Aho, aho! Copii şi fraţi,
Stați puțin și nu mânaţi
Și povestea mi-ascultați!

Dacă-i cald în casa voastră,
Dați-vă lângă fereastră;
De aveți c-un loc mai mult,
Lângă voi am să mă mut
Să mai stau la cald oleacă
Că se pune promoroacă
Și pe mutră și pe moacă.

Să vă spun al meu năcaz
Cu facturile la gaz.
Daca vreți să plec acasă,
Umpleți punga cât mai groasă!
Dolărași și euroi,
Că să plec eu de la voi.
Gălbenași pentru chimir,
Să mă-ntorc cu chilipir! 

Mănați măi: hăi, hăi!

Iarna-i grea, omătu-i mare,
Semne stranii anul are:
Morile s-au înfundat,
Caii s-au împiedicat,
Carele s-au înglodat.
Mâine anul se-noiește,
Dară plugul ruginește.
Parcă-i plugul lui Tărâță,
Tras de zece pui de mâță,
Unu-i lung și altu-i scurt,
Dă-mi colacul să mă duc!
Să mă duc în lumea mare
Unde-i ziua mai cu soare,
Unde-i munca mai cu sare.
Sau măcar să trec pârăul
Cât nu mi-o crăpat răbdăul,
Să trec Prutul și frontiera,
Să mai văd ce-i nou pe Terra

Puțini vin și multe pleacă,
Multe pleacă c-o desagă
Și revin cu multă pradă.
Și jupâneasa gazdă a plecat
La pomeni de adunat,
La Bruxelles și la New-York
După un colac copt,
La Paris și la Berlin
După un urcior plin,

Și de-acolo s-a întors
C-un colac rar
Și-mpletit frumos,
Împletit în nouă sfori
Pentru dragii verișori,
Împletit în zece ațe
Pentru a partidului state.
Și-a făcut un colac pentru sat
Pentru „oameni buni” măsurat
Care stau cu limba-n gură
Și nu ştiu nicio urătură.

Dară noi, că știm mai multe,
Vom striga ca de la munte:
Mânați măi, hăi, hăi, hăi!

Am mai avea de urat,
Dar nu suntem dintr-un sat apropiat,
Ci din loc îndepărtat,
Unde iepurele
Ști-a păzi oile,
Iar vulpea găini nu poftește.
Nici pensionarii – pensie,
Nici funcționarii – funcție.
Unde pita cost-un ban
Da’-i vândută pe-un cârlan.

Mai îndemnați, măi flăcăi,
Hăi, hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Să dea Domnul să răsară
Ceva minte-n astă țară
Vamele ca să dispară
Grânele ca să răsară.

Asfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa casă,
Să vă fie masa masă,
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
Aho, aho!