Lansarea la Chișinău, marți, 24 august, a sondajului de opinie cu privire la Percepția populației Republicii Moldova în legătură cu amenințările și instituțiile de securitate a creat o mare confuzie la nivelul mass media. Cel mai prezent titlu a fost „Rusia cel mai important dușman - cea mai mare amenințare de securitate” ca stat sau organizație, apoi corupția e cea mai mare amenințare internă la adresa securității naționale, SIS-serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău trebuie să se ocupe în primul rând de combaterea corupției iar un DNA din CNA- Centrul Național Anticorupție existent la Chișinău ar trebui să se ocupe de corupții din stânga Nistrului. Firește că alte rezultate spectaculoase puteau da alte titluri și mai puternice, însă trebuie spus că toate sunt rezultatul unor interpretări excesive, necesare pentru vânzarea unor articole senzaționaliste, astfel că se pierde esența, profunzimea și relevanța subiectului.

Un proiect pentru sprijinirea Președintelui Republicii Moldova

Am pornit la drum cu un proiect de cercetare și colaborare extins, la nivelul societății civile, care vizează realizarea unui exercițiu de elaborare a Strategiei de Securitate Națională a Republicii Moldova. Am mai făcut un asemenea exercițiu pentru documentul similar adoptat de către Președintele Nicolae Timofti. E adevărat că dezbaterile la nivelul specialiștilor se decantează, la nivel oficial, cu o cazuistică operativă nepublică a diferitelor instituții, în materie de riscuri, amenințări și vulnerabilități și cu asumarea de către liderul/decidentul politic, înainte ca documentul oficial să fie dat publicității. Deci exercițiu este doar un sprijin tehnico-academic, care ajută decidentul

Și de această dată, am plecat la drum cu un proiect complex, Realizat de către Centrul de Prevenire a Conflictelor și Early Warning împreună cu partenerii de la CID NATO – Centrul de Informare și Documentare NATO din Chișinău, cea mai prestigioasă organizație neguvernamentală care s-a ocupat de acest subiect al securității chiar și în perioadele de restriște și de represiune din timpurile lui Igor Dodon. Proiectul este finanțat de către Black Sea Ttrust al German Marshall Found și Konrad Adenauer Stiftung KAS.

Ne-a interesat mai întâi o cartografiere a tuturor organizațiilor neguvernamentale și grupurilor de reflecție care se ocupă de subiecte din sfera securității, dar și a centrelor academice și de cercetare care există în Republica Moldova, de la cei care urmăresc și expun banalele fake news la cele mai specioase, care se ocupă, de exemplu, de securitatea cibernetică.  Am continuat apoi cu un studiu extins, care este în curs, despre Percepția amenințărilor de securitate și a instituțiilor de securitate.

Aici am vizat, pe de o parte, analiza dimensiunii securității în programele și opțiunile decidenților pro-europeni – Președintele Maia Sandu și Guvernul Garviliță, apoi am extras și pregătit un sondaj de opinie complex dar în care am păstrat doar componentele relevante pentru cetățean, aflat în centrul preocupărilor de securitate, interesul fiind ca sondajul să fie relevant. În fine, pentru a explica partea de înțelegere a diferitelor componentede către repondenți, am apelat la o componentă calitativă, bazată pe focus grupuri, care să ne permită înțelegerea motivațiilor unora dintre răpunsuri.

Totul va fi integrat într-un raport final pe care-l vom prezenta la final de septembrie. Pe baza acestor elemente învățate și cu cartografia partenerilor posibili de pe teren pe fiecare temă, împreună și cu sprijinul academic al Universității de Stat din Moldova dar și cu experiza unui număr de personalități din SUA, Marea Britanie, Germania, România, vom contura formula propusă de Strategie de Securitate Națională a Republicii Moldova până, sperăm noi, la sfârșitul anului, dacă ne va da pace pandemia.

