La sfârșitul săptămânii trecute, a apărut o știre bombă despre arestarea unei rețele criminale care punea în executare un asasinat plătit la adresa lui Vladimir Plahotniuc, Oligarhul cel Rău, care a capturat statul Republica Moldova, așa cum îl desemnează – din diferite canale media –o mare parte a clasei politice și care a devenit percepția majorităţii în Republica Moldova. Ura e atât de mare, încât nimeni nu a stat să mai gândească la substanța și enormitatea știrii, ci a sărit fie să facă un mișto gros, bătându-și joc de știre și acoperind-o într-o teorie a conspirației unui aranjament pentru a crește în sondajele de opinie, fie de-a dreptul insultând potențiala victimă, arătând părerea de rău că nu a reușit atentatul din 7 aprilie și chiar spunând că ar fi executat actul și gratuit.

Nu comentăm aici gradul de umanitate și înclinația spre credință a populației Republicii Moldova în postul Paștelui, în ajun de Florii. În momentele de iertare a greșiților noștri, este clar că Vladimir Plahotniuc are mulți dușmani, e temut și urât din belșug, de multe ori pe merit, probabil, dar desenarea opțiunii individuale și de partid doar în funcție de umori și emoții mi se pare desprinsă din Evul Mediu timpuriu, din epoci care nu au cunoscut raționalitatea, umanismul, Iluminismul. Cu atât mai grav să-ți asumi să scrii un editorial pe această temă.

Fidel promisiunii de a comenta actul cu relevanță la rece, inclusiv – iată - elementele de factură infracțională, mi-am asumat riscul de a fi asociat cu subiectul și tema și am hotărât să mă uit la dosarul în cauză. Având la îndemână informația publică la ora scrierii editorialului și, firește interesându-mă elementele relevante la nivel strategic pentru Republica Moldova.

Astfel, ceea ce știm de la autorități este că un cetățean ucrainean, cunoscut lider al lumii interlope, ar fi primit comanda ca să execute asasinarea lui Mr. P. Prin colaborarea serviciilor de informații ucrainene și a celor din Republica Moldova, au fost reținute 17 persoane: 8, pe teritoriul Republicii Moldova și 9, pe cel al Ucrainei, evident, înaintea executării actului. Asasinatul costa 200 de mii de dolari iar prima tranșă fusese deja achitată, respectiv 100 de mii de dolari.

Atacul trebuia să aibă loc la clădirea Global Business Center, unde-și are oficiul Plahotniuc, cu utilizarea armelor de foc,  inclusiv  aruncătoare de grenade cu efect cumutativ , vizate fiind clădirea și automobilul cu care se deplasa victima. Perchezițiile ulterioare au dus la depistarea de sume de bani, stații radio, armament și obiecte pentru deghizare, între care două pistoale cu amortizor și patru aruncătoare de grenade. Urmează a fi stabilite toate persoanele implicate și identificați cei care au comandat asasinatul.La moment există mai mulţi suspecți, inclusiv un cetățean moldovean domiciliat în Federaţia Rusă, iar unii aflaţi pe teritoriul republicii Moldova, care au legătura între ele şi interes comun.

Câteva lucruri sunt de remarcat în această operațiune a forțelor de ordine ucrainene şi moldoveneşti: cooperarea, probarea pe îndelete a tuturor faptelor, cu probe video, filaj, interceptări telefonice și ambientale, capturarea completă a rețelei infracționale, identificarea comanditarilor. După evaluarea probelor prezentate, pentru noi e clar că serviciile ucrainene și moldoveneşti aveau oameni infiltrați la nivelul grupării și au putut identifica și dejuca la timp întregul plan.

Punctul cel mai interesant – dar și cel mai discutabil – din întreaga afacere îl reprezintă combinarea zonei infracționale, referința la comanditarul cetățean moldovean domiciliat  în Federaţia Rusă(neprecizat) și apropourile la serviciile secrete ruse. Ba chiar elemente clare de referință: „relațiile, contactele șefilor grupului criminal (din Ucraina) arată că la realizarea asasinatului au participat reprezentanții serviciilor speciale ruse”. Mai mult decât atât, „cei care urmau să-și pună în aplicare planurile, trebuiau să revină în Ucraina pentru a discredita autoritățile ucrainene și să înrăutățească relațiile dintre Republica Moldova și țara vecină” http://dpsu.gov.ua/ua/news/za-likvidaciyu-lidera-demokratichnoi-partii-rm-volodimira-plahotnyuka-zlovmisnikam-obicyali-200-tisyach-dolariv-ssha/.

