Era digitală a venit cu multe avantaje și facilități. Dar fenomenul social media a venit și cu nenumărate costuri și efecte secundare, între care cel mai important este discriminarea moderaților, ștergerea nuanțelor, marginalizarea centriștilor și a abordărilor echilibrate. Rezultatul este cel mai nefericit în viața politică, acolo unde parlamentarea, negocierea, dezbaterea soluțiilor au fost lăsate în mâna extremelor. Când peste toate spațiul public e cotropit de talibani ideologici, apărători ai unor prezumate verticalități de partid (sau de partidă), capacitatea de unificare a societății, ca și cea de constituire a majorităților în Parlament și în viața de zi cu zi scade dramatic. Discriminarea moderaților, centriștilor, echilibraților și respingerea nuanțelor în politică și în sfera ideilor condamnă la adâncirea faliilor și rupturilor și la fragmentarea societăților democratice.

Democrație și social media. Efecte secundare nedorite: faliile din societate, fragmentarea socios-ului și a puterii

Studiile efectuate pe organismul social relative la impactul social media în această sferă sunt nenumărate și cu rezultate clare probate. Și nu mă refer aici la fenomenul fake news sau la războiul informațional, realizat prin transformarea social media în armă și utilizarea mediului virtual și a digitalizării pentru spargerea sferei private și „citirea” caracteristicilor individuale ale tuturor utilizatorilor. Aici principalul impact este radicalizarea și promovarea extremelor, fragmentarea societății, alterarea principiiilor democratice.

Mai întâi, modul de finanțare al social media vine din vizibilitate și distribuire a postărilor. Adică din popularitatea acestora. Or acest proces favorizează postările scurte, directe și radicale, extremismul în exprimare și în conținut, nicidecum nuanțele, expertiza, profesionalismul care au nevoie de mult mai multe cuvinte și elemente mai puțin șocante de manifestare, deci care nu atrag. De aceea social media favorizează populismul și extremismele, și discriminează moderația, nuanțele și explicațiile argumentate, care sunt apanajul raționalului. Pathosul – emoțiile sunt accesate în mai mare măsură de către social media, atunci când obiectivul e vizibilitatea și distribuirea tiradelor și sloganurilor, decât dezbaterea ideilor, care privilegiază rațiunea și argumentarea logică.

Apoi social media are drept efect secundar camerele – ecou și segregarea autistă a grupurilor celor care gândesc la fel, și care nu admit sau exclud pe deplin critica. Deci o altă caracteristică democratică – spațiul public unitar și dezbaterea de idei care permite alegerea educată, conștientă ce alimentează votul democratic – este eliminată sau, în cel mai bun caz, diminuată substanțial. Spațiul public este făcut bucăți, în funcție de înclinații, dorințe și opțiuni aparente, iar cititorii nu mai sunt expuși la ideile și argumentele celeilalte părți. Acest proces favorizează, în mod direct, extremele, din nou, și discriminează fundamental moderația și nuanțele în gândire și pe cei înclinați să raționeze și nu să se entuziasmeze prin influență și capacitatea de antrenare a mantrelor ideologizate.

Impactul fragmentării și disoluției spațiului public asupra politicii și gândirii

Social media are un impact direct asupra alegerii reprezentanților politici. Contează cei cu vizibilitate și mulți urmăritori, care au un impact asupra unui număr mai mare de potențiali votanți, nicidecum cei raționali, moderați, echilibrați și cu nuanțele la purtător. Adică intelectualii dilematici. Cei înclinați să raționeze, să judece și să găsească cea mai bună soluție. Tehnologia social media favorizează extremele ideilor fixe, puternice, clare, fără nuanțe și personalitățile puternice, fără dubii. Care recurg doar la emoții pentru a convinge. La poliția gândirii și talibanism intelectual pentru a-i eticheta și respinge pe ceilalți. O împărțire dihotomică, superficială și facilă, între „noi” și „ei” care predispune natural la confruntare. Și un refuz de a-l asculta și pe celălalt.