Această abordare integrată are valori adăugate semnificative. Dincolo de un raport al percepției populației și cetățenilor Republicii Moldova care trăiesc pe teritoriul național aflat sub controlul autorităților legitime ale Republicii Moldova, existența unor motivații și perspective de abordare a repondenților adaugă plus valoare. Sigur. Percepția cetățenilor nu e cea care definește opțiunea sau forma finală a Strategiei, dar sunt multe lucururi de învățat.

Sondajul de opinie relevant pentru cetățenii aflați pe teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău

Astfel, am identificat mai multe nivele de lectură din substanța sondajului de opinie: mai întâi conținutul efectiv, răspunsurile la întrebări, cu gradul de preocupare în legătură cu problemele de securitate; apoi impactul campaniei electorale și a agendei politice tocmai consumate, pentru alegerile generale, asupra agendei cetățeanului și particularitățile specifice ale acesteia; de asemenea, am putut vedea gradul de dezvoltare al culturii de securitate și al înțelegerii problematicii securitare în Republica Moldova.

Firește că nu am verificat teme specioase, foarte tehnice sau care reclamau un nivel de educație în domeniul securității mult mai profesionalizat: securitate energetică, securitate cibernetică, securitate societală sau securitate tehnologică. Ele vor apare în forma finală, dar nu în partea de percepție publică.

Sondajul a fost efectuat de către CBS Axa, una dintre cele mai prestigioase instituții de sondare a opiniei publice din Republica Moldova, pe 1029 de persoane, stratificat, probabilistic, bistadial, cu eroare de 3%. Interviurile s-au realizat față în față în perioada 20-29 iulie, în limbile română și rusă, alternativ, în funcție de preferința repondentului. Rezultatele sunt relevante pentru cetățenii Republicii Moldova de pe teritoriul aflat sub controlul autorităților legitime de la Chișinău.

Sondajul a fost realizat pe blocuri legate, și a vizat:

  • Gradul de informare, sursele și preocupările cetățenilor Republicii Moldova în domeniul apărării și securității
  • Temele legate de identitate și de autoidentificare
  • Opțiunile și percepțiile, dar și aspirațiile în privința orientării strategice a Republicii Moldova
  • Amenințări convenționale ce vin de la state și organizații internaționale formale sau de facto – organizații teroriste. De unde vine/se așteaptă sprijinul în cazul materializării unei amenințări și care ar fi soluțiile de de securitate.
  • Relațiile cu terțe state.
  • Așteptări și perspectivele RM(ce se leagă inclusiv de soluțiile de securitate, cu un anumit grad de suprapunere)
  • Amenințări de securitate – interne, externe, societale.
  • Transnistria și soluția la problema nisteană ca opțiune și amenințare de securitate
  • Încrederea în instituțiile de securitate și cele responsabile politic.
  • Raportarea la modele și personalități ca indicator al opțiunilor de securitate – marchează și elemente de control în legătură cu răspundurile privind orientaea strategică.
  • Așteptările de la instituțiile de politică externă, securitate și apărare.
  • Corupția ca preocupare/amenințare de securitate.

De asemenea, analiza pe care am făcut-o la rezultate, cu toată baza de date în față, a permis identificarea, pe componentele demografice, a diferențelor nivelului de preocupare în materie, dar și a excentricităților - abaterilor de la medie a anumitor categorii, care au în spate caracteristici demografice – sex, etnie, vârstă, stare social, pregătire/studii, etc. Iar elemenetele cele mai relevante rezultă din cheile introduse în cursul condajului care permit analizele încrucișate și verificarea logicii și a suprapunerilor. Atunci când la acest studio se vor adăuga elementele de studiu calitativ, care explică înțelegerea și unele alegeri mai neașteptate, vom avea o frescă completă a opțiunilor, percepțiilor și înțelegerii repondenților.

