Exercițiile Zapad 2021 sunt considerate cele mai puternice instrumente de marcare a unor evoluții militare agresive la frontiera NATO și UE. Așa și este, noile evoluții și proiecte de integrare Rusia- Belarus în cadrul proiectului statului comun, dar și anunțatele achiziții de armamente rusești de către Belarus marchează o prezență militară rusă mai substanțială pe teritoriul statului condus de Lukashenko și la frontiera cu Polonia și statele baltice. Dar cea mai importantă discuție este despre situația de securitate și problemele pe care noile evoluții din Zapad 2021 le au asupra Ucrainei, cea mai vulnerabilă, mai expusă și mai evidentă țintă a acestei pre-poziționări care anunță amenințarea din trei direcții și înconjurarea Ucrainei de către Rusia.

Republica Moldova trebuie să privească cu atenție aceste evoluții, care crează un vecin, Ucraina, al cărei nervozitatea crește tot mai mult și care poate oricând considera, pe drept cuvânt, regiunea separatistă nistreană ca sursă de amenințări. Asumarea responsabilității în lipsa controlului pe regiunea separatistă poate naște fricțiuni inutile între Chișinău și Kiev, care trebuie aplanate. Contactele trebuie să fie sistematice și să acopere întreg spectrul cunoscut: de la mișcări de trupe și operațiuni hibride în imediata apropiere la preluarea frontierei comune și la cel al prezenței trupelor militare ruse și a personalului rus în regiune, mai ales că el se schimbă și trece, în cea mai mare parte, prin aeroportul Chișinău.

Un alt punct problematic este înclinația Republicii Moldova de a privi lucrurile din jurul său ne-geopolitic, fără a aborda temele securității, pentru a nu stârni reacții la Moscova. Jocul este unul tot mai pueril, mai ales că Uniunea Europeană însăși, acolo unde Chișinul aspiră să intre, își afirmă tot mai mult dorința de a se transforma într-un actor geopolitic, cu relevanță globală, după ce va conta regional, cu precădere în propria vecinătate – vezi discursul despre Starea Uniunii a Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen de miercuri, 15 septembrie. Or ideea de a te ascunde în spatele degetului pretinzând că nu te vede cel din fața ta e un joc inutil de acum, într-o realitate în care politica de putere și politica de Mare Putere se manifestă tot mai pregnant.

Sigur, la Chișinău abordarea geopolitică se tot asociază în mod fals cu Plahotniuc, aducându-se în prim plan marile victorii ale Maiei Sandu la Prezidențiale și ale PAS la generalele anticipate pe o asemenea bază. Dar jocul s-a încheiat, trebuie menținută evaluarea și perspectivele ce reies din analiza geopolitică cât mai jos în opinia publică, sub radar cât se poate, dar cu realismul și conștiința clară că e doar un joc, o imagine, și că gândirea fundamental, geopolitică, trebuie să domine planificarea strategică și evaluarea securitară pentru că actorii globali înșiși, ca și cel regional, Rusia, stau cu cărțile de geopolitică și geostrategie pe masă. Totul în speranța ca Moscova să nu recurgă din nou, cât de curând, la teste și la acțiuni ofensive, din nou, pe baza acelorași cărți, cum a făcut- în 2008 în Georgia și în 2014 în Ucraina.

Zapad 2021: 200.000 oameni și toată gama comunicării strategice ofensive pe masă

Zapad-2021 este un exercițiu anual al Staffului de comandă al Rusiei, care se desfășoară o dată la 4 ani, de data aceasta pe direcția Vest, între 10 și 16 septembrie. La exercițiile definite ca ruso-belaruse de către Putin – și la care Aleksandr Luashenko a adăugat că, pe direcția Vest, există, practic, o singură armată a celor două state, dar în care armata belarusă e coloana vertebrală – participă circa 200.000 de militari, inclusiv cei din Flota Nordului. Zapad amestecă exerciții și pregătire militară la nivel și cu număr enorm de forțe pentru a face față unui război regional pe scară largă, demonstrații de capabilități și semnale politice. El permite Statului Major al Armatei Ruse să dezvolte și să testeze concepte operaționale, legătura și integrarea civil-militară, să realizeze experimente cu structura forțelor, cu mobilizarea rezerviștilor și elemente logistice

