Vizita la Casa Albă a Președintelui Ucrainei, Vladimir Zelenski, de săptămâna trecută, a fost un real succes mediatic și de imagine, încununat de semnarea unui document consistent de parteneriat strategic între Ucraina și Statele Unite. Declarația Comună de Parteneriat Strategic este, în același timp, un document puternic de sprijin politic pentru Ucraina, ca stat ce asigură granițele Europei Democratice în fața Rusiei, un plan de reforme extins și comprehensiv și, totodată, o listă de reforme neterminate și condiționalități care conțin suma nemulțumirii SUA și a Europei în perspectiva transformării ireversibile a Ucrainei într-un stat democratic.

Evoluția nu poate fi ignorată la Chișinău, cu toată sfioșenia abordării problemelor de mare amploare și a fugii de realitățile geopolitice din regiune, dar și de reașezările lumii. Indiferent cum este decantată tema la nivel politic, e o realitate puternică și cu un impact major care va afecta inclusiv relațiile securitare în zonă și protejarea și a Republicii Moldova de către Ucraina, în mare măsură, cel puțin de legătura contiguă directă teritorială între Rusia și trupele sale din zona separatistă. Mai mult, nici platforma Crimeea nu poate fi ignorată, fiind vorba despre apărarea lumii bazate pe reguli și pe recucerirea teritoriul pe cale pașnică prin creșterea costurilor menținerii lui pentru Rusia.

Un context avantajos: contrapunctul la afacerea retragerii intempestive din Afganistan

Declarația de Parteneriat Strategic SUA-Ucraina reprezintă, în primul rând, o declarație de sprijin politic major a Ucrainei în confruntarea cu Rusia. Asumarea de către Statele Unite a celor mai importante poziții ale Ucrainei în această confruntare e de primă importanță. Totuși documentul nu oferă formule puternice de angajare a SUA și nici garanții și alianță militară asumată, ci doar sprijin, efortul fundamental revenindu-i Ucrainei în orice formă de confruntare, în defensivă.

Comparativ cu documentele ce guvernează relația cu Taiwanul, de exemplu – care ar putea fi un model pentru Ucraina în oglindă în relația cu Rusia față de cel a Taiwanului cu China - nivelul de sprijin militar oferit și angajat de Statele Unite drept garanție de securitate pentru Kiev și descurajarea pentru o eventuală intervenție militară rusă în profunzimea teritoriului ucrainean, sunt mult mai puțin relevante și vizibile. Firește, ca de fiecare dată după un asemenea document, substanțierea în termeni reali contează cel mai mult, și aplicarea lui poate îmbrăca un spectru larg ce baleiază de la sprijin politic fără asumarea militară, trecând prin training, consiliere și înarmare și mergând până la intervenție militară de sprijin asumată direct, în caz de necesitate.

Primirea la Casa Albă a Președintelui Ucrainei, Vladimir Zelenski, a avut un context favorabil: după evenimentele și presiunea legate de retragerea din Afganistan, a oferit o ocazie pentru schimbarea de temă politică majoră. Apoi, cum reproșurile privind abandonarea unei țări democratice, a unui regim prieten și chiar dependent și a unor persoane care au sprijinit SUA pe teren planau în mai toată presa și în Congres, primirea președintelui de la Kiev a devenit un motiv de contracarare a acestor abordări prin proba contrară de sprijin major rezervată Ucrainei. Nu în ultimul rând, Vladimir Zelenski venea și cu aura celui care i-a rezistat președintelui Donald Trump, la presiunile acestuia și ale avocatului său, Rudi Giuliani, legate de deschiderea unor dosare actualului președinte, Joe Biden, și fiului său, ca element de luptă în campania electorală din 2020, cu condiționarea aferentă sprijinului militar american, fapt ce a constituit miezul din primul impeachment al fostului președinte. Acest avantaj moral îi dădea speranțe și, fără a căuta dividende directe, a creat oportunitatea relansării relației Statelor Unite cu Ucraina.

