La 10 septembrie, compania germană de proiect Nord Stream 2 AG a dat publicității faptul că a reușit încheierea lucrărilor la conducta submarină Nord Stream 2 de gaz natural care leagă Rusia de Europa în Germania și Danemarca. Totuși, gazul e departe de a fi pus în conductă deoarece mult mai multe alte acțiuni de certificare sunt necesare. Pentru a se asigura că nu va fi blocată în perioada aceasta și va obține avizele de funcționare fără contestări, Rusia a pus la punct cea mai mare acțiune de subminare a aprovizionării cu gaz a Europei, lăsând depozitele europene goale și crescând în mod substanțial prețul la gaze în multiple modalități. Întreaga politică vizează, totodată, tranzitul de gaz prin conductele ucrainene, cele care aprovizionează încă, în exclusivitate, România și Republica Moldova, chiar dacă conducta sudică Turk Stream prin Marea Neagră a fost realizată. Deja Gazprom va intra în anchetă pentru abuz de poziție dominantă și manipularea pieței de gaze în Europa, în legătură cu prețul gazelor care a sărit în aer în prag de iarnă, anunțând nu numai o criză a prețurilor, dar și o criză a resurselor de gaze.

 Afacerea tranzitului prin Ucraina și terminarea conductei Nord Stream 2 AG

Conducta Nord Stream 2 este un proiect politic al Rusiei menit să înlocuiască tranzitul prin Ucraina. Împreună cu Nord Stream 1 și Turk Stream, conductele sunt menite să crească cantitatea de gaze către statele UE și să ocolească Ucraina, mai mult, să pună Ucraina într-o situație dificilă de a nu avea gaze și de a nu putea completa cu transferurile de gaze din Vest, din Europa. Rezultatul ar fi îmbrățișarea Ucrainei – deja înconjurată din trei părți de trupe ruse – și strângerea ei la piept pentru a nu scăpa din brațele Rusiei și să-și croiască un viitor independent.

Pentru a contracara acest proiect strategic, mai întâi SUA sub Donald Trump a introdus sancționarea companiilor și persoanelor implicate în construcția Nord Stream 2. Acest pas a întârziat încheierea lucrărilor la conductă care s-au efectuat, în final, de către companii rusești. În plus, Joe Biden a continuat politica de sancțiuni până când a emis un waiver, o excepție pentru compania de proiect germană pentru a-și îmbunătăți relațiile cu Berlinul și a deschide calea negocierilor vizând îndiguirea Chinei, care este principala preocupare a administrației Biden așa cum a fost și cea a administrației Trump.

În plus, pentru a oferi garanții Ucrainei, a adoptat un acord SUA-Germania în urma căruia Germania și UE își asumă sancțiuni serioase, diminuarea cantității de gaz cumpărată și sancțiuni pe alte domenii inclusiv financiare la adresa Rusiei dacă tranzitul prin Ucraina încetează după încheierea contractului actual care se termină în 2024 sau dacă această încetare are loc între timp. Garanțiile par foarte slabe, însă, chiar dacă aplicarea acordului este în continuare negociată între Washington și Berlin. Săptămâna trecută, Amos Hochstein, consilier al Departamentului de Stat pentru Securitate Energetică, a fost prezent la Kiev și Berlin pentru a liniști, pe de o parte, partea ucraineană, pe de altă parte pentru a negocia condițiile de aplicare a acordului.

Acum există un angajament al Germaniei și UE de finanțare a surselor alternative de energie în Ucraina, energie verde, cu peste 125 mln euro direct de către Guvernul German și cu 885 mln Euro de către companiile germane – aici putând să intre și creșterea capacității de extracție proprie din Ucraina sau repararea sistemului de conducte de gaz din Ucraina, gazul fiind combustibil de tranziție către zero emisii de bioxid de carbon. Însă negocierile de la Berlin, al căror rezultat este necunoscut și nesigur, vizează, de fapt, costurile angajate și tipul de reacție dacă Nord Stream 2 pornește iar tranzitul prin Ucraina este întrerupt.

