Ultimele săptămâni au dezvăluit motivul major al acțiunii Federației Ruse de manipulare a pieței de gaz și utilizare a poziției dominante pe piața europeană: subminarea și îngenuncherea Ucrainei, dominarea majoră a Europei Centrale și de Est și scindarea pieței europene, în paralel cu autorizarea accelerată a Nord Stream 2 și forțarea unei creșteri a dependenței europene de Moscova. Deși a promis că, la 8 noiembrie, va relua furnizarea de gaze naturale la o cantitate care să reducă prețurile, umplerea depozitelor din Rusia la refuz, la 1 noiembrie, nu s-a soldat cu o creștere a livrărilor ci cu noi blocaje ale conductei Yamal și cu utilizarea acesteia în sens revers, din Germania către Polonia. Punctul de cotitură ar fi astăzi, luni, 8 noiembrie, dar de notat este refuzul Rusiei și Gazprom de a rezerva cantități mai mari în tranzitul prin conductele clasice pentru primele 8 luni ale anului viitor, ceea ce amenință să perpetueze criza energetică europeană.

Folosirea crizei energetice globale ca oportunitate de către Rusia lui Putin

La nivel global, un număr de procese s-au suprapus pentru a da naștere crizei energetice globale pe care o traversăm. Unele au baze obiective, altele sunt produsul unor decizii intempestive, necugetate, fără studii de impact, voluntariste ale unor lideri politici autoritari. În cazul Rusiei, a fost doar o decizie de oportunitate pentru a forța utilizarea unei presiuni extreme împotriva Europei, cu ținta principală Ucraina și Estul Europei.

Astfel, la nivel global am avut o revenire a economiei după pandemie, care a necesitat un recurs la resurse din depozite și de la furnizori neadaptați încă situației globale și creșterii bruște. Apoi China a ales să se alinieze, în format voluntarist și intempestiv, la combaterea încălzirii globale, tăind investițiile și utilizarea cărbunelui în termocentrale contra gazului, cu precădere Gaz Natural Lichefiat – LNG adus din întreaga lume. Dispariția surselor alternative de gaz la nivel global, brusc, a dus la un nivel crescut al prețurilor. Cum iarna 2020-2021 a fost una grea, și resursele din depozite erau mai reduse deja, de unde prețuri mai mari în primăvară și vară. Cumpărătorii au așteptat o scădere spre toamnă și nu au umplut depozitele din timp. Dar scăderea nu a mai avut loc.

La nivel european, am avut și aici câteva procese obiective și subiective. Mai întâi, statele își continuă decarbonizarea, producția energiei termoeletrice mutându-se spre gaz. În plus, din Norvegia au fost întrerupte furnizările din cauza unei perioade de mentenanță obligatorie a conductei, cu limitarea cantității livrate. A fost un an secetos și fără vânt, fapt ce a redus cantitățile de energie electrică din zona hidrocentralelor și a energiei eoliene. Prin extragerea de pe piața globală a unor cantități masive de gaz lichefiat de către China, au dispărut și sursele suplimentare de compensare în gaz. Mai putem adăuga aici și decizia OPEC plus(statele producătoare de petrol plus Rusia)de a nu crește producția de petrol, de unde prețul ridicat pentru produsele petroliere, o alternativă pentru termocentralele europene. Suma acestor elemente a ridicat substanțial prețul la gaze și la energie electrică.

Pe acest fundal, Rusia a decis să reducă masiv livrările de gaz natural către Europa, respectiv să nu mai livreze decât pe contractele pe termen lung și să arunce în aer piața spot, piața liberă de gaze care stătea la baza formulelor alternative de aprovizionare cu gaz, fără a negocia politic direct cu Rusia. Pentru că contractele pe termen lung cu Gazprom asta înseamnă, o negociere directă, la nivel politic, cu condiții ce nu au de a face cu politicile comerciale, cu Rusia lui Putin. Așa a sărit prețul la gaze cu 542% ajungând la 2000 dolari pe mia de metri cubi de gaz în octombrie, în timp ce Gazprom a stopat livrările către Europa prin intermediul conductei Yamal-Europa prin Ucraina.

