Un eveniment de o magnitudine geostrategică netratată ca atare a avut loc recent, pe o filieră care face parte chiar din planul de reclădire neo-imperialistă a influenței regionale a Rusiei lui Vladimir Putin. Este vorba despre poziția Patriarhului ecumenic de la Constantinopol, Bartolomeu I, care a declarat ca fiind „ireversibilă” independența Bisericii Ortodoxe ucrainene de Patriarhia Moscovei. Ce ar putea, însă, urma după momentul autocefaliei?

Momentul revoluției din Kiev, în 2014, a fost butonul declanșator de care Kremlinul avea nevoie pentru a-și lansa la apă proiectul de reclădire a rețelei imperialiste din fostul spațiu sovietic. Au urmat: izbunirea războiului separatist din estul Ucrainei, anexarea Peninsulei Crimeea și stabilirea eșafodajului confederativ din regiunile Donețk și Lugansk, sub denumirea Novorusia. Trei pioni decisivi mutați pe o hartă revizionistă în care Moscova deja deținea alte focare de influență, prin teritorii-marionetă separatiste precum: Transnistria, Nagorno-Karabah, Abhazia sau Osetia de Sud, scrie Digi24.

Însă planul lui Putin, clădit pe ceea ce experții numesc Consensul Crimeei, nu se bazează doar pe proiecții hegemonice de forță militară, ci și pe o altă piesă vitală în narațiunea geopolitică a președinției ruse: Patriarhia Moscovei, condusă de Patriarhul Kirill, trebuie să lucreze ca o reprezentanță a legăturilor istorice între Rusia și statele ortodoxe din regiune.

Amenințarea Patriarhiei Moscovei

Patriarhia Moscovei a anunțat deja, săptămâna trecută, că intenționează să rupă legăturile cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Dacă acest lucru se va întâmpla, am putea asista la cea mai mare ruptură din lumea creștină de după Marea Schismă din 1054 între ortodoxia răsăriteană și creștinismul catolic, subliniază Financial Times, citat de agenția UNIAN.

Dacă autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina se va petrece în noiembrie, Kievul va primi o propulsie politică majoră în conflictul cu Moscova, care, în caz particular, i-ar putea aduce un nou mandat de șef al statului, în luna mai, lui Petro Poroșenko, subliniază ziariștii britanici. Pierderea unei asemenea pârghii de control pe scena ortodoxiei răsăritene va însemna pentru Rusia o lovitură dură dată pretenției sale de peste 500 de ani de a fi „A Treia Romă”.

Toate acestea se petrec într-un context mai mult decât turbulent pentru Vladimir Putin, care se află într-un picaj fără precedent de popularitate pe fondul reformei pensiilor în Rusia, măsură pe care criticii săi o consideră o „bombă socială”.

În 2014, anexarea Crimeei l-a ridicat pe Vladimir Putin pe un enorm val de popularitate, ducând la crearea unei coaliții a războiului în Rusia.

Principala temere acum este că liderul de la Kremlin ar putea încerca din nou „metoda Crimeea”, însă de data aceasta prin deschiderea unui alt front în Ucraina: acela de eliberare de sub „teroarea” Kievului a bisericilor loiale Moscovei, mai scrie Financial Times.

Mesajul lui Bartolomeu I

„Drumul către autocefalie este ireversibil”, a scris pe Facebook, pe 10 octombrie, exarhul patriarhal în Ucraina, trimis la Kiev din SUA de către Patriarhul de Constantinopol, Bartolomeu I.

Credincioşii ucraineni, a adăugat el, „au dreptul canonic de a avea propria lor Biserică autonomă cu propria lor limba, să-şi trăiască tradiţiile părinţilor lor din Rusia Kieveană”, referire la primul stat al slavilor estici, care s-a convertit la creştinism în anul 988.

Arhiepiscopul Daniel a minimalizat autoritatea patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR), Kiril, afirmând că în prezent „singurul ierarh care a demonstrat capacitatea de a acţiona conform Sfintei Scripturi” este Bartolomeu.

Dar Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din cadrul Patriarhiei Moscovei a declarat marţi că decizia lui Bartolomeu de a-şi trimite reprezentanţii în Ucraina, fără o consultare prealabilă cu autorităţile ecleziastice locale, reprezintă o ingerinţă în problemele sale interne şi i-a cerut Patriarhului de Constantinopol „să înceteze ingerinţele” şi să dispună plecarea din Ucraina a celor doi reprezentanţi ai săi, respectiv arhiepiscopul Daniel de Pamfilia şi Episcopul Hilarion de Edmonton (Canada), transmite Agerpres.

Patriarhul Bartolomeu I şi-a arogat puterea de a decide asupra autonomiei Bisericii Ordodoxe ucrainene şi a acuzat Moscova că „se amestecă în afacerile interne ale Kievului”.

„Dat fiind că Rusia, responsabilă pentru situaţia actuală din Ucraina, nu este capabilă să rezolve problema, Patriarhia Universală ia iniţiativa de a o soluţiona în virtutea puterilor pe care i le conferă canoanele sfinte şi responsabilitatea jurisdicţională asupra diocezei Kievului”, a indicat Patriarhul de Constantinopol.

El a mai menţionat că, în pofida proclamării în anul 1589 a integrării Bisericii ucrainene în Patriarhia Moscovei, „dependenţa canonică a Kievului de Biserica mamă de la Constantinopol a rămas permanentă şi inamovibilă”.

Trei  biserici

În prezent trei Biserici ortodoxe coexistă în Ucraina. Una subordonată canonic Patriarhiei Moscovei şi care este majoritară, alta reprezentată de Patriarhul Kievului şi o a treia care s-a separat de Moscova în anul 1920 şi s-a autoproclamat Biserica Autocefalică Ortodoxă a Ucrainei.

Autodescriindu-se drept un credincios convins, Poroşenko a insistat că este în joc „securitatea naţională şi apărarea în faţa războiului hibrid” rus, întrucât „Kremlinul vede în Biserica Ortodoxă Rusă unul dintre principalele sale instrumente de influenţă în Ucraina”.

El a insistat că, în opinia sa, crearea unei Biserici independente „are aceeaşi importanţă” precum acordul de asociere la Uniunea Europeană, liberalizarea regimului de vize sau aderarea la UE şi NATO, subliniind totodată că iniţiativa sa are nevoie de susţinerea celorlalte Biserici ce formează comunitatea ortodoxă, care include ţări precum România, Bulgaria, Serbia, Grecia şi Georgia.