Între scenariile cu care lucrează atât autoritățile americane cât și cele germane, dar și cele ucrainene, există și posibilitatea ca tranzitul să fie oprit cu orice costuri de către Rusia, după 2024. În alte cazuri, se vorbește despre întreruperea tranzitului și până la momentul 2024. Deja lansarea Nord Stream 2 face ca să nu se mai justifice tranzitul prin Ucraina, deja conducta Nord Stream 1 fiind subutilizată. Și acest lucru creează probleme majore mai ales că, salutând acordul americano-german, partea rusă a anunțat că va contracta la tranzit cantitatea de gaz necesară UE, pasând înspre statele europene responsabilitatea cantității de gaze cumpărate care să justifice utilizarea conductelor prin Ucraina.

Sancțiunile americane la adresa Nord Stream 2. Limitarea certificării conductei

Pentru a putea da drumul la conductă, compania Nord Stream 2 AG trebuie să facă multiple activități de testare și de acreditare a conductei. Certificarea tehnică este cea mai complicată deoarece Statele Unite au inclus sub sancțiuni orice companie care ar acorda “servicii de testare, inspecție sau certificare necesare sau esențiale pentru încheierea operațiunilor și lansarea conductei Nord Stream 2”, potrivit Protecting Europe's Energy Security Act (PEESA), legislație adoptată de către Congres care acoperă sancțiunile pentru toate companiile implicate în Nord Stream 2.

Nici chiar certificarea prealabilă proprie pe care urma să o realizeze Nord Stream 2 nu a putut fi realizată, societatea de clasificare globală DNV retrăgându-se după apariția sancțiunilor americane, în ianuarie 2021. Este greu de spus, în acest moment, pe ce bază au făcut rușii certificările cerute de un asemenea proiect în perspectiva înregistrării sale europene sau la nivelul autorității germane de certificare. Mai ales că această certificare proprie e parte a dosarului solicitat și acceptat de către părțile germană și daneză – Agenția pentru Energie a Danemarcei, daci nu poate fi executată de către o companie lansată peste noapte de subsidiarele ruse Gazprom din Europa.

Nici umplerea cu aer și testarea la presiune a conductei, ca să nu aibă scăpări, nici obținerea statutului de operator de tranzit de către compania proprietar—Nord Stream 2 AG— în Germania nu sunt procese simple și nici automate. Inspectarea celor două brațe ale Nord Stream 2 înainte de certificare și umplerea cu aer comprimat sub presiune a început, potrivit informațiilor emise de compania de proiect, la 10 iunie pentru linia B și urma să înceapă la 10 septembrie la linia A. Însă comunicatele companiei nu notează încheierea cu succes a primei activități și nici situația lansării celei de a doua părți a verificării și inspecției, în condițiile în care și aici există dubii puternice în privința companiei care ar putea să facă acest test după ce Baker Highes, compania angajată inițial să execute aceste lucrări anterior verificărilor și inspecției, a părăsit și ea proiectul în februarie de frica de a nu intra sub sancțiunile Statelor Unite.

 

Autoritatea germană de reglementare Bundesnetzagentur ar avea nevoie de circa 4 luni pentru a pregăti documentația și a o supune avizării de către Comisia Europeană, care are și ea nevoie de alte 2-4 luni ca să avizeze faptul că documentația noii companii de transport de gaze corespunde reglementărilor europene, între altele Pachetul 3 energetic european și Directiva gaze, amendată în timpul președinției României la Consiliul UE. Unii vorbesc și de posibilitatea ca diferite companii europene sau state să intervină cu procese legale la Curtea Europeană de Justiție pentru a verifica, a bloca sau a controla suplimentar respectarea regulilor europene și prevederile și angajamentele Nord Stream 2 față de statul german în legătură cu funcționarea conductei.