Depozitele de gaze din Germania, controlate majoritar de către Gazprom, care asigură 25% din cantitatea de gaze, au rămas fără furnizăr în anul 2021. Nivelul facilităților este de 71% din capacitate în Germania și 56% în Austria, reduse de la 61% în octombrie. Per total, rezervele europene din depozite sunt la 75% din capacitate, cu 20% mai puțin ca anul trecut, deși suntem înainte de iarnă. Mai mult, Gazprom a refuzat să rezerve capacități suplimentare pentru a livra cantități mai mari de gaz, între ianuarie și septembrie 2022, ceea ce anunță o criză de lungă durată.

Șantajul pentru Nord Stream 2

Gazprom nu are în plan să livreze cantități de gaz în plus, cel puțin nu prin conductele terestre până nu vede Nord Stream 2 deschis și livrările mutate prin conducta submarină neautorizată încă de către Germania și UE. Planul s-a suprapus cu o altă întâmplare, când la 1 noiembrie au fost supendate livrările către România, Serbia și Ungaria ca urmare a unei explozii a două conducte paralele în satul Vetrino din Bulgaria care a afectat 7 metri de conductă. Ele sunt legate de TrukStream 2 și de conducta trans-balcanică.

Gazprom, compania de stat rusă care exportă gazul în Europa, are două tipuri de angajamente în Europa: angajamente tip contracte pe termen lung, între 10 și 25 de ani, și contracte spot, pentru cantități fixe de gaz luate în fiecare moment când sunt necesare. Pentru această a doua categorie, Gazprom a anunțat că renunță pentru trimestrul 4 și primele 2 ale anului 2022 la livrări, pentru a forța realizarea de contracte pe termen lung și a submina piața europeană. Contractele spot vor fi livrate doar prin Nord Stream 2, susțin sursele Gazprom. Mai mult, contractele pe termen lung sunt dirijate – cum a fost cazul Serbiei și Ungariei – prin rute care ocolesc Ucraina, TurkStream 2 sau Nord Stream2.

De altfel, politica Rusiei față de livrările de gaze a fost subliniată direct de către Președintele Putin în discursul său de la Conferința anuală a Clubului Valdai de la Sochi: contracte pe termen lung și autorizarea imediată a Nord Stream 2: președintele Rusiei a ridiculizat politica europeană de a se raporta la piața de gaze, insistând că prețurile la contractele pe termen lung sunt de 3 ori mai mici și a anunțat că este gata să ajute la stabilizarea pieței europene trimițând gazul necesar suplimentar dacă autoritățile de reglementare vor aproba Nord Stream 2. În subsidiar, Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a insistat și pentru o tratare respectuoasă a Rusiei și eliminarea sancțiunilor europene împotriva Rusiei, adoptate după anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei.

Rusia livrează gaze în Europa prin Nord Stream, Yamal-Europa și conducta Frăția. Prin TurkStream merg cantitățile spre Turcia, Bulgaria(după redirijarea cantităților ce traversau Ucraina și România), Serbia și statele Balcanilor de Vest respectiv Ungaria(după ultimul acord realizat în plină criză, pentru o durată de 15 ani). Forțarea este spre adoptarea variantei contractelor fixe tip take-or-pay – livrări la prețuri fixe indiferent dacă consumă sau nu cantitatea – și autorizarea conductei Nord Stream 2. În caz contrar, Gazprom va livra doar minimumul cantității contractate pe termen lung, subminând securitatea energetică a Europei prin distrugerea pieței spot – deși ultimele contracte din Serbia, Ungaria și Republica Moldova utilizează nu numai legătura cu prețul barilului de petrol, ci și prețul pieței europene la gaze – o treime iarna și două treimi în trimestrele de primăvară-vară.

Ținta Ucraina. Constrângerea Ucrainei la negocieri cu cedări politice pentru încălzire și energie electrică

Ucraina este principala țintă a acțiunior Gazprom de ultimă oră. Din mai multe motive. Mai întâi, creșterea prețului la gaze și penuria de gaze creează premise spre strâmtorarea Kievului în plină iarnă, când are loc și o ofensivă pentru a extrage avantaje în formatul Normandia și în comisiile unu plus unu din Donbas. Deja Gazprom a redus la jumătate cantitatea transmisă prin Ucraina, de la 1 noiembrie, ceea ce înseamnă mai puțini bani pentru tranzit și o forțare a resurselor ucrainene de gaz pentru a putea transporta cantitățile reduse prin sistemul său de conducte intern.