Deci clasa politică și partidele sunt înclinate să-și populeze rândurile cu populiști, extremiști și personaje capabile să strârnească emoții, și discriminează, exclud din rândurile lor abordările nuanțate, raționale, care caută argumente, soluțiile cele mai bune și coagularea majorităților. De ce să ne mirăm, mai apoi, de dificultățile formării majorităților, în desfășurarea unor dezbateri reale, când trebuie să-l asculți pe cel de lângă tine, ca parte a negocierilor pe orice temă sau de identificare a nuanțelor corecte în abordarea unei teme sau alteia în Parlament? Avem o vociferare continuă a extremelor și o adâncire tot mai pronunțată a faliilor, în timp ce politicienii care ar fi fost capabili să așeze punțile între diferitele convingeri și să faciliteze dialogul lipsesc din acest spațiu.

Discriminarea moderaților intervine și la nivelul spațiului public și al gândirii libere. Privilegierea extremelor și a pathosului aduce în prim plan iraționalii, umoralii, extremiștii în gândire și cei înclinați spre etichetare mai degrabă decât spre argumentare. Pentru că acționează în spații extremiste, cu faliile dintre grupuri transformate în tranșee, acești jucători în spațiul gândirii și-au pierdut și reflexele gândirii critici, și pe cele ale autochestionării temeiniciei propriilor idei și afirmații. Au convingeri, mai mult, credințe și nu opțiuni, idei, nuanțe, argumente. Pun etichete și trimit spre extremă tocmai prin lipsa de nuanțe și de capacitate de a purta discuții și de a judeca rațional nuanțele pe care le prezintă realitatea din jurul lor.

Talibanii intelectuali și inchizitorii verticalității prezumate de partid

Activitatea acestor formatori de opinie, iubiți de social media prin aceleași porniri extreme, talibane, accentuează haosul și conflictele din spațiul virtual și social media și-l importă în realitatea de zi cu zi peste tot: în spațiul media clasică și al exprimărilor de idei, în literatură, în comportament, prin categorisirea și etichetarea celor din jur, în educație și în evaluarea tinerilor și studenților, peste tot. Nu au fost de ajuns trolii și grupurile coordonate spre a privilegia sau marginaliza opinii și nuanțe. Acum avem acești auto-intitulați polițiști ai gândirii, talibanii ideologici din ziua de azi, care văd totul în extreme, dușmănii, rupturi și contradicții contondente. Nu rareori, acești talibani ideologici nu au nici un fel de pregătire sau legitimitate pentru a critca: sunt doar „activiști” sau, mai nou, influenceri! Fără studii care să-i recomande, fără experiență practică sau activitate în domeniul pe care-l abordează sau îl critică. O formă de neobolșevism modern sancționat deseori (vezi Mircea Mihăeș  Rubașca Democratică)

Iar costurile discriminării moderaților, la nivelul societății, sunt enorme. Principalul este politic, în Parlament, în politică, inclusiv în politica partizană, de partid. Următorul este în societate. În fine, în dezbaterea de idei, când fiecare extremist taliban intelectual încearcă să-și vadă rivalul după chipul și asemănarea sa, trimițându-l în extremă. În „extrema rea”, la „ceilalți”, firește. Pentru că nu are nuanțe, doar maniheism superficial și etichetări ieftine. Un neobolșevism manifestat nu numai prin sloganul „Cine nu e cu mine e împotriva mea”, ci și un talibanism intelectual care trimite pe toți ceilalți, care au altă părere decât cea strict îmbrățișată de formatorul de opinie cu pretenții, la extreme, din cauza incapacității sau inabilității de a citi nuanțele.

Reconstruirea coeziunii societale, umplerea faliilor și crearea de punți între grupuri cu interese antagoniste necesită mult mai mult efort pentru a compensa aceste urlete virtuale de Trădare! și arătatul cu degetul către dușmani închipuiți. Și această vindecare a societăților democratice în era digitalizării și a social media nu se poate face niciodată de către extremiști, produse ei înșiși ale acestei dezvoltări tehnologice. Ci tocmai de moderații cu nuanțele la purtător, de echilibrații și raționalii greu tolerați de social media, neprizați și discriminați în spațiul public. Cei greu de citit pentru că sunt alambicați, pentru că recurg la neuronul cititorului și nu la umorile lui, la rațiune și nu la emoție. Tocmai de aceea vindecarea va fi foarte, foarte grea!