Oricum, în Republica Moldova cei în cauză au pătruns ocolind punctele de trecere a frontierei dintre Ucraina și RM, deci cu deplină premeditare a tuturor celor implicați. Dar e interesantă combinația asta între lumea infracțională-mafiotă, răzbunarea politică și asasinatul terorist de stat, realizat prin intermediul serviciilor secrete ruse. Lucru cunoscut, mai ales că în ultima vreme Moscova a reactivat asasinatul politic și-l utilizează pe scară largă, la baza acțiunilor fiind GRU, serviciul de informații militare, cel care a acționat și în Muntenegru (ratat) și în Serbia (ratat și încă discutabil), și la Kiev, de câteva ori, și tot așa mai departe.

Deci marea discuție este dacă avem de a face cu un atac mafiot, o lovitură de răzbunare politică (sau de afaceri) sau, de-a dreptul, cu asasinatul politic de stat. Aici răspunsul va veni cel mai greu, pentru că ultima variantă reclamă probe mai substanțiale decât participarea serviciilor secrete ruse la asasinat – planificare și executare – deși și acestea ar fi suficiente și incriminatoare, odată ce datele culese nu au fost comunicate autorităților omoloage din Republica Moldova. Să vedem depozițiile celor arestați, mai ales că e mai greu de șters urmele acum prin executarea celor în cauză, lucru la care m-aș fi așteptat dacă reveneau în Ucraina după ce și-au terminat treaba. Măcar a celor direct executanți ai asasinatului care trebuiau eliminați.

Relevanța afacerii plasează lucrurile în planuri diferite. 200.000 de dolari e o sumă importantă, chiar și pentru asasinarea lui Plahotniuc, nu este însă una mare. Un om de afaceri sau rival putea plăti lesne mai mult de atât, nu neapărat pe aceeași calitate a executanților. Deci suma pare să indice un cost real și judicios al operațiunii, care îndreaptă atenția mai degrabă spre servicii de informații și bani ai statului, folosiți parcimonios, sub acoperirea ordonării unui asasinat de către un rival. Și varianta unui asasinat mafiot, comandat strict din rațiuni de rivalitate infracțională, pare subplătit la acest nivel. Structurile infracționale fie au resurse proprii pentru astfel de acțiuni, fie plătesc generos astfel de activități importând executanți de pe alte spații. Însă ele preferă lunetiști și execuția curată, nu implicarea unor reprezentanți ai lumii infracționale, care sunt mulți, vorbesc mult și sunt dispensabili.

E motivul pentru care cred că avem de a face cu o execuție pusă la cale de structuri secrete de informații statale, cu premeditarea executării celor care ar fi făcut asasinatul. Erau persoane dispensabile, de aceea m-aș fi așteptat ca, odată întorși în Ucraina, să fie curățați. Suma parcimonios folosită, calitatea executanților – buni, pregătiți, dispensabili, implicați în lumea infracțională – îmi arată mai degrabă spre un asasinat politic de stat.

Putem deci întreba în concluzie: de ce să fi ordonat Vladimir Putin asasinarea lui Plahotniuc? Putea ca ordinul să plece de la nivele inferioare, eventual de la cei care au pierdut banii în spălătoria lui Platon? Sau care sunt blocați și azi pe acolo? Cred că un general FSB/GRU ar fi putut să ordone pe cont propriu un asemenea asasinat, dacă avea 1-2 miliarde de dolari blocați prin spălătorie, cu Platon în închisoare, la Chișinău. Iar componenta rupturii Chișinău/Kiev ca urmare a sosirii asasinilor din Ucraina, putea justifica lesne acțiunea personală ca operațiune de stat.

Cert este că trebuie să constatăm instrumentele războiului hibrid de astăzi, când instrumentarul militar este combinat cu cel informațional și societățile sunt atacate în ansamblul lor, nu numai armatele sau statele. Inclusiv prin utilizarea operațiunilor speciale și a lumii interlope, mafiei și infracționalității organizate. Iar Chișinăul trebuie să realizeze că este în plin război, că nu există nici o iertare sau răbdare și că – mai ales – pe teren se aruncă toate instrumentele! De unde necesitatea coerenței acțiunii și a orientării strategice la Chișinău, dar și a coeziunii structurilor statale și politice. De aceea mi se pare vinovată hălăduiala lui Dodon – în gura mare, cu poziții asumat pro-ruse. Nu te baţi pe burtă cu duşmanul care stă să apese pe trăgaci.