Concluzii prealabile: lipsa de preocupare, lipsă de interes și subfinanțarea eșafodajului de apărare și securitate al Republicii Moldova

Analiza pe care am făcut-o relevă falii majore în societate, accentuate și de faptul că sondajul a fost efectuat la finalul unei campanii electorale care a polarizat puternic populația – deși nu a avut decât tangențial teme securitare. Faliile se manifestă atât la nivelul generațiilor și grupurilor de vârstă cât și, în anumite cazuri, la nivelul raporturilor majoritate/minoritate. Aici am identificat în multe cazuri că minoritățile găgăuză și bulgară, trăind mai degrabă în autonimia găgăuză din sud, au opțiuni mai pro-ruse decât cele ruse și ucrainene, care au o răspândire mai relevantă la nivel național și o prezență importantă în Chișinău și marile orașe.

În al doilea rând, am putut observa un nivel redus al culturii de securitate la nivelul populației, și asta indiferent de studii și pregătire sau activismul la nivelul inițiativelor economice. Acest fapt reflectă, în primul rând, o preocupare tradițional marginală la nivelul autorităților din trecut pentru chestiunile de securitate. În plus agenda politică neinfluențând agenda publică, mass media nu a avut, de asemenea, înclinații să reflecte aceste probleme decât secvențial, la nivelul anumitor teme și legat de anumite evenimente de impact, astfel că și agenda cetățeanului e de cele mai multe ori golită de aceste teme de securitate.

Pe de altă parte, gradul de maturitate al populației se regăsește în preocupările pentru elementele de siguranță individuală și a familiei, de identitate și apărare a modului de viață democratic, dar și al problemelor de zi cu zi. Nu rareori agenda cetățeanului se strecoară în cadrul sondajului și preocupările sale se reflectă în răspunsuri la întrebări fără legătură, tot așa cum cetățeanul Republicii Moldova atribuie unor instituții din sistemul de politică externă, securitate și apărare atribuții și așteptări la problemele și preocuprile sale cotidiene, chiar dacă nu au legătură cu atribuțiile formale ale acestor instituții.

“Rusia cea mai mare amenințare” – o interpretare excesivă, incorectă și speculativă

După cum spuneam, există și puncte în care apar aparente neconcordanțe sau nesuprapuneri între răspunsuri. În afara majorității opțiunilor și cheielor de verificare care marchează juxtapunere și convergență, există teme care înregistrează și aparente aberații sau excentricități și diferențe majore(ale căror explicații profunde vor rezulta în urma analizei studiilor calitative, efectuate tocmai pe baza răspunsurilor și percpețiilor care trebuie înțelese mai profund). De notat că aceste diferențe nu se înregistrează neapărat pe bază etnică sau pe o caracteristică demografică dominantă, ci se repetă pe tot spectrul demografic.

După cum spuneam, cea mai spectaculoasă titrare despre sondat este faptul că Rusia reprezintă amenințare principală, la capitolul amenințărilor convenționale provenite de la state și organizații. Și este adevărat, pe răspunsul specific, Rusia întrunește însă doar 24,1%, urmată de organizațiile teroriste, cu 20%. Dacă analizăm integrat întrebarea, și SUA, și NATO au puțin peste 10% și aceste răspunsuri, coroborate cu altele referitoare la separatism și Transnistria sau la orientare strategică nu marchează altceva decât falia din societate.

Înțelesul rezultatului este faptul că există circa 24%, români basarabeni cu precădere, dar și 20% minorități și cei autoidentificați moldoveni care văd amenințarea venind de la Rusia și respectiv de la “Occidentului dur” – SUA/NATO, portretizate de propaganda rusă din Republica Moldova ca principală amenințare. Numerele sunt corecte și acceptabile în varianta post-electorală de polarizare inclusiv pe dimensiunea orientărilor strategice.

Mai mult, dacă ne uităm la alte elemente, vedem că Rusia e pe locul doi între statele care ar oferi sprijin în caz de amenințare concretizată(după România) cu 35,5%, în timp ce orientarea strategică spre Rusia este dorită de 21% din cetățeni(sigur cei care văd NATO și SUA drept amenințări). Cât despre relațiile cu Rusia, chiar dacă nu se află pe podium – UE, România, Germania plus Ucraina pe un remarcabil loc 4 – are totuși 59,3% evaluare a relațiilor bune și 3,3% foarte bune!

