Figură marcantă a scenei politice europene după cel de-al Doilea Război Mondial, fostul cancelar german Helmut Kohl, care a murit la vârsta de 87 de ani, va rămâne în istorie ca omul reunificării, relatează Reuters.

Acest om impresionant de 1,93 metri înălţime, cu un accent provincial pe care adversarii săi obişnuiau să îl ironizeze şi să îl subestimeze, s-a dovedit un avocat pasionat al integrării europene în cel 16 ani cât a fost la putere (1982-1998).

Cele două războaie mondiale care au distrus Europa şi au luat vieţile unchiului şi fratelui său explică parcursul său.

Angajându-se să ancoreze Germania în sânul Europei, sub o monedă comună, cancelarul creştin-dremocrat a reuşit, în 1990, să le smulgă aliaţilor săi reunificarea Germaniei, în pofida opoziţiei preşedintelui francez Francois Mitterant, a liderului sovietic Mihail Gorbaciov şi a omologului său britanic Margaret Thatcher.

Născut pe 3 aprilie 1930, Helmut Kohl a fost al treilea copil al unei familii catolice din Ludwigshafen, pe Rhin, oraş a cărei economie se baza pe industria chimică şi una dintre cele mai intens bombardate localităţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Tatăl său, care era funcţionar, a luptat în ambele războaie mondiale. El s-a întors un om schimbat de pe frontal din Polonia, în 1940.

Catolici practicanţi, părinţii tânărului Kohl nu au apreciat respingerea religiei şi persecuţia minorităţilor, introduce de Adolf Hitler.

Al Doilea Război Mondial a aruncat o umbra imensă asupra tinereţii lui Helmut Kohl. Moartea fratelui său, Walter, ucis în 1944 într-un atac aerian din Normandia, i-a schimbat viaţa. Walter purta numele unchiului său mort în Primul Război Mondial.

PARĂ ENORMĂ

Când Helmut Kohl a decis să îi dea acelaşi prenume primului său fiu, mama sa l-a întrebat dacă nu sfidează soarta. „Mamă, vă promit că nu voi muri într-un război între statele europene”, i-a răspuns viitorul cancelar, care a vorbit de multe ori despre dorinţa sa de o Europă unificată, ca mijloc de a ţine acea promisiune.

La sfârşitul războiului, când avea numai 15 ani, Helmut Kohl s-a înrolat în armată şi a servit pentru scurt timp într-o tabără de antrenament militar din apropiere de Berchtesgaden.

La întoarcerea în oraşul său natal, devastat, el şi-a început studiile în drept şi istorie. În 1959 a fost ales ca reprezentant CDU în Adunarea Regională a landului Rhenania-Palatinat, şi, 10 ani mai târziu, la 39 de ani, a devenit ministru-preşedinte.

În 1973 a preluat conducerea CDU şi, după o tentative eşuată în 1976, a devenit în 1982 cancelarul Germaniei de Vest, înlocuindu-l pe social-democratul Helmut Schmidt.

Ironizat pentru lipsa sa de sofisticare faţă de predecesorii săi Helmut Schmidt şi Willy Brandt, desenat în caircaturi sub formă de pară gigantică, Kohl a dovedit rapid că este un strateg fin.

În plin Război Rece, în pofida opoziţiei mişcărilor pacifiste favorabile Uniunii Sovietice, el nu a ezitat şi, împreună cu ministrul său de Externe Hans Dietrich Genscher, a susţinut desfăşurarea de rachete nucleare americane pe teritoriul Germaniei.

TOCIREA OPOZANŢILOR

Treptat şi-a câştigat reputaţia că îşi toceşte opozanţii ignorându-i. Aceeaşi strategie a fost asumată şi de Angela Merkel, după ce a devenit cancelar în 2005.

De altfel, Merkel, o fiziciană timidă din Germania comunistă, datorează o parte a parcursului său politic lui Helmut Kohl, care a scos-o din anonimat, cerându-i să se alăture Guvernului său după căderea Zidului Berlinului.

