Cele două clădiri pe care soldații ruși le-au ridicat într-un timp record în mijlocul câmpului – doar în trei zile – erau sediile parlamentului și ale președinției din Chișinău. Iar exercițiul militar consta în împărțirea soldaților în două tabere adverse: unii puși să apere cele două edificii și alții să le ia cu asalt. Nimic mai simplu.

 Veni și ora când trebuia să înceapă asaltul, dar un lucru pe care nu-l plănuise colonelul Zverev se întâmplă. Soldații care ar fi trebuit să apere clădirile parlamentului și ale președinției din Chișinău ieșiră cu mâinile ridicate în sus strigând că se predau,  când  nici măcar nu începuseră atacul. Strigau că se predau și se aruncară cu fața la pământ,  refuzând să apere cele două instituții ale  statului moldovenesc.

Cu o falcă în cer și alta în pământ, iritat că soldații săi refuzau să-i execute ordinul, colonelul Zverev urlă:

- Ce se întâmplă, soldați?

Cum îi auziră glasul, toți ostașii trântiți la pământ au sărit brusc în picioare și au început să vocifereze.

-  De ce ne puneți numai pe noi să apărăm parlamentul și președinția din Chișinău?  Mai puneți-i și pe ei.
- De ce numai noi și noi să luăm bătaie, să mai ia și ei!
- Noi nu mai vrem să fim moldoveni, să mai fie și ei, răcneau soldații din regimentul Rusia eternă și colonelul Zverev își dădu seama că a greșit și că ar fi trebuit să –i pună și pe ostașii regimentului Rusia nu are hotare  la straja celor două instituții fanion ale statului moldovenesc.

Înțelese că nu era normal ca numai soldații din regimentul Rusia eternă să simtă în gură gustul de cenușă al înfrângerii. Drept urmare, le ceru soldaților din cele două regimente să facă un schimb de poziții. Respectiv,  îi puse pe soldații din regimentul Rusia nu are hotare  să apere parlamentul și președinția din Chișinău, iar pentru asta îi lăsă fără tancuri, lansatoare de rachete, lăsându-le la cingătoare doar cu niște amărâte de pistoale.

Bătălia a fost scurtă și fulgerătoare, cu toate că soldații din regimentul Rusia nu are hotare s-au bătut cu vitejie, dar, până la urmă, oricât de dârji ar fi fost, nu au putut să întoarcă tancurile din drum cu niște amărâte de pistoale și au fost învinși

Cei din Rusia eternă, au dat jos tricolorul de pe cele două clădiri și l-au înlocuit cu drapelul Rusiei și lupta luă sfârșit.

 Colonelul Zverev era foarte mulțumit de modul cum s-au comportat soldații săi. Nu însă și soldații puși să apere președinția și parlamentul din Chișinău,: care erau supărați că cei din Rusia eternă nu doar au simulat, ci i-au izbit pe bune cu bocancii în gură, în burtă sau în testicule, cu toată puterea de care erau capabili. Din această cauză, erau foarte ofticați și se  gândeau unde și cum să se răzbune.

Singura posibilitate pe care o aveau era doar săptămâna viitoare, când va avea loc un nou exercițiu similar, unde, cu siguranță, ei vor fi puși să ia cu asalt președinția și parlamentul din Chișinău, și atunci țineți-vă băieți, atunci o să le plătească ei cu vârf și îndesat pentru toți dinții smulși azi din gură.