Nuanțe și limitări. Cele 4 lecturi ale Parteneriatului Strategic Biden-Zelenski

Dar Parteneriatul Strategic SUA-Ucraina are mai multe nivele de lectură, toate alcătuind complinirea înțelegerii și relevanței documentului în cauză. Dacă componenta de sprijin politic pentru Ucraina este foarte clară, în contextul asumării faptului că Ucraina este Gardianul noii frontiere a Europei democratice cu Rusia / pretinsa “Lume rusă”, rolul simbolic și cu încărcătură eroică pe care îl atribuie Ucrainei impinge spre cel de-al doilea nivel de lectură, respectiv o investiție majoră de imagine pentru Ucraina, în general, și pentru Președintele Zelenski, în special, într-un moment în care chiar sondajele interne nu sunt extrem de generoase cu acesta.

Imaginea este susținută și prin oportunitatea foto cu Președintele Biden, dar Declarația comună de parteneriat strategic aduce mult mai multe puncte de câștig președintelui ucrainean care asigură susținerea directă a Ucrainei în fața Rusiei pe un număr mare de teme pe care și le dorea Vladimir Zelenski, pe care le anunțase, asta chiar dacă între ele nu se află cele mai dorite și mai specifice elemente: sprijinul asumat pentru integrarea în NATO, eventual cu un termen clar, cum anunțase că vine să ceară președintele Ucrainei, modificarea formatului Normandia/de la Minsk prin includerea Statelor Unite în format – SUA susține formatul existent de negociere, chiar dacă interpretarea Ucrainei în legătură cu punctele asumate și succesiunea lor (și nici aici lucrurile nu sunt pe deplin clare) și angajarea militară a SUA în apărarea Ucrainei, în cazul unui nou atac al Rusiei.

Celelalte două nivele de lectură sunt deja mai puțin flatante, chiar dacă formula diplomatică de exprimare lasă posibilitatea unei interpretări convenabile a autorităților de la Kiev: Declarația de Parteneirat Strategic SUA-Ucraina constituie un plan de reforme extins și comprehensiv și, totodată, o listă de reforme neterminate și condiționalități care marchează nemulțumirea Statelor Unite pentru modul în care s-a consumat guvernarea în ultimii ani, în ciuda războiului din Estul Ucrainei, care reclama constant vieți omenești.

Cu o majoritate consistentă a propriului său partid, un fapt care cu greu se va repeta rapid în Ucraina, Vladimir Zelenski s-a împotmolit în reforme și a nemulțumit prin lipsa unei acțiuni ferme și angajate în cazul oligarhilor, al recuperării prejudiciilor aduse statului, al combaterii corupției și rezolvării marilor teme de nemulțumire publică pentru spolierea bugetului de stat. Motiv pentru care un analist atent ar putea identifica condiționare, nemulțumire și critici din document care dau substanța deplină a relației parteneriale.

Parteneriatul Strategic semnat la Washington DC – mai degrabă asumat prin declarație unilaterală a Washingtonului dar, desigur, convenită – este și un angajament de finanțare și sprijin. E Frontiera Europei, chestiunile majore de securitate sunt importante și recunoscute ca atate, dar apropierea de SUA necesită și reforme, și justiție, și combaterea corupției, și reforma sistemului politic și economic în profunzimea sa.

Cu ochii la Zapad și la alegerile din Duma de Stat a Rusiei

Sigur, Washingtonul acordă documentului mult mai multe valori de întrebuințare. Sprijinul acordat Ucrainei este doar primul și cel mai important. Însă nu puteau asuma Statele Unite și președintele Biden un asemenea document și un atât de relevant nivel de sprijin dacă nu apăreau și elementele de condiționare pas cu pas și cerințele explicite de reformă și asumare a principalilor politici care să ancoreze în mod substanțial Ucraina în Occident.

