Mi-am schimbat banca, din prima bancă m-am mutat în ultima, pentru a mă putea uita în voie și cât voiam la Georgiana Țâcu. Ce am mai observat însă și asta nu mi-a plăcut deloc e că nu numai eu o sorbeam din ochi, ci și Adrian sau Victor. Iar ultimul, în pauză, i-a înmânat chiar și un bilețel, pe care, fără să-l citească, frumoasa noastră colegă l-a aruncat la coșul de gunoi, spre marea bucurie a mea și a lui Adrian și spre disperarea lui Victor.

După ultima lecție, Adrian își croi drum cu coatele spre Georgiana și o rugă să-i care el rucsacul cu cărți și caiete până acasă, dar fata îl refuză și eu cu Victor am țopăit triumfători în spatele lor.

Când Georgiana s-a îndepărtat la vreo sută de metri de școală, m-am furișat după ea. Tustrei veneam după ea, mergând aproape că în linie dreaptă, fără să ne sinchisim unul de altul, până colega noastră a deschis poarta și a intrat. Numai atunci ne-am aruncat unul altuia niște căutături încruntate și ne-am răsucit pe călcâie, făcând cale întoarsă până la școală, de unde ne-am despărțit în furca drumului, luând-o la fugă spre casele noastre, aflate în trei mahalele diferite.

A doua zi, înainte de ora de literatură, Georgiana se întoarse cu spatele spre restul clasei și veni la mine.

- Ajută-mă, te rog, să înțeleg despre ce e poemul acesta „Împărat și proletar”, m-a rugat ea și eu m-am străduit să-i povestesc tot ce știu, stârnindu-le invidia și ura lui Adrian și al lui Victor.

La următoarea pauză, Adrian sări cu gura la mine, imediat după ce profesorul părăsi clasa, numindu-mă fricos și laș. L-am ignorat și am ieșit afară. El însă veni după mine, strigând.

- Vedeți, omul acesta e o cârpă, eu îl numesc în tot felul și lui îi este frică să-mi răspundă, răcnea el, înnegrindu-mă și eu îmi dădeam seama că el făcea toate astea doar ca să mă umilească în ochii Iuliei, care urmărea uimită scena .

Într-o altă pauză, se năpusti asupra mea și Victor. Sub pretextul că nu i-am restituit un pix pe care mi l-a împrumutat acum două zile, îmi turnă în nas un rând de pumni, umplându-mă de sânge.

În loc să ne despartă, colegii noștri de clasă răcneau:

- Lovește-l și tu, ce mai aștepți, lovește-l și tu.

Până și fetele mă îndemnau să-l atac.

- Fricosule, răcneau colegii noștri de clasă. De ce nu ripostezi?

- Lașule, strigau fetele, tu nu ești capabil să-ți aperi demnitatea.

- Ești o cârpă, nu ești bărbat, strigau de-a valma fetele și băieții, în timp ce Victor continua să mă lovească și eu nu eram în stare să mă apăr și singurul lucru pe care l-am făcut fu s-o rup la fugă, sub huiduielile  și hohotele batjocoritoare de râs ale lor.

Eu știam de ce mă înjosise în halul acesta și el, ca să-i demonstreze Georgienei că nu merită să se încurce cu un laș și un târșelos ca mine.

Dar, în loc să mă ocolească, după lecția de literatură română, Georgiana a s-a apropiat de mine și m-a îmbrățișat, mulțumindu-mi pentru ajutor. Victor și Adrian au făcut fețe-fețe.  Fata a plecat, dar nu peste mult timp a revenit și am ieșit împreună din școală.  Victor și Adrian mă așteptau în curte, cu pumnii strânși, dar nu au îndrăznit să mă atace când m-au văzut că am ieșit împreună cu Georgiana. Totuși, mă urau și mai tare după asta. Mă urau de moarte și eu toată vara nu am ieșit din casă de frică să nu-i întâlnesc.

Totuși, în august am  mers la discotecă. Era programată demult și am ieșit și eu din casă.  La Moscova avu loc puciul, dar directorul nu o anulă din cauza asta.  Georgiana a venit însoțită de Dan, un băiat cu doi ani mai mare ca noi și cu două capete mai înalt, care se antrena de câțiva ani buni la o secție de box din Ungheni. Toată seara au dansat împreună.

După discoteca aia, cu Victor și Adrian am devenit prieteni. Ne unea suferința că Georgiana ne-a trimis la plimbare și l-a ales pe altcineva, iar durerea asta nu o atenua nici măcar spaima că puciștii s-ar putea să refacă Uniunea Sovietică.