Despre morți, numai de bine: Dodon, Filip, Năstase…

Dacă plecarea lui Pavel Filip, fostul premier, din conducerea PDM nu a lăsat nici o urmă, nici de regret nici de relevanță politică, anunțul făcut de Igor Dodon luni, 18 octombrie, privind retragerea sa din funcția de Președinte al PSRM și demisia din Parlament are o cu totul altă semnificație. Și nu pentru că Dodon mai însemna ceva pentru opoziția din Republica Moldova, sau că plecarea sa din ambele funcții nu ar fi fost cunoscută, anticipată și scăpată către presă după vizita sa din iarnă la Kremlin, la Dmitri Kozak, sau după ultima vizită a adjunctului șefului administrației Prezidențiale a Rusiei la Chișinău din vară. Ci tocmai pentru că formula retragerii sale lasă loc unei revigorări a opoziției pro-ruse în viitor, în contextul menținerii sprijinului public pentru președintele Maia Sandu și a menținerii relevante a aceluiași sprijin pentru guvernarea PAS.

Igor Dodon nu mai avea viitor în Republica Moldova. Înfrângerile sale dureroase la prezidențiale și la generale, pe banii Rusiei, dar și postura sa ostentativ pro-rusă a încheiat cariera politică a fostului Președinte al Republicii Moldova. Problema majoră este înfrângerea și lipsa de apetit a Rusiei lui Putin pentru perdanți. Oricât de umili ar fi ei, oricât de ascultători sau de obedienți. Iar Igor Dodon a bătut toate recordurile, find principalul purtător de mesaj al războiului informațional rus în Republica Moldova, poziție din care nu a abdicat nici cu ocazia conferinței de presă de despărțire.

Dar, și mai important este faptul că Dodon a dărâmat un mit: faptul că dacă asculți și servești Moscova, vei putea să-ți rezolvi problemele statului tău. Cam așa a încercat, cumva, și Vladimir Voronin, până la celebrul Memorandum Kozak, în 2003, când l-a întors pe Putin literalmente de la scara avionului care-l aducea la Chișinău. (Un gest pe care Putin nu l-a iertat niciodată, și pe care Kozak însuși, azi revenit pe cai mari la Kremlin, nu e dispus să-l uite prea curând).

Voronin anunțase intrarea Republicii Moldova în Uniunea Rusia-Belarus, respingerea Europei și trecerea românismului la minorități, la și altele, pe teritoriul istoric al Basarabiei, cu promovarea Teoriei Moldovenismului mai ceva ca-n epoca sovietică. Totuși, Putin nu i-a făcut hatârul reintegrării Republicii Moldova nici în aceste condiții, ci i-a impus federalizarea pe model Kozak. Atâta încredere are Moscova în lacheii săi de la Chișinău.

Demitizarea avantajelor pentru Republica Moldova prin slugărnicia față de Rusia lui Putin

În cazul lui Dodon, demitizarea relațiilor bune cu Moscova e și mai abruptă. Nici măcar relațiile comerciale, avantaje bugetare sau resurse relevante pentru populația Republicii Moldova nu a dat Rusia. Nimic. Degeaba se sumețește Dodon și are ambiții de mare negociator, dincolo de avantaje personale și afaceri dubioase, cu bani pe la Moscova și în afacerile prietenului Igor Ceaika, nu a primit nimic. Sigur, Moscova își plătește lacheii și lingăii, slugile de diferite niveluri, asigurându-le o viață liniștită. Cam ca noua postură a sa de promovare a bussinessului rus în Republica Moldova. Dar nu asigură și garanții sau avantaje pentru a putea conduce un stat tocmai pentru a nu crea ambiții autonomiste sau de independență pe banii săi. Și, din nou, din lipsa deplină de încredere în toți cei ce joacă pe cântece de balalaikă la Chișinău.