Anul acesta, exercițiul prevede un atac din partea statelor occidentale/NATO și, deci, o fază de apărare de 3 zile, urmată de o fază de recuperare a teritoriului timp de 4 zile. Scenariul de apărare are, însă, elemente relevante pe direcția strategiilor de atac, realizate în faza a doua a exercițiilor, care a început luni, 13 septembrie. Pe de altă parte, Rusia a adus numeroase capabilități noi: este vorba despre roboții de război Platforma M care sunt controlați de la distanță și sunt echipați cu lansatoare de grenade și mitraliere, și vehicule tactice Sarmat 2 noi. Dar poate cele mai importante sunt semnalele politice pe care Rusia le transmite.

Anul acesta, surpriza a venit de la participarea a 200 de militari indieni, care au demonstrat puterea de foc, în condițiile în care la exerciții nu au participat China și Pakistanul, rivalii Indiei. Contingentul armatei indiene este alcătuit din Regimentul Naga de Infanterie mecanizată și comandourile Forței Aeriene Indiene, care au intrat în acțiune luni, 13 septembrie, la Nijnii Novvgorod, în Rusia. Duminică a fost exersată o operațiune de tip Special Heliborne Operation (SHBO), o acțiune de desant din elicoptere a forțelor speciale.

Pe această dimensiune, semnalul politic al Rusiei ar putea fi lecturat în cheia unei reașezări și lărgiri a opțiunilor, și ca reacție la criticile occidentale și naționale care arată că Rusia parcă este distrasă de la temele reale de amenințare care vin din partea Chinei, forțând întotdeauna operațiuni aventuristice în Orientul Mijlociu și Africa și considerând Occidentul ca dușman față de care se pregătește să se apere sau pe care să-l atace, pentru a acoperi amenințarea reală din sud-Est, din partea Beijingului, pe care-l consideră și-l declară aliat. Semnalul politic marchează formula alternativă și faptul că Rusia are opțiunile deschise și poate contracara și o eventuală evoluție nefavorabilă venind din partea Chinei cu ajutorul Indiei. Și India a fost fericită să marcheze acest semnal al unei posibile alianțe la care să recurgă dacă China sau Pakistanul o pun sub presiune, împreună sau separat.

Semnalele politice și strategice din Belarus: preluarea controlului militar pas cu pas.

Sigur că majoritatea lecțiilor învățate vor putea fi discutate la finalul exercițiilor, mai ales după ce vom vedea inversată marea desfășurare de forțe care a început în iulie în regiune. Dar deja există temeri majore pe două direcții: dimensiunea exercițiilor, de obicei subdimensionată în rapoartele către OSCE și când e comunicată vecinilor – inclusiv din NATO și UE, potrivit prevederii acordurilor de transparență și construcția încrederii din cadrul OSCE – pe când participarea reală e mult superioară, cum o arată toate precedentele; apoi posibilitatea ca de aici să existe și alte acțiuni ce ar putea urma. Dacă Ucraina se așteaptă și e pregătită oricând pentru un semnal de ocupare a teritoriului mai în profunzime și război pe scară largă a Rusiei, care ar completa exercițiile, și Estonia, și Lituania marchează faptul că nu poate fi exclusă o operațiune succesivă chiar împotriva acestor state membre ale NATO.

Dar partea cea mai îngrijorătoare pare să vizeze mai degrabă Belarusul. Deja presiunea de a trece la faza de aplicare a elementelor statului comun și ale apărării comune datează de ceva timp. Anul trecut, Aleksandr Lukashenko denunța chiar aceste presiuni ale Rusiei împotriva independenței Belarusului. Între timp a schimbat tactica, după protestele ce au urmat alegerii sale pentru a 6-a oară în fruntea statului – după eliminarea contracandidaților, arestarea lor și represiunea împotriva manifestațiilor de stradă extinse de anul trecut.

