Voluntarul ucrainean Constantin Veliciko a povestit calvarul celor aproape 100 de zile petrecute la Olenivka, din regiunea Donețk, estul Ucraina. Într-un interviu pentru publicația Fakty, bărbatul a vorbit despre condițiile groaznice de detenție și violențele din colonia rusă și a afirmat că a scăpat din centrul de detenție și a fost mutat în cazarmă după ce a oferit o mită de „două laptopuri și o imprimantă color, în total circa 1.000 de euro”, scire libertatea.ro.

„După lansarea invaziei, am vrut să fiu de folos țării mele, așa că eu și alți câțiva băieți am început să facem voluntariat. Am dus alimente, am transportat combustibil sau am ajutat oamenii care au vrut să părăsească Mariupolul și alte orașe sub asediu”, a explicat Veliciko. Înainte de declanșarea războiului, el a lucrat într-o companie IT.

„Dacă vă opuneți arestării, vă împușcăm pe loc”

Constantin a fost reținut de ruși la un punct de control din Berdiansk, când el și prietenul Stas se aflau într-un microbuz. Luau oamenii, majoritatea femei și copii, și ar fi vrut să-i ducă la Zaporojie. Dar nu au mai ajuns niciodată la destinație.

După o serie de „interogatorii”, Constantin a fost plasat în arest, în colnnia de la Olenivka.

„Locurile unde sunt ținuți prizonierii sunt o ruină. Barăcile cad pe tine, propriu. Jumătate din ele nici măcar nu aveau ferestre. Canalizarea nu funcționează, nu există apă. Nici măcar electricitatea nu a fost disponibilă până de curând”, explică fostul deținut.

„Am fost băgat în așa-numita celulă de izolare disciplinară, destinată, în mod normal, unui număr de patru-șase șase prizonieri. Dar, la un moment dat, eram 40 de oameni pe 12 metri pătrați!”, adaugă Constantin.

„Dormea cine putea! Ne culcam în mai multe schimburi, chirciți unul în altul, să nu ocupăm prea mult spațiu. Nu dormeam mai mult de trei ore o dată”, rememorează Veliciko.

Meniul zilnic: un pahar de apă și o coajă de pâine

În primele săptămâni, Constantin și ceilalți deținuți au primit „un pahar de apă de persoană și o coajă de pâine pe zi. Apoi, și un fel de ciorbă de legume, cu câteva frunze de varză și ceva asemănător morcovilor”.

Ulterior, Constantin și camaradul lui, pe nume Stas, au scăpat de izolare disciplinară dând mită!

„Prietenii noștri voluntari au reușit să găsească în Donețk o persoană care a adus două laptopuri și o imprimantă la Olenivka. Am fost eliberați din centrul de detenție și plasați în cazarmă. Totul ne-a costat pe fiecare dintre noi câte 1.000 de dolari”, explică Veliciko.

Porția de bătaie: curea, baston, bâtă, coadă de lopată

„În trei luni și jumătate am văzut reprezentanți ai Crucii Roșii o singură dată, când au început să fie sosească soldații de la Azovstal. Noi am fost puși să reparăm barăcile”, mai spune fostul prizonier.

El confirmă versiune că soldații Batalionului Azov au fost aduși în zona care a explodat pe 29 iulie, cu doar două zile înainte: „Nu stăteau într-o barăcă, era o fostă zonă industrială, unde au existat odinioară ateliere. Fără uși și fără geamuri! Cu două zile înainte de explozie, prizonierii au fost duși acolo”.

Constantin Veliciko a fost eliberat după 95 de zile, când i s-a transmis scurt că nu va fi urmărit penal.

50 de morți și peste 70 de răniți

Rusia și Ucraina se acuză reciproc că se află în spatele atacului de la colonia Olenivka, din 29 iulie. Moscova susține că penitenciarul a fost lovit de rachete ucrainene de înaltă precizie, mai exact de sistemul HIMARS de proveniență americană.

Ucraina neagă și acuză la rândul său Rusia. Susține că zona a fost lovită într-un efort de a distruge dovezile de tortură și ucidere a deținuților.

Printre cei cei închiși la Olenivka s-au aflat și membri ai batalionului Azov, capturați apărând orașul Mariupol sau care s-au predat la Azovstal și pe care Rusia îi descrie drept neo-naziști și criminali de război.

De altfel, Rusia a publicat o listă cu morții în urma bombardamentului asupra închisorii. Pe ea se află numele a 50 de morţi şi 73 de răniţi.