Ion tușea de două zile. În apropierea stației văzu că Jana lăsa să treacă troleu după troleu. Ion își aminti că lui Valentin, soțului Janei, testul îi ieșise pozitiv. Se înfurie că o întâlni pe vecina sa exact în clipa când mergea și el să dea testul. Era la fel cum i-ar fi trecut drumul o pisică neagră. Totuși, nu renunță. Urcă în troleu. Jana rămase în stație cu spatele la troleele care mergeau în oraș.

O asistentă îi striga pe rând ca să le înmâneze rezultatele și ei ieșeau unul după altul din sălile unde au așteptat stând pe scaune sau în picioare. Ion o așteptat în picioare.

O fată grăsuță îi înmână o foaie de hârtie scoasă la imprimantă.

- Cum mi-a ieșit?

În loc să-i răspundă, fata ticăi cu unghia roșie în foaie. În urmă cu două săptămâni i-a spus cu voce tare că e negativ și i-a zâmbit. Acum nici măcar nu l-a privit și doar i-a ticăit cu degetul în foaie. Era pozitiv.

A părăsit policlinica tușind.

Nu știa ce să facă și unde să se ducă.  Se gândi să se ducă la policlinica sa și să-și caute medicul de familie. Nu a mai fost la policlinica aia de dinainte de pandemie.

Urca strada în căutarea unui taxi. În întâmpinare îi ieși Radu, un fost amic de la Radio Chișinău. Ion trecu pe partea cealaltă a străzii doar că să nu dea nas în nas cu acesta. Radu îl privi înțepat.

Găsi un taxi liber pe 31 august.

- Eu am simptome de covid. Mă luați?

- Da. Unde?

- La policlinica de pe strada Ion Luca Caragiale.

- Haide, urcă.

După ce mașina se urni din loc, șoferul cârni pe strada București.

- Și ce simptome aveți?

- Tușesc.

- Doar atât?

- Când tușesc mă frige în piept.

- Ei, și v-ați gândit că aveți covid?

- Da, m-am gândit.

- Dar poate pur și simplu ați răcit?

- Poate.

Între strada Maria Cebotari și Sfatul Țării se formă un ambuteiaj infernal. Se tamponaseră trei mașini și șoferii de pe ambele sensuri  le ocoleau doar pe o singură bandă.

Ion regreta că nu i-a spus adevărul. Unde mai pui că era un rus care învățase româna.  Lasă că am să-i spun când am să cobor. Când însă s-a dat jos din mașină, a renunțat să-i mai spună că are covid. Nu știa cum ar putea reacționa șoferul. Se temea să nu sară la bătaie.

Pur și simplu i-a înmânat o bancnotă de 200 de lei, deși avea și de 50, și i-a spus că restul poate să și-l păstreze.