Și nu se putea altfel deoarece SUA au pârghii importante venind în principal din doleanțele asumate de Ucraina și cerute de către populație. Mai întâi și în primul rând, accederea în NATO. Sunt reiterate prevederile și perceptele care îndepărtează orice blocaj sau posibilitate de veto al Rusiei – NATO decide singur, pe baza votului în consens al membrilor săi, orice nouă invitație a unui stat. Sprijinul SUA pentru acest parcurs este reiterat cu fermitate și claritate, însă fără promisiuni și termene. Din contra, cu o condiționalitate foarte clară: reformele implicate. Chiar și la nivelul acordării MAP – Membership Action Plan situația e similară, cu nota de compromis pe care Georgia o cunoaște deja, deși a probat că și ea a ieșit pe alocuri din limitele acestor angajamente, reformele – se optează pentru mersul mai departe al reformelor și pregătirea țării ca și cum ar fi membru al Alianței, chiar fără a declara public intrarea în MAP. Elementele sunt în Declarație și în planul de reforme. 

Bazându-se pe dorința majoră a populației, care susține reformele în domeniul justiției și scăderea rolului, ba chiar îndiguirea oligarhilor de toate culorile în accesul privilegiat la resursele statului ucrainean, Statele Unite pot, în acest moment, să utilizeze și să instrumentalizeze Parteneriatul Strategic prin prisma listei de reforme menționate în document și asumate de către partea ucraineană, care trebuie realizate. Sigur, ele nu asigură automat integrarea în NATO și UE, dar un asemenea proces de reformă e atât de important încât realizează două lucruri: ancorarea definitivă a Ucrainei în Occident – eventual probarea în timp a ireversibilității acestor reforme și a angajamentului de a le apăra – și argumente majore pentru ca, odată realizate și dovedite a fi sustenabile, Washingtonul să aibă argumente majore pentru a obține votul pozitiv al celorlalte state din NATO pentru accederea Ucrainei. Sigur, epopeea Georgiei de dus-întors în reformele sale nu ajută în mod substanțial, ci adaugă greutate și timp necesar pentru a proba că e o hotărâre suținută pe scară largă și implacabilă.

În al doilea rând, Declarația de Parteneriat Strategic SUA-Ucraina reprezintă un model dublu pentru Rusia și cetățenii ruși, ba chiar pentru întreaga regiune. Dacă Ucraina îndeplinește condiționalitățile și realizează reformele convenite care însoțesc fiecare punct din uriașa agendă a Parteneriatului, pe toate domeniile, va beneficia de toate avantajele și tot sprijinul occidental, va deveni un model atractiv care va influența în mod substanțial vecinii pentru că va demonstra că se poate face această transformare democratică majoră chiar la nivelul unei țări mari – nu numai a Georgiei sau a Republicii Moldova – și va arăta rușilor că au pentru ce lupta chiar confruntându-și liderul autoritar înclinat spre represiune. Și pentru ecuația relațiilor directe SUA-Rusia, în perioadă de reflecție și testare a angajării Moscovei în direcția refacerii relațiilor – sunt cele 6-12 luni lăsate de Biden pentru a proba asumarea dorinței de a reface relațiile bilaterale – Parteneriatul Strategic cu Ucraina este extrem de important, iar miza reușitei Kievului este enormă.

Zapad și Nord Stream 2 pe masa de negociere

Sigur, elementele cele mai sensibile ale dezbaterilor nu s-au regăsit asumat, sau nu s-au regăsit deloc în document sau în substanța declarațiilor publice care au urmat. Mai întâi, la nivelul discuțiilor privind Nord Stream 2 – un alt subiect anunțat cu surle și trâmbițe de la Kiev că va fi unul pentru care Vladimir Zelenski va bate din picior, cu exigența unei abordări fără echivoc – Statele Unite au declinat subiectul pe două direcții: condamnarea proiectului conductei și asumarea faptului că afectează securitatea energetică a Europei, respectiv analiza completă a implicărilor negative pentru Ucraina și sublinierea acordului americano-german respectiv garanția că gazul va continua să fie tranzitat prin Ucraina și că furnizarea de gaz metan din partea Rusiei nu va fi utilizată ca armă politică împotriva Ucrainei.