Rusia și Belarusul au acceptat dezvoltarea unui număr mare de proiecte de adâncire a integrării în așa-numitul stat comun, un lucru pe care Lukashenko l-a tergiversat, temporizat și căruia i s-a opus. Acum Belarusul pare prins într-o menghină care-l integrează. Mai mult, lucrurile par să se desfășoare deja, sub acoperișul exercițiilor comune. Astfel, Rusia și Belarus au anunțat că sunt de acord cu crearea a trei centre de training de luptă, parte a acordurilor de Parteneriat Strategic pe 2021-2025, dintre care unul în Belarus, la Grodno, pentru forțele aeriene și ale apărării aeriene, și două în Rusia, la Kaliningrad și la Nijnii Novgorod.

Perspectiva este ca centrul de training să nu fie altceva decât o formulă de deschidere a bazei militare ruse cu armament rus, și acesta venind din transferurile Rusiei către Belarus, anunțate de către Lukashenko, transferuri de circa un miliard de dolari ce cuprind și baterii S400. O asemenea opțiune ar determina faptul că pe teren, lângă frontiera Belarusului cu statele NATO și UE, apar capabilități ruse noi și extrem de relevante, ce pot fi operate de soldații ruși prezenți, ceea ce crează probleme majore și amenințări pe toate direcțiile.

Amenințările pentru Ucraina: înconjurată din trei direcții, subiect al presiunilor și al unei posibile invazii

În cazul Ucrainei, e legitim ca aceasta să-și facă probleme. Cu Crimeea anexată, cu o parte a teritoriului său din regiunile Donetsk și Luhansk ocupate de trupe ruse și construct separatist, Ucraina poate întotdeauna să fie reticentă și temătoare că o ofensivă mai departe în adâncime poate interveni oricând. Sigur, e discutabil dacă Lukashenko va permite o integrare mai departe a celor două state. E discutabil și dacă Lukashenko va permite staționarea sine die a trupelor ruse pe teritoriul său național; așa cum există o dispută la nivelul analiștilor și în a accepta dacă Belarusul și Lukashenko vor permite utilizarea teritoriului Belarus pentru lansarea unei ofensive din nord asupra teritoriului ucrainean.

Totuși, nici un planificator ucrainean și nici un politician cu răspundere în domeniul securității nu ar putea exclude un asemenea scenariu, și trebuie să se pregătească pentru el. Mai întâi pentru că lucrurile erau deja complicate: presiunea pe frontiera de Est este evidentă, ca și cea din Sud, unde anexarea Crimeii vizează și dorința de a merge mai departe, în regiunea Zaparoje, sub pretextul accesului la apă(și aprovizionarea cu gaz) – în contextul unei situații precare a Crimeii.

Rusia a exersat și desantul pe țărm, deci agresiunea din sud ar putea avea și această componentă de desant de pe apă, într-o localitate ucraineană de litoral. Mai nou, prezența și evoluțiile din Belarus pot însemna și faptul că, dacă de data aceasta ținta a fost Belarusul, punctele de sprijin și proiectare a forței multiplicate astăzi pot servi pentru o fază doi a planificării operațiunii care ar viza Ucraina, în viitor, cu un atac pe direcția Nord, pe care Kievul trebuie să fie în măsură să o respingă.

Mai mult, lăsarea în Belarus, ca și la frontiera estică a Ucrainei, în luna aprilie, a unor contingente și armamente pre-poziționate nu este deloc liniștitoare pentru Kiev. Chiar dacă sunt convinși că acum nu sunt neapărat țintă, poziționarea, tipul exercițiilor și comportamentul general lasă să se presume și o asemenea gândire, despre construcția unei posibile amenințări directe în viitor. Ucraina este, oricum, preocupată și nemulțumită de faptul că numărul de trupe și echipamentul rus în jurul frontierelor sale cresc dramatic.