Alioșa și Vova înotau în piscină, în linie dreaptă. Alioșa o avea cu înotul, dar refuza să-și întreacă șeful și dădea apatic din brațe. Data trecută îl depășise și bosul se înfuriase și o zi întreagă nu-i mai adresase nicio vorbă, încât el se temuse chiar că o să-l măture din fruntea Gazprom-ului. În al nouălea ceas îl chemă la una dintre numeroasele sale vile și-l servi cu un ceai la samovar, și lui Alexei îi căzu fisa că i-a trecut supărarea. De aceea, acum, Miller făcea eforturi supraomenești ca să nu-și depășească nacealnicu.

Nu îndrăznea să-l întrebe de ce-l chemase și aștepta ca țarul primul să înceapă vorba. Au făcut două ture și țarul continua să tacă. Abia după a treia tură îl întrebă:

- Miller, ia spune-mi tu mie tu ai încredere în tipul acela de la Moldova Gaz?

- Da.

- Da cum îi spune că nu-mi amintesc?

- Ceban.

- Bine că nu Dodon.

Miller râse. Țarul se supăra foarte tare când lumea nu râdea la bancurile sale. Medvedev nu râse la o poantă ca asta și, acum, nu mai e premier.

- Deci tu ai încredere în el?

- Cum să n-am dacă e omul nostru.

- Dar pare cam prostuț.

- Da, dar e omul nostru. Oricum ar fi însă, nu el decide acolo. El doar semnează.

- Atunci trebuie să le umflăm prețul la gaze din nou.

- Am înțeles.

- Ca să-i aducem în situația să nu le mai poată plăti și să rămână fără căldură în toiul iernii, când vor veni cele mai mari geruri. Ai înțeles? îi mai zise țarul și, bâldâbâc, se cufundă spre fundul piscinei.

Miller rămase cu răspunsul în gură cât timp țarul plonja spre adâncurile bazinului și doar atunci când acesta țâșni la suprafața apei deschise și el gura și zise:

- Da, am înțeles.

- Decât să-i ducem din nou în Siberia, mai bine să le tăiem gazele. O să ne coste mai ieftin, iar ei, acum iarna, nu cred că vor simți diferența. Să se gândească bine altădată dacă face să ne întoarcă spatele sau nu. După care o să explodeze și celelalte prețuri. Vreau să-i distrugem, îi mai spuse țarul  și iar se cufundă în piscină, dar oricât de mult îl așteptă Miller, acesta nu mai reveni deasupra apei.

- Hei, de ce nu ieși din piscină, ce ai pierdut acolo? îl strigă țarul și lui Miller îi căzu maxilarul. El nu știa că din piscina aia mai exista o ieșire: una secretă.

- Te aștept cu vești frumoase mâine la mine, îi strigă președintele și dispăru pe ușa piscinei.

Acum vor intra și moldovenii la apă, se gândi Miller, și înotă spre scara piscinei.