului monumentelor”. Astfel, pe 2 iunie 2019, în ziua congresului partidului „Crede faptelor”, format de fostul membru al Partidului Regiunilor, Mihail Dobkin și de camaradul acestuia, Ghenadi Kersen, naționaliștii au doborât monumentul mareșalului URSS Ghenadi Jukov, provocând și o încăierare cu poliția. Acest fapt a servit drept fon informațional ideal pentru proaspătul partid. Kernes a promis că se va ocupa de restaurarea monumentului. Dar, ceea ce a fost conceput de foștii „regionali” ca factor al speculațiilor politice interne pentru a distrage atenția de la problemele adevărate și de la eșecuri, a devenit element al războiului hibrid împotriva Ucrainei după scenariul estonian.

Pe 18 iunie au avut loc ciocniri în Harkov, apropiere de postamentul unde anterior s-a aflat monumentul lui Jukov. Câteva zeci de pensionari au venit în scuarul de pe bulevardul Petr Grigorenko pentru a depune flori cu ocazia celei de-a 45-a aniversări de la moartea lui Jukov. În același timp, la postament au venit și reprezentanții organizațiilor naționaliste, care au încercat să zădărnicească evenimentul. Între cele două tabere s-a instaurat un cordon de polițiști, cu toate acestea, fostul deputat Andrei Lesik a fost murdărit cu soluție verde de briliant. Lesik a fost de curând eliberat din izolatorul de urmărire penală unde a stat fiind suspectat de încălcarea integrității și inviolabilității teritoriale a Ucrainei. Prietenul Rusiei s-a adresat la Curtea de Apel și a ieșit la libertate.

În paralel, rușii pregătesc și alte provocări în Harkov. Pe 15 iunie, au fost bătuți cu cruzime doi cetățeni ruși care se aflau în stare de ebrietate. Aceștia au vrut să discute cu localnicii despre problemele actuale, în special „Crimeea aparține Rusiei, Putin e cel mai strălucit și eficient conducător din lume…”. În timpul încăierării cu microbiștii și participanții la războiul din Donbas, aceștia au avut de suferit. Apoi, rușii au spus că nu țin minte nimic din evenimentele care li s-au întâmplat, și au refuzat să depună declarații la poliție. Asemenea lupte mici trebuie luate în serios, pentru că ele se pot transforma în adevărate furtuni.