O știre lansată de către Financial Times de sâmbătă a făcut înconjurul lumii, cu un impact major: China ar fi lansat în august o rachetă hipersonică care a făcut înconjurul lumii și a lovit la o distanță de peste 32 km de țintă, după cum reiese dintr-un raport despre care se spune că „a luat prin surprindere comunitatea americană de informații”. Materialul senzațional a făcut epocă pe toate canalele de știri, dacă e să interpretez că cineva a sunat și la mine să comentez această componentă. Respectiv nu era importantă situația rachetei cât surpriza creată.

De ce nu a fost surprinsă comunitatea de informații americană

Materialul de presă cu sursă unică mai face referire la purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, care ar fi refuzat să comenteze elementele specifice dar a insistat asupra poziției Departamentului Apărării al SUA și a administrației americane, în întregimea sa, față de câștigurile și avansurile tehnologice ale Chinei, poziției sale în creștere, după ce a devenit dominantă în Marea Chinei de Sud și în regiunea Indo-Pacifică. Întrebarea a prilejuit, deci, o întemeiere și justificare a politicii naționale a SUA în materie de securitate și apărare, în relația cu China.

Pentru că aveam documentația făcută în materie de arme hipersonice, care datează cu mult înainte de momentul august 2021 al presupusei lansări, pot spune cu certitudine că materialul din Financial Times greșește măcar într-o materie: surprinderea comunității de informații americane. Departe de mine gândul de a suspecta prestigioasa publicație economică americană de fake news sau propaganda pro-chineză. Din contra. Tocmai specializarea economico-financiară ar putea să fi jucat, de această dată, feste.

Și mă explic, argumentând cu ceea ce se știe public astăzi despre programul nuclear și cel de rachete hipersonice, ba chiar cel de scut anti-rachetă și apărare împotriva rachetelor hipersonice ale Chinei. Faptul că citez doar surse publice arată că știința legată de aceste elemente e în dosarele CIA, DIA și NIC  de multă vreme, deci nu avea cum să constituie o surpriză pentru comunitatea de informații a SUA. De altfel, chiar despre programul rachetelor hipersonice chineze am publicat cu doi ani înainte de celebra lansare(vezi aici).

Argumente tehnice pentru nivelul de dezvoltare al tehnologiei hipersonice chineze

Potrivit relatărilor Financial Times, a fost vorba despre un HGV(hypersonic glide vehicle) o rachetă hipersonică lansată de pe o rachetă supersonică Lungul Marș al Chinei care “alunecă” și poate fi ghidată la țintă cu viteza mai mare de 5 ori viteza sunetului. Adică, în cuantificare NATO, o rachetă chinezească DF-17 a lansat un HGV clasa DF-ZF. Altfel, era bine cunoscut faptul că China face cercetări încă din 2008 în acest domeniu, că a construit două tuneluri de șoc pentru testarea evoluției la această viteză, JF 12 și JF 22, și că dezvoltă în paralel și conceptele strategice de apărare hipersonică.

Rachetele hipersonice au două variante, HGV care sunt lansate de pe rachete purtătoare supersonice și HCM, rachete de croazieră hipersonice. Diferența față de rachetele balistice vine din înălțimea la care sunt lansate, manevrabilitatea, în cazul HGV, și viteza de a ajunge la țintă tocmai din absența acelei traiectorii extra-atmosferice a rachetelor balistice.

China Aerodynamics Research and Development Center (CARDC) din Mianyang, Sichuan, controlată direct de către Armata Populară de Eliberare a Chinei, este facilitatea responsabilă de crearea armelor hipersonice ale Chinei. CARDC are facilități dedicate pentru aerodinamica la viteze mici, aerodinamica la viteze mari, aerodinamica hipersonică, aerodinamica modelată pe calculator și tehnologia de testare. Tot CARDC a creat cele mai avansate și sofisticate tuneluri de șoc hipersonic pentru testare. Programul a început, după cum spuneam, în 2008.

JF – 12 este primul tunel devenit operațional în 2012. Potrivit datelor publice, e vorba despre un tunel pentru dezvoltarea rachetelor hipersonice HCM clasificate Starry Sky în nomenclatorul NATO. Starry Sky 2 este capabilă să ducă la țintă o încărcătură nucleară cu de 6 ori viteza sunetului. Condițiile tehnice din JF12 sunt viteze Mach 5-9, altitudini modelate între 25-50 km și durata de susținere a condițiilor de 130 milisecunde – anunțată în 2017 drept record Mondial. Sigur, receptorii și senzorii din tunel analizează caracteristicile termale. Și susținerea că ar fi o facilitate mai bună decât Facilitatea tip tunel hipersonic al NASA (HTF) este greșită pentru că China abia a descoperit mecanismul libertății de 5 grade prezentat ca realizare de vârf în 2017, când el era cunoscut de SUA din anii 80. În plus, Tunelul șoc al NASA pentru vehicolul experimental X-43A poate susține condițiile de testare pentru o durată mai lungă de 130 secunde(nespecificată public).