Deci au fost tratate consecințele directe, nicidecum ținta Kievului ca acest gazoduct să nu mai fie construit. De altfel, Washingtonul are ca probe sancțiunile care au continuat și după semnarea acordului americano-german la adresa unor companii și indivizi implicați în realizarea proiectului. Iar modul în care a fost tratat subiectul în Declarația de Parteneriat Strategic relevă gradul înalt de profesionalism și formulările implacabile asumate de către partea americană, impecabile și greu de contestat în privința efectelor acestei conducte asupra Kievului. Cel puțin în acest moment.

Sigur că, în spatele ușilor închise, cei doi șefi de stat au avut, cel mai probabil, o discuție substanțială despre exercițiile masive Zapad, pregătite pentru luna aceasta de Rusia. Firește că o acțiune/provocare/test al Rusiei în Ucraina, cu această ocazie, ar aduce costuri importante SUA. Washingtonul pariază pe faptul că Moscova și Putin știu că o eventuală acțiune militară ofensivă, derivată din exercițiu - care ar implica pătrunderea mai profundă în Ucraina, sau intrarea pe altă direcție - provoacă America și că America va reacționa. Există credința și, probabil, evaluările, că amplasarea prealabilă de echipamente și trupe ruse în Belarus ar viza mai degrabă înglobarea statului lui Lukashenko în apărarea comună a Rusiei și rămânerea unor noi baze militare ruse în Belarus, la frontiera NATO și UE decât o acțiune împotriva Ucrainei.

Sigur, pentru a contracara o asemenea perspectivă, a unei operațiuni ulterioară împotriva Ucrainei, pe două fronturi, dinspre Rusia și Belarus, e nevoie de măsuri mai importante decât apelul Secretarului General al NATO către Moscova de a fi mai transparentă și de a nu raporta un număr mai mic de trupe decât cele implicate în exercițiile militare de la granița NATO. Dar trebuie spus că, dacă Ucraina se apără - comparativ cu Armata afgană – SUA sunt obligate să intre pe teren în sprijinul său. În caz contrar, ratează definitiv momentul credibilității. Totuși acesta ar fi un test cu risc maxim!

Alfel, trebuie notat că Documentul de Parteneriat Strategic are un spectru foarte larg de abordări, de la securitate și apărare, energie și economie, justiție și combaterea corupției mergând până la spațiu, cercetare-dezvoltare și industria de apărare. La fiecare parte și capitol sunt salutate reformele deja începute și subliniate cele necesare, în curs, pe tot spectrul. Sigur, putem nota direct și sprijinul pentru Platforma Crimeea, și e importantă formula menționată în document care marchează strategia de abordare a reintegrării care este una pașnică, dar care să impună costuri umanitare, de imagine și de securitate Rusiei pentru ocuparea peninsulei.

Fundamentele în domeniul securității și apărării vizează Marea Neagră, securitatea cibernetică, intelligence sharing și contracararea agresiunii ruse, inclusiv prin blocarea unor zone de circulație din regiune sub impactul unor exerciții neanunțate de tragere pe zone întinse din Vestul Mării Negre. În mod esențial, referirile la democrație, justiție, drepturile omului se constituie în critica fundamentală subtilă a SUA la adresa inacțiunii suficiente și a lipsei reformelor substanțiale ale majorității parlamentare și a președintelui Zelenski. Securitatea energetică completează prevederile despre economie, dezvoltarea comerțului, industria militară și Nord Stream 2. Documentul se încheie cu referirile la asistență umanitară și combaterea Covid 19. Un document major, de referință, a cărui aplicare poate schimba fundamental Ucraina și viața ucrainenilor.