După ce-și cumpără bilet la Cetâreni și nu la Flutura de unde era el, Petru își aprinse o țigară, și se gândi la Laura, de dragul căreia alesese să meargă în satul vecin și cu cât se gândea mult la fată cu atât i se făcea mai tare dor de ea.

- L-ai fotografiat? auzi Petru o voce în spatele său, dar nu-și dădu seama că era vorba despre el.

- Da, sigur că da.

- Și din față?

- Bineînțeles, se auzi din nou a doua voce și ambele se apropiară de Petru, care fuma așezat pe brâul de piatră din jurul autogării.

- Totuși, azi e revelionul, poate ne facem că plouă.

- Și șefii ce-o să spună?

- Crezi că lor le arde acum de asta?

- Mai știi.

- Vrei să-ți spun unde sunt șefii noștri în clipele astea și ce fac?

- Nu-i nevoie că știu și singur.

- Și atunci?

- Eu pe acesta nu-l iert pentru nimic în lume.

- Îl cunoști de undeva?

- Da, îl știu și îl vânez demult.

- Dar ce ți-a făcut?

- Mi-a suflat-o pe Daniela.

- Chiștocul acesta?

- Da, acesta, și tu știi cât am suferit.

- Era să te măture și din poliție din cauza asta.

- Acum o să-mi plătească și el, zise carabinierul și când rosti asta nu avea în vedere doar sensul figurat al cuvântului, ci și cel propriu.

- Tinere, i se adresă lui Petru fostul iubit al Danielei. Știi că nu ai voie să fumezi în spații publice?

- Nu știu.

- Ei, de acum înainte o să știi, pregătește o mie cinci sute de lei ca să plătești amenda, îi spuse fostul iubit al Danielei lui Petru, în timp ce întocmea procesul verbal.

- Eu nu am banii ăștia.

- Atunci o să mături străzile din Ungheni în următoarea jumătate de an sau o să stai la pârnaie.

Petru era disperat și o sună pe Laura ș-o rugă să-i împrumute banii ăștia și Laura îl trimise la origini. O țârâi din nou și ea nu mai vru să-i răspundă la mobil. O sună și pe Tania și ea avu aceeași reacție. Apoi își sună părinții, frații, surorile, unchii, verișoarele și nimeni nu vru să-i  dea banii ăștia.

- Cât să te mai aștept, tinere? îl întrebă fostul iubit al Danielei, în clipa când din autobuzul de Valea Mare se dădu jos unchiul Ion. Oare cum de uitase de el? Unchiul său Ion era și el polițist și el îl strigă și-i povesti ce i s-a întâmplat și moșul său îi rugă pe carabinieri să-l ierte pe nepotul său, dar aceștia refuzară să rupă procesul verbal.

- Iată că sunt polițiști incoruptibili și la Ungheni, se gândi o studentă la jurnalistică în timp ce se îndrepta spre cursa de Sculeni.

Acum chiar nu se mai putea face nimic, iar el bani pentru  a plăti amenda n-avea. Se uită după carabinierul care se îndepărta și încerca să-și amintească de unde-l cunoaște și-și aminti – acesta era fostul iubit al Danielei, căreia el i-a suflat-o acum vreun an, după care în urmă cu trei luni i-a dat papucii pentru Laura. Ambele erau din Cetâreni, iar el avea bilet până în satul celor două fete. Autobuzul pufăia în stație și Petru urcă scările și se așeză pe un scaun din fund. Când coborî din autobuz se duse glonț la Daniela acasă.

- Eu îți dau banii ăștia, îi spuse fata, când el îi povesti ce i s-a întâmplat și chiar îi înmână banii și el și-i băgă în buzunar, apoi au mers împreună la poștă ca să plătească amenda, iar după ce a plătit-o, el a condus-o înapoi acasă, dar nu plecă. Ceea ce-l oprea să-i întoarcă spatele era gândul că ceea ce făcu Daniela nu făcu nicio altă iubită de-a sa și o privi cu admirație. Nu-și putea aminti de ce acum trei luni o părăsi pentru Laura. Oare ce-l determină să facă asta? Nu-și amintea și pace. Stăteau în fața porții ei și nu-și putea aminti, iar întunericul  se lăsa peste ei. Fără să-și dea seama cum, o strânse în brațe și fata îi răspunse la îmbrățișare. O strânse și mai tare la piept și Daniela nu protestă că îi cuprinse cu mâinile spatele gol. Ba mai mult decât atât, o auzi cum îl invită să rămâne la ea ca să întâmpine împreună revelionul exact în clipa când îl sună Laura.

- Da, rămân, îi spuse el și își deconectă mobilul.