Erori fundamentale la nivelul soluțiilor de securitate

Cele mai preocupante concluzii – care reflectă deopotrivă dezinteresul autorităților, nivelul scăzut al culturii de securitate dar și acțiunea eficientă de ani de zile a propagandei ruse și abundenței de fake news la Chișinău – sunt cele legate de greșelile fundamentale la nivelul soluțiilor de securitate. Astfel, pe această dimensiune, își dispute întâietatea neutralitatea și independența – prin noi înșine. Ele acoperă majoritar spectrul soluțiilor, și dacă adăugăm că pe locul 3 se află, în percepția publică din Republica Moldova, Uniunea Europeană ca soluție de securitate, avem spectrul complet al unei probleme majore de înțelegere, comunicare și creare a unor așteptări nepotrivite.

La baza acestor erori stă propaganda de după 1989 care a ridicat neutralitatea constituțională – discutabilă, prin prisma prezenței trupelor străine / ruse în regiunea separatistă nistreană – la rang de soluție de securitate inventată. Evident că nu e soluție de securitate pentru că nimeni nu a recunoscut-o vreodată internațional și nimeni nu o respectă în sens larg, respectiv nu o garantează. Apoi neutralitatea, alături de independența și asigurarea singură a tuturor nevoilor de securitate presupune, în egală măsură, investiții enorme în securitate și apărare de către Republica Moldova, de una singură, fapt care nu se regăsește niciodată în bugetul național, apărarea și securitate fiind întotdeauna cenușăresele bugetului.

(Relevant, în acest sens, este cazul Elveției, țară neutră aflată în centrul Europei, înconjurată de state membre UE și NATO, cu instituții și capabilități serioase, este relevant, investiția sa în securitate per capita depășind-o pe cea a Statelor Unite. Dar când te afli la frontiera UE și NATO? Cât ar trebui să poți investi pentru a substanția asemenea soluții? Măcar o soluție de între-ajutorare cu România și Ucraina să fi văzut, ca formula interimară sau paleativă de securitate a unui stat care are forțele ruse și separatist mai importante de două ori decât armata sa națională).

Apoi agenda cetățeanului, după cum spuneam, își face loc și în răspunsurile despre atribuțiile și așteptările de la instituțiile de politică externă, securitate și apărare: De la MAEIE și diplomație se așteaptă, în primul rând, relații de bună vecinătate – cu România și Ucraina – dar apoi locuri de muncă, beneficii economice, ajutor pentru dezvoltarea RM, ajutor social pentru persoanele dezavantajate, ca să citez doar opțiunile care depășesc opțiunile a peste 50% din populație – repartiția demografică e sensibil egală. Armata trebuie să apere hotarele statului, dar să se ocupe de urgențele civile-calamități naturale și abia apoi să participle la misiuni internaționale, să prevină atacuri teroriste sau să prevină un conflict în Transnistria. Tot așa cum SIS - Serviciul de Informații și Securitate, trebuie să se ocupe cu precădere de lupta cu corupția – 56,9%, apoi de prevenirea atacurilor cibernetice și furturile de bani din bănci, prevenirea răpirii cetățenilor sau combaterea dezinformării și a știrilor false, abia apoi combaterea spionajului altor state. (pe ultimul loc este spionajul în favoarea RM!!!)

În fine, Transnistria e privită ca amenințare de securitate, inclusiv prin prisma prezenței trupelor ruse staționate în raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, iar ca soluție, populația plasează cu o majoritate zdrobitoare, deși cu relativă egalitate – statul unitar și integrarea fără statut special și un statut special de tipul celui al Găgăuziei. Este respins fără drept de apel statul independent sau federalizarea– de jure și de facto.