Zbârnâia soneria la ușă, fără să se oprească. Suna Iurie, cel care dispăruse de acasă în urmă cu trei sau patru zile, nici eu nu mai știam exact când. El trăia doar cu mama și tanti Sveta era foarte îngrijorată. Venise la mine de câteva ori ca să mi se plângă că de câteva nopți bune fiul ei nu a mai dat pe acasă și să mă întrebe dacă nu l-am văzut întâmplător prin oraș. Nu, nu-l văzusem și nici nu mă tăia prin cap pe unde ar fi putut să fie. Tanti Sveta nu credea că murise și iată că a avut dreptate, mă gândeam eu în timp ce-l scrutam prin vizor.  Nu murise, dar arăta tare nașpa. Cu părul sârmos și nespălat, cu hainele murdare și boțite, cu fața buhăită, semăna cu un boschetar. Tanti Sveta nu i-a anunțat dispariția la poliție, ca să-și ocrotească fiul. Iura fiind certat cu legea. De două sau de trei ori a fost prins furând sticle de vin din Furșet și de fiecare dată a scăpat foarte ieftin, iar bătrâna sa mamă se temea ca poliția să nu-l pedepsească și pentru ceea ce a făcut în trecut. El dispăruse de acasă cu pensia ei, dar despre asta nu avea de gând să se jeluiască poliției. Îmi povestise doar mie, cu o voce pierită, privind  rușinată în podea.

- Și cum vă descurcați fără bani? Să vă dau niște bani, tanti Sveta? am întrebat-o eu atunci.
- Nu, nu-i  nevoie. Nu-mi trebuie nimic.
- Dar pentru pâine?
- Îmi dă vânzătoarea pe datorie. Doamna Silvia. O femeie foarte cumsecade.
- O cunosc.

El continua să sune la ușă și eu continuam să-l privesc prin vizor, întrebându-mă dar oare a trecut pe acasă și s-a arătat mamei sale? În sfârșit, i-am deschis și m-a izbit halena sa. Puțea și duhnea a vin înăcrit. Voia niște bani.

- Stai că-ți aduc i-am spus, și m-am reintors acasă, ca și cum după bani, cu toate portofelul era la mine, dar am mers s-o sun pe tanti Sveta.   
- A venit, e la mine la ușă, vrea niște bani, i-am spus în șoaptă ca să nu mă audă Iurie.
- Mai ține-l de vorbă și vin și eu imediat, m-a rugat bătrâna sa mamă. Ea se afla la etajul doi, la doamna Ioana, căreia a mers să-i pună o injecție.

Am ieșit în coridor, dar nu i-am dat banii. Știam că dacă o să-i dau banii o să radă putina.

- Eu îți dau banii ăștia, dar spune-mi unde ai fost zilele astea și ce-ai făcut?
- Îți spun.
- Spune-mi.
- Am băut.
- Și de ce?
- De ciudă.
- De ciudă că ce?
- Că Dodon a plecat din politică.
- Din cauza asta?
- Da, din cauza asta.
- Nu mă fă să râd.
- Râde dacă vrei, eu însă țineam la omul ăsta.
- Cum să ții la un om pe care nici măcar nu-l cunoșteai?
- Uite așa sunt eu, țin și la oamenii pe care nu-I cunosc, mi-a spus el și eu l-am privit mai cu atenție, gândindu-mă că minte. Că nu de aia că ținea el la Igor Dodon a început să bea, ci pentru că avea nevoie de un pretext.
- Și acum ce ai să faci cu banii?
- O să beau iar.
- Tot pentru Igor Dodon?
- Și pentru el.
- Și pentru cine încă?
- Pentru Putin.
- Pentru Putin?
- Da.
- De ce pentru Putin?
- Pentru că a băgat-o sub masă pe Maia Sandu, mi-a spus el cu o voce hârâită și eu mi-am amintit că el nu o iubea deloc.
- Dar oare tot ai să te bucuri pentru Putin când o să înghețăm la iarnă de frig?
- Dar cel puțin o să scăpăm de Maia Sandu, mi-a spus el di nou și m-a privit fix în ochi, deși știa că eu îl uram pe Putin. După cum îl uram și pe Dodon. Ei, îmi dai banii ăia sau  nu?
- Îți dau, i-am spus eu. Cât âți trebuie?
- O sută de lei.

Liftul se opri la etajul nostru și din el ieșiră tanti Sveta, doamna Ioana și domnul Ion. Îl înconjurară pe Iurie și nu-l lăsară să fugă. Domnul Ion era un munte de om și l-a prins în brațe și l-a dus pe sus acasă la tanti Sveta, unde aceasta i-a făcut o injecție ca să-l liniștească.  După ce Iurie adormi în patul său, ne-am retras cu toții.

Știam că povestea asta cu Dodon și cu Putin erau niște pretext e pentru Iurie ca să aibă pentru ce bea. Dar dacă nu era? Dar dacă el îi iubea pe bune ? Dacă el chiar suferise că Dodon a plecat din fruntea partidului? OAre era posibil? Tipul ăsta care nu lucre și trăia pe seama mamei sale, să fie așa de bătut în cap? Oare puteau să fie asemenea oameni? Nu, nu credeam. Mințea.  Îl durea pe el în cot că Dodon nu mai era președinte al socialiștilor sau ce se întâmpla la noi în țară., Țarul Rusiei? Nu cred că-l interesa. Singurul lucru care-l interesa era să aibă ce să bea.  Și să aibă motive pentru asta.

Mi-am lăsat suta de lei pe măsuța din hol știind că atunci când se va trezi sau când tanti Sveta va pleca de acasă el o să vină după ei.

Nota autorului: acest text este o proză și ar trebui citit în această cheie.