Condiționările funcționării Nord Stream 2

Deci începerea ativității de tranzit a gazului prin Nord Stream 2, odată conducta încheiată, riscă să mai dureze cel puțin 6-8 luni dacă nu mai mult, sigur după iarna ce vine se va putea pune problema ca gazul să circule prin conductă. Mai contează și condițiile sub care conducta ar putea funcționa. Mai întâi, e vorba espre Pachetul 3 Energetic European care obligă compania de proiect să rezerve o parte din conductă pentru terții care ar dori să transporte gaz prin conductă. Acest fapt reduce cantitatea de gaz rus ce poate fi pus în conductă undeva între jumătate și două treimi din capacitatea aflată la dispoziție. Capacitatea este redusă proporțional, că este sau nu utilizată. Având în vedere Nord Stream 1 și cantitatea de gaz transportată, e de așteptat că nu va exista gaz suplimentar rus de transportat decât tot cel din sistemul ucrainean, creșterile de consum de gaze la nivel european fiind relativ moderate.

Intrarea în iarnă s-a făcut, de această dată, în urma unei primăveri și veri în care Rusia a făcut foarte puține vânzări de gaze către Europa, la nivele insuficiente pentru a putea asigura nevoia europeană. Acest fapt a determinat o creștere a prețului de gaze dar și absența cantităților depozitate de către țările beneficiare la prețuri avantajoase, în perioada consumului redus. De fapt, Rusia a forțat creșterea prețului și a veniturilor din gaze mutând întreaga presiune și preț pe gazul livrat în perioada de iarnă și blocând și aprovizionarea depozitelor de gaze din Europa, cu precădere cele deținute de Gazprom. Un alt forcing pentru creșterea prețului.

Dar nici asta nu este cea mai mare amenințare ci utilizarea situației unei crize sau penurii de gaze în Europa pentru a fi sigură că poate șantaja Germania și UE. Rusia a forțat livrările prin Nord Stream 2, pentru a acoperi necesarul, de unde nevoia de validare și autorizare rapidă a conductei. În plus, crește presiunea asupra Ucrainei în multiple moduri: posibilitatea reducerii sau chiar a sistării tranzitului pe seama unei cereri mai reduse a UE, anunțată pentru după 2024, ar putea fi înlocuită de blocarea livrărilor de gaze în sens invers dinspre Europa spre Ucraina. Cum nici statele europene nu dețin gaze iar depozitele sunt goale, presiunea asupra Ucrainei va crește simțitor. Mai mult, Rusia a avertizat că va retrage din tranzitul prin Ucraina cantitățile de gaze pe care UE le-ar livra, în revers, către acest stat.

Deci și Europa ar fi limitată sensibil în capacitatea sa de a sprijini Ucraina în cazul unei crize a gazelor. Prețul este enorm, iar creșterea se suprapune cu adăugarea certificatelor verzi din programul european de decarbonizare a economiilor la Mw de energie, care face din Polonia dar și România cele mai ușoare ținte. Polonia funcționează pe cărbune, cel mai taxat combustibil, și va trebui să conteze pe o creștere de 40% a prețurilor – restul surselor de energie aliniindu-se în sus la cel mai scump megawatt, pentru câștiguri directe – la fel întâmplându-se și în România cu resursele de păcură și energia din termocentrale. Creșterea presiunii pe Ucraina, subminarea economiilor Europei Centrale și de Est și presarea Europei de a ajuta cu gaz aceste state și în special Ucraina sunt elementele de strategie ale Rusiei.

În acordul americano-german se prevede că, dacă Rusia va încerca să utilizeze energia ca armă sau dacă va mai efectua acte agresive împotriva Ucrainei, Germania va lua măsuri la nivel național și va determina acțiuni la nivel european  între care sancțiuni, limitarea capacităților de export ale Rusiei către Europa în domeniul energetic, inclusiv cel de gaze și în alte sectoare relevante economic. Iar pentru ca să nu utilizeze conductele, inclusiv Nord Stream 2 pentru a realiza presiuni politice, să fie utilizate toate mijloacele. Singurele serioase cu adevărat sunt cele legate de blocarea accesului Rusiei la piețele financiare și la finanțare.