Realizări și limite ale cercetării militare hipersonice chineze

E adevărat că în martie 2018 a început construcția tunelului JF-22, “tunel șoc realizat prin detonare, cu ultra înaltă viteză și înaltă entalpie”, în districtul Houirou din Beijing. Rezerva despre activitatea acestui tunel este că punerea sa în activitate și operaționalizarea trebuia să dureze mult mai mult și nu putea da rezultate astăzi, pentru a fi deja utilizate. În plus, ambele tuneluri se bazează pe date publice, de algoritmi ai dinamicii fluidelor modelate inovativ pe computer(CFD) creați de NASA Glenn Research Center, publicați și discutați în conferințe cu participare americană și chineză, o componentă de difuzare a cunoașterii care nu este supusă limitelor informațiilor clasificate potrivit U.S. Economic Espionage Act.

Pe scurt, Armata Populară Chineză și capacitățile sale hipersonice sunt create plecând de la nivelul informațiilor publice prezentate și discutate în reuniuni academice și de cercetare deschise, nicidecum la nivelul datelor clasificate și a secretelor militare ale Statelor Unite. Sigur, China, temându-se de perspectiva desfășurării de arme hipersonice americane pe primul sau al doilea lanț de insule din apropierea sa, a încercat să dezvolte un sistem de preîntâmpinare și interceptare a rachetelor hipersonice bazat pe senzori și receptori din sateliți, pe pământ și în aer și capacitate de interceptare prin rachete și laser.

Toate întâmpină dificultăți tehnice deosebite, care necesită timp îndelungat de cercetare și testare pentru a putea depăși aceste limite. Care nu se mai găsesc în furtul prin hacking de secrete economice și brevete sau în copiatul avioanelor de generația a cincea Stealth ale rușilor. E adevărat că a fost identificat în literatura chineză cu surse deschise un foarte înalt nivel de conceptualizare al operațiunilor de apărare împotriva rachetelor hipersonice. Sigur, asta nu înseamnă să ai sistemul, ci doar că Beijingul e cu un pas mai aproape de a ajunge la dotarea cu o capabilitate de apărare anti-rachete hipersonice.

Amenințare chineză sau comunicare strategică a companiilor americane de producere a rachetelor hipersonice?

Până una-alta, problema majoră rezidă în diferențele majore de capabilități globale ale Chinei și SUA. În privința rachetelor cu rază scurtă și medie, China domină Marea Chinei de Sud și poate crea probleme în regiunea indo-pacifică. Pentru partea de rachete cu rază lungă de acțiune, China este în urma SUA și a Rusiei în materie de rachete intercontinentale cu rază lungă de acțiune(ICBM). În schimb, China, nefiind în acordurile de neproliferare a tehnologiei rachetelor balistice, a multiplicat și dat tehnologia și secretele de producție Pakistanului, Iranului, Arabiei Saudite și Siriei.

Statele Unite doresc ca, în materie de rachete strategice, China să se alăture acordurilor de control, regimurilor de neproliferare și formatul să fie multinațional, nu bilateral, cu Rusia. Președintele Joe Biden a prelungit Acordul START în februarie 2021 pentru a obține timp să negocieze măcar cu membrii permanenți ai Consiliului de Securitate, dacă nu cu toate statele nucleare, un acord comprehensiv care să conțină și controlul, și neproliferarea nucleară, și a tuturor tipurilor de rachete purtătoare de arme nucleare, inclusiv hipersonice(23 state cercetează, 5 dețin deja aceste rachete, SUA, Rusia, China Australia, Marea Britanie).

 China s-a arătat interesată în mică măsură să intre în acordurile de neproliferare sau de control a capabilităților nucleare. Este și motivul pentru care eventuala amplasare a rachetelor în apropierea sa – Taiwan, Coreea de Sud, Japonia, primul lanț de insule - ar putea-o determina să intre în acorduri. Așa s-a întâmplat și cu Uniunea Sovietică, în vremea Războiului Rece, la amplasarea rachetelor în Europa de Vest, ulterior în Turcia și Cuba.

Prezența de rachete hipersonice în apropierea frontierelor Chinei– despre care Pentagonul a anunțat public că sunt prea scumpe, chiar cu o zi înaintea apariției celebrei știri despre lansarea din august a rachetei hipersonice a Chinei – cu rol de descurajare, în primul rând, dacă nu și ca amenințare directă, ar putea determina Beijingul să vină la masa negocierilor. Altfel, coincidența între anunțul Pentagonului și apariția acestei știri în Financial Times poate ridica suspiciuni asupra unor manevre determinate de comunicarea strategică a firmelor americane interesate în actualele achiziții de arme hipersonice ale Armatei Americane. Cum poți debloca achizițiile scumpe de rachete hipersonice americane la Pentagon dacă nu prin crearea unei psihoze publice în legătură cu rachetele hipersonice chineze care, nu-i așa, au depășit așteptările și “au luat prin surprindere serviciile de informații americane”.