Momentul de glorie al lui Helmut Kohl a venit în lunile de după căderea neaşteptată a Zidului Berlinului, pe 9 noiembrie 1989, când a reuşit să învingă ostilitatea aliaţilor săi occidental pentru unificarea estului comunist şi vestului capitalist al ţării.

Cancelarul se pregătea de un dineu la Varşovia când a primit vestea, prin biroul său din Bonn. A doua zi a mers la Berlin, în plină euforie. Rapid, a început să lucreze la un plan de reunificare, prezentat în Budestag pe 28 noiembrie.

Discursul, scris la maşină de soţia sa, Hannelore, la locuinţa lor, pentru a evita scurgerile de informaţii, şi-a luat aliaţii prin surprindere. Preşedintele american George H. W. Bush a fost de acord. Însă europenii au fost furioşi, îngrijoraţi de puterea potenţială şi de ambiţiile unei Germanii unificate.

"Kohl este capabil de orice", i-a spus Margaret Thatcher ambasadorului francez la Berlin.

Şi Mihail Gorbaciov a fost nemulţumit. „Prietenul vostru Kohl, asociatul vostru este un nătâng ieşit de la ţară”, i s-a plâns tatăl perestroikăi preşedintelui francez Francois Mitterand, în cursul unei reuniuni private la Kiev, o săptămână mai târziu.

PRIETENIE IMPROBABILĂ

Franţa era adepta unui citat atribuit lui Francois Mauriac: „Iubesc Germania atât de mult încât prefer să fie două”. Însă Helmut Kohl a reuşit să îl convingă pe Francois Mitterand, cu care a legat o prietenie improbabilă.

Cu cinci ani mai devreme, preşedintele francez şi cancelarul german se ţinuseră de mână a Verdun, pe câmpul de luptă unde a murit unchiul lui Helmut Kohl în Primul Război Mondial şi unde Francois Mitterand a fost luat prizonier în Al Doilea Război Mondial. Imaginea, cu o valoare simbolică şi emoţională mare, a intrat în istorie.

Promisiunea lui Helmut Kohl de a ancora Germania unificată în Europa şi promisiunea făcută câteva luni mai târziu, de a accepta Linia Oder-Neisse, frontiera germano-poloneză fixată după Al Doilea Război Mondială, asigură susţinerea Franţei pentru proiectul unificării.

Pentru a-l convinge pe Mihail Gorbaciov, Kohl a finanţat retragerea trupelor sovietice din Germania de Est şi reinstalarea lor în Rusia, cu preţul a miliarde de mărci.

Mai mult, el a reuşit să îi convingă pe sovietici că viitoarea Germanie unificată trebuie să facă parte din NATO.

“În 1989 şi 1990, Helmut Kohl a dat dovadă de o viziune şi un curaj ieşite din comun”, spunea mai t\rziu George Bush.

Reales ]n 1990, apoi în 1994, Helmult Kohl a candidat pentru un nou mandat în 1998, în loc să îi deschidă calea lui Wolfgang Schaueble, actualul ministru de Finanţe, pe care sondajele îl prezentau mai bine plasat.

Uzura puterii şi social-democratul Gerhard Schroeder l-au aruncat în opoziţie.

Bilanţul său a fost umbrit la sfârşitul anilor ’90, de un scandal de finanţare ilegală, care l-a constrâns să renunţe, în 200, la titlul de preşedinte de onoare al Uniunii Creştin-Democrate, partid pe care l-a condus timp de 25 de ani.

Angela Merkel nu l-a susţinut, iar relaţiile lor au rămas glaciale până la final.

După sinuciderea primei sale soţii, Hannelore, la un an după excluderea sa din CDU, Helmut Kohl a fost acuzat că a neglijat-o, în special de fiul său Walter, care a scris după aceea o carte despre secretele de familie.

În 2008 a căzut şi s-a lovit puternic, inclusiv la cap. Astfel, la sfârşitul vieţii sale, a avut dificultăţi de vorbire şi nu se mai deplasa decât în scaun cu rotile. 

sursa: News.ro