Totuși Europa are câteva instrumente importante cu care poate reacționa împotriva utilizării Nord Stream 2. Aici e în vigoare Directiva gaze revizuită care presupune din start că conductele ce intră în UE să aibă același statut cu cele din Uniune, adică inclusiv accesul terțului din Pachetul 3 energetic dar și transparența totală prin divizarea companiilor de producție, cele de transport și cele de distribuție. În asemenea condiții, transparența poate permite autorității pentru competiție a Comisiei să identifice datele prin care să demonstreze că Nord Stream 2 este un proiect politic, nejustificat economic, să-l sancționeze și să-l închidă.

Efectele secundare ale sistării gazului prin Ucraina: pierderea Transnistriei

Desigur, și alte instrumente intră în panoplia pe termen mediu și lung la dispoziția Uniunii Europene. Însă ele nu rezolvă situația din această iarnă, unde pare să se fi constituit o furtună perfectă cu valul 4 al pandemiei, criză economică, creșterea artificială a prețului la gaz, prin blocarea achizițiilor de peste an și prețurile la certificatele verzi, în creștere. Însă acest fapt nu exclude și efecte secundare complicate pe care noul preț al gazelor și lipsa furnizărilor către UE le determină, cu precădere în statele cliente ale Federației Ruse, în care jonglarea cu prețul gazelor determină avantaje politice și strategice pentru Moscova. În Bulgaria, Serbia și statele din Balcanii de Vest această situație ar putea avea costuri mult mai importante chiar pentru Rusia.

Dar poate situația cea mai complicată este cea din regiunea separatistă Transnistria din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova. Acolo sistarea tranzitului gazului prin Ucraina este echivalentul dezastrului și al pierderii teritoriale care trebuie reintegrată sub controlul autorităților legitime de la Chișinău. Și asta pentru că aprovizionarea cu gaze și energie electrică a regiunii nu se mai poate face pe canale(și la prețuri) privilegiate, în timp ce marea afacere a dependenței Chișinăului de Tiraspol - și realizare a unor averi uriașe - prin transformarea gazelor ieftine neplătite vreodată de Tiraspol la Cuciurgan(MoldavskiGres) și puse pe seama Chișinăului, în energie electrică, vândută apoi către Chișinău și regiunea aflată sub controlul autorităților legitime ale Republicii Moldova la suprapreț, prin intermediari, cu profitul împărțit între potentații de la Tiraspol și Chișinău, va trebui să se oprească.

Deja autoritățile Republicii Moldova nou alese au denunțat schema de spoliere a statului pentru profituri personale, în timp ce un dosar penal a fost deschis încă in rem la adresa procurării la prețuri enorme a energiei electrice. Blocarea afacerii și conexiunea sincronă cu Bucureștiul și Uniunea Europeană, și pe baza acțiunii similare pe care o realizează Ucraina, va determina stoparea dependenței și chiar inversarea ei.

După eventuala sistare a tranzitului gazului prin Ucraina, regiunea separatistă nu poate să procure gazul decât din Occident și România, prin interconectările ce urmează a fi lansate. Acest fapt face ca și gazul, și energia electrică să trebuiască să fie plătite în mod real – nu ca până acum, intrând în seama Republicii Moldova. Și Chișinăul ar profita pentru că sistemul său de distribuție,  monopol al companiei MoldovaGaz, deținută majoritar de către Gazprom, nu ar mai negocia cu firma mamă Gazprom, punând prețuri politice arbitrare, de constrângere, ci ar negocia cu furnizorii de gaze occidentali plătind la prețul pieței. Poate nu ar fi mai mic, dar sigur ar fi corect și nu ar mai determina avantaje și susținere pentru separatism.

Deci efectul secundar al unei eventuale sistări a tranzitului gazului natural prin Ucraina ar fi abandonarea Transnistriei și obligarea ei să se ancoreze la sursele europene de gaze și energie electrică și la prețurile obișnuite în Chișinău și în Europa, astfel că nici producția de metale și nici alt produs făcut cu gaze sau energie electrică cu preț redus nu ar mai face dumping pe piața europeană. Tiraspolul ar deveni, astfel, dependent de UE pe deplin – este deja cu comerțul său – și ar fi dependent de Chișinău, și nu invers.