În plus, prin noile contracte pe termen lung încheiate, livrarea către Ucraina a gazului rusesc, în variantă inversă, este interzisă, iar neparticiparea Gazprom la piața spot europeană face ca să nu existe cantități de gaz disponibile pentru Ucraina, pentru a le cumpăra și transporta pe direcție revers Vest-Est. Așa a fost blocată și furnizarea din Ungaria. Ucraina este prinsă la mijloc, ca în clește, pentru a ceda și a negocia contracte direct cu Rusia, cu condiționările politice apărute deja în contractul cu Republica Moldova.

În alt doilea rând, Ucraina suferă presiuni majore pentru aprovizionarea cu resurse necesare producerii energiei electrice. Astfel, Rusia a blocat livrările de cărbune către Kiev, mai mult, sistemul său de transport pe cale ferată a blocat livrările de cărbune din Kazahstan către Ucraina. În plus, Rusia a blocat orice export de energie electrică din Rusia sau Belarus către Ucraina – state cu care este interconectată astăzi energetic – pe motiv că electricitatea din Belarus este produsă din gazul ieftin rusesc livrat către Minsk.

Ucraina este un exportator net de energie electrică. Însă există momente în an și regiuni unde e nevoie de cantități importate de curent electric pentru echilibrarea sistemului național. Problema este că Ucraina este sincronizată doar cu statele post-sovietice, cu precădere cu Rusia și Belarus, nu și cu Europa. Pe piața europeană, Ucraina nu poate importa din cauza lipsei de sincronizare a sistemelor. Pentru moment, există o singură insulă minusculă, Burshtyn, în vest, prin care compania DTEK poate face exporturi și importuri reduse de energie electrică. De altfel, acest lucru blochează și comerțul cu energie electrică a Ucrainei în Europa.

Pe această piață a energiei electrice, UE a înființat European Community of Transmission System Operators (ENTSO-E) – Comunitatea Europeană a Operatorilor sistemelor de transmisie, în 2008, cu 42 operatori din 35 de state europene, printre care cele 27 state membre ale UE, toate statele fostei Yugoslavii și Turcia, nu și Ucraina și Republica Moldova. Ucraina aspiră la sincronizare începând din 2023, a primit acordul pentru teste în februarie 2022 -de iarnă și în iulie 2022 – de vară, urmând să ajusteze lucrurile și să poată să se sincronizeze la nivelul sistemelor de transmisie electrică cu Europa continentală. O asemenea perspectivă întărește siguranța Ucrainei prin accesul la piața integrată europeană.

Gazprom și Rusia lui Putin: abuz de poziție dominantă în piață și încălcarea regulilor competiției corecte

Rusia are disponibile cantități enorme neutilizate în transportul european de conducte, fără Nord Stream 2. De fapt, chiar de la început, s-a știut acest lucru, dar se așteaptă demonstrarea lui cu asupra de măsură. Chiar acordul americano-german conține clauze dacă Rusia nu respectă tranzitul minimal de gaz prin Ucraina la o anumită cantitate, până în 2024. Iar sancțiunile vizează întreaga piață de gaze. Totuși, nu există garanții pentru perioada de după 2024.

În plus, Rusia ar putea furniza 15% mai mult gaz dacă ar dori. Acesta ar putea fi alocat pieței spot. Vladimir Putin a spus că e de acord cu suplimentarea cu 15% a cantităților livrate dar numai pentru contractele pe termen lung existente. Altfel Nord Stream 2 ar dubla exporturile de gaze ruse în Germania și ar crește vulnerabilitarea UE față de Rusia. Iar Europa este deja pățită după crizele din 2009 și 2014, când, în ambele cazuri, a fost vorba despre tăierea sau diminuarea livrărilor Rusiei pentru a obține presiune și concesii politice de la Ucraina.