Anunțul lui Dodon mai are câteva valențe, care anunță și situația opoziției pro-ruse din Republica Moldova: Rusia nu are om la Chișinău. Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlas, are alte preocupări în sudul republicii, dar se dedulcește prea mult, după gustul Moscovei, la finanțări europene și românești. Iar Primarul capitalei, Ion Ceban, se dă prea român și e prea apropiat, din nou, de administrația publică locală din dreapta Prutului pentru a fi credibil.(Plus că mai umblă vorba că a depășit recordurile în corupția din Primăria Chișinăului, încât oricând poate fi săltat de procurori).

De aceea, Dodon ne anunță că va exista un organism colegial cu 5 membri în conducerea PSRM. Asta înseamnă o disipare de responsabilitate, o competiție a posibililor succesori, absența unui lider de fapt și, mai ales, în perspectiva luptei anti-corupție lansată, o frică de a nu concentra toate ouăle în același coș, care să fie distrus apoi. Deși Moscova a preferat disiparea conducerii, multiplicarea opțiunilor deschise, dar, în același timp, și-a trădat descumpănirea și lipsa de proiect politic azi.

Ultimul deserviciu făcut Moscovei: asocierea lui Dodon cu prețul la gaze

Igor Dodon este istorie acum. Ba mai mult, a apărut îndepărtarea lui Stoianoglu din funcție, un fost procuror general care nu numai că nu mai poate apăra pe nimeni, dar riscă să plătească el toate ouăle sparte, ar putea să-l aducă pe Dodon în spatele gratiilor pentru celebra mită primită pe filmare de la Plahotniuc, dar și pentru multe alte matrapazlîcuri. Și, să nu uităm, Stoianoglu nu este un greu, un dur, un inflexibil. Ba chiar aud că a început să ciripească doar pentru că a fost lăsat la domiciliu, în timp ce procurorii puși pe treabă au început să-i caute dosarele și probele “rătăcite” prin sertare sau pe acasă.

Și are multe de povestit Stoianoglu, știind că, dacă va colabora cu procurorii, și pedeapsa sa va fi în consecință. Mai ales că e o adevărată întrecere socialistă în a fi primul care raportează infracțiunile, pentru ca nu cumva să i-o ia altul înainte. Coleg procuror sau instituție, vezi celebra înregistrare cu pregătirea falsului viol al lui Petic.

Problema rămâne cât de hotărâți și puternici în a rezista presiunilor de tot felul vor fi cei implicați în lupta anticorupție, în primul rând Ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco, procororii generali interimari și procurorii de caz din cazurile celebre. Și, mai ales, cât de mult va reuși Republica Moldova să se alinieze UE și să rezolve problema energetică pentru populație, în condițiile unei crize de care nu e responsabilă, care este globală, apoi europeană, înainte de a-și arăta particularitățile și la Chișinău. Pentru că, dacă Rusia lui Putin își epuizează acum această carte, a dependenței de gaz și de preț, există șanse mari să fi epuizat glonțul de argint și să fi pierdut definitiv Republica Moldova.

Pentru că, ghiciți ce, chiar dacă cetățeanul de rând nu arde de dorul să stea în frig sau în beznă, nici nu poate plăti prețuri astronomice, vinovăția Rusiei este directă pentru prețul gazului din această iarnă și costurile vor fi puse pe Kozak și șantajul său în mai mare măsură decât pe seama proastei gestiuni a lucrurilor (a se citi cedarea politică în fața Rusiei)de către guvernul pro-european și Maia Sandu. Și, apropo, aici a marcat din nou Dodon, ghinionistul, cel care pe ce pune mâna înseamnă eșec și ratare. Cine l-o fi pus să deschidă subiectul prețului la gaze?

Asta pentru că antipatia personală, slugarnicia la ruși și problemele sale de imagine, mai ales postura de perdant în fața Maiei Sandu în repetate rânduri, fără drept de apel, adaugă prin asociere imaginii sale negative pe cea a Rusiei lui Putin. Iar acest fapt amplifică imaginea negativă a Rusiei, vinovată de tăierea și scumpirea gazelor, ca și sentimentul de nedreptate iscat deja de apariția lui Dodon. Iar aceasta este exprimată prin respingerea presiunii Moscovei de a constrânge Republica Moldova, prin prețul la gazul natural livrat, să nu-și urmeze opțiunea declarată de a se ralia Occidentului și valorilor democratice.