Gazprom nu dorește să joace potrivit regulilor europene ale pieței de gaz și are o întreagă istorie de abuzuri de poziție dominantă. Astfel, în 2015, Comisia Europeană a prezentat o Declarație și Obiecții extinse prin care sublinia încălcările de către Gazprom a regulilor competiției corecte și abuzul de poziție dominantă, care submina piața europeană de gaz. Chiar dacă Comisia și Gazprom au agreat un număr de angajamente, nu a existat nici o îmbunătățire în funcționarea pieții, și asta o vedem și în criza actuală. E adevărat că tribunalele de arbitraj internaționale au confirmat datele Comisiei privind excesele Gazprom și prețurile fără fundamente, solicitând returnarea plăților de 1,5 miliarde de dolari către compania de petrol și gaze poloneză PGNiG și 2,9 miliarde de dolari către Naftohaz Ucraina. Sumele nu au fost replătite niciodată.

Subminarea unității europene prin Nord Stream 2

Autorizarea Nord Stream 2 se află astăzi în primul rând în mâinile agenției federale germane Bundesnetzagentur—BNetzA care trebuie să acorde certificatul de operator de transmisie a gazului către Nord Stream 2. Compania de stat poloneză, PGNiG, a reușit să obțină includerea sa în procesul de autorizare german, în timp ce Naftohaz Ukraina a trimis o cerere similară autorității germane de a participa la proces. PGNIG are un contract cu Gazprom de 10 miliarde metri cubi pe an dintre care 8,7 miliarde în sistem take-or-pay.

Problema majoră a gazului la nivel european este subminarea principiului solidarității energetice chiar în interiorul UE. Aici propunerile unui număr de state pentru achiziția comună de gaze și prețul unic au fost întâmpinate cu reticență de către Germania și sunt privite cu neîncredere de către UE. În fapt, acest lucru scindează o dată în plus piața europeană și adâncește faliile din interiorul Uniunii Europene, odată ce statele mai mici și care au nevoie de cantități mai reduse sunt discriminate la capitolul prețului iar statele mari, cu preponderență Germania, beneficiază de condiții privilegiate în achiziția de gaze, de unde produse mai ieftine cu ajutorul gazului.

Directiva Europeană Gaze, adoptată în timpul președinției României la Consiliul UE, prevede condiții restrictive pentru Nord Stream 2. Mai întâi, i se aplică regulile europene ale Pachetului 3 energetic, împărțind produăcătorul, transportatorul și distribuitorul, care nu mai poate fi majoritar Gazprom. Apoi trebuie să demonstreze că e un proiect de piață, adică că nu are conotații politice. Cea mai clară dovadă a contrariului ar fi reducerea tranzitului prin Ucraina, respectiv dovada faptului că nu era nevoie de Nord Stream 2(nici de Nord Stream) și că e o decizie cu caracter pur politic, îndreptată împotriva Ucrainei. A doua țintă a constrângerilor, după Ucraina, este Europa Centrală și de Est, statele de pe traseul tranzitului dintre Rusia și Germania, pe traseul terestru al Yamal Europa și România, care e ocolită astăzi. Scindarea Europei, celălalt obiectiv al Rusiei, este deja vizibilă prin tratamentul diferit între statele foste socialiste și cele din Vestul Europei, Germania cu precădere.

Dar cererea Nord Stream 2 ar putea să înregistreze și o respingere din partea Germaniei sau a UE, la autorizare. Rusia e pregătită să determine proteste politice și sociale în Europa tocmai prin contrapunerea statelor care au respectat regulile impuse și au acces la gaz politic mai ieftin și cele care sunt limitate la cantitățile primite și le primesc la sume enorme, generând costuri pe măsură pentru populație la încălzire și energie electrică. Sigur, soluția este independența energetică, dar acest lucru nu se poate realiza prea repede.

După declarația lui Vladimir Putin privind reluarea aprovizionării suficiente cu gaz, prețul a scăzut cu 23% vineri 5 noiembrie față de vinerea anterioară. Totuși luni, 8 noiembrie, dacă nu cresc efectiv aceste livrări, pentru a calma piața spot și prețurile la gaze, creșterea va fi reluată. În plus, va deveni clar șantajul Rusiei la adresa Europei și a Germaniei pentru a aproba de urgență funcționarea conductei Nord Stream 2 dragă atât lui Putin cât și industriașilor germani și una dintre acțiunile politice cele mai divizive și mai reprobabile moral ale Berlinului, care amenință unitatea Europei.