Revoluția electorală despre necesitatea căreia se vorbește de o habă bună de vreme s-a declanșat. A fost schimbată modalitatea de alegere a președintelui țării, acum avem și un proiect de modificare a sistemului de alegere a parlamentarilor. Dacă ținem cont de faptul că forma de guvernare instituită la noi este republica parlamentară, atunci realizăm că problema schimbării modalității de alegere a deputaților în Parlament țintește chiar bazele sistemului politic existent.

Proiectul propune introducerea sistemul majoritar uninominal de alegere a deputaților în forul legislativ superior al țării. Documentul prevede că în calitate de deputat va fi ales candidatul care va acumula majoritatea voturilor, dar nu concretizează despre ce fel de majoritate este vorba: absolută sau relativă. Având în vedere că nu se spune nimic despre eventualitatea celui de-al doilea tur de scrutin, presupunem că este vorba de majoritate relativă. Probabil, se are în vedere un sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, în care câștigătorul ia totul încă din prima rundă de confruntare electorală. Unele clasificări mai numesc această modalitate ca formulă pluralitară. Termenul în engleză: „first-past-the-post” (“câştigătorul ia totul”). Formula este folosită în Marea Britanie, Canada, SUA şi Noua Zelandă.

Practic, ținând cont de realitățile Republicii Moldova, aceasta ar însemna împărțirea țării în 101 circumscripții uninominale. Circumscripțiile îi vor include atât pe cetățenii noștri din diaspora, cât și locuitorii din raioanele din stânga Nistrului. La ultimele alegeri prezidențiale, pe listele electorale au fost înscriși peste 2,8 mln. de alegători. Dacă adăugăm numărul celor înscriși la ultimul scrutin în listele de votare în zona transnistreană (cca 420 mii), dintre care, conform unor date, circa 315 mii (65%) de locuitori ai Transnistriei ar deţine actele de cetăţeni ai Republicii Moldova, avem peste 3,1 mln. alegători. În felul acesta, ponderea unei circumscripții electorale va constitui 31-32 mii de cetățeni.

În proiect se stipulează: „Circumscripțiile uninominale se formează după principiul teritorial demografic, în una sau mai multe localități vecine, având la bază un număr relativ egal de alegători în fiecare circumscripție electorală. Baza de calcul pentru formarea circumscripțiilor uninominale constituie numărul alegătorilor înscriși în listele electorale la fiecare secție de votare de la ultimele alegeri naționale”. În termen de cel mult 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, Comisia Electorală Centrală va trebui să constituie circumscripțiile uninominale permanente, iar revizuirea hotarelor circumscripțiilor uninominale va putea fi efectuată cu, cel târziu, 90 de zile înaintea alegerilor ordinare.

Deşi porneşte, judecând după declarațiile autorilor, cu cele mai bune intenții, proiectul constituie, din păcate, o altă extremă la sistemul proporțional, existent la ora actuală, la noi. De fapt, sistemul electoral majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin este considerat de specialiști drept unul care asigură o guvernare eficientă, „fabricând” majorități menite să susțină acțiunea guvernului în detrimentul reprezentativității. Formula pluralitară favorizează suprareprezentarea candidaților mai puternici și îi penalizează pe cei mai slabi, care sunt subreprezentați (Sartori). Cu toate că are unele avantaje, sistemul majoritar uninominal ascunde, în același timp, destule pietre subacvatice.  Dați să vedem ce spune teoria.

Sintetizând opiniile specialiștilor cu referire la meritele sistemelor majoritare, putem afirma că acestea se justifică în baza a patru considerente: fac posibilă alegerea unei majorități parlamentare și, pe această cale, a unui guvern; reduc fragmentarea partidică; creează o legătură directă între alegători și reprezentanți; îmbunătățesc calitatea aleșilor titulari de funcții. Totodată, în aceeași literatură de specialitate se menționează condițiile în care aceste merite se pot manifesta plenar, iar acolo unde ele lipsesc, dispar și atuurile.

Practica dovedește că sistemul majoritar poate facilita alegerea unui guvern numai atunci când alegerile majoritare conduc la un sistem bipartidic, dar argumentul devine fals acolo unde sistemul de partide este insuficient structurat. Cu toate acestea, în condiții egale, un sistem majoritar e capabil, în mai mare măsură decât un sistem proporțional, să producă un guvern eficient. În privința efectului reductiv (capacitatea de a micșora fragmentarea partidelor), se constată faptul că chiar dacă sistemul „first-past-the-post” nu poate, de la sine, să reducă numărul de partide la formatul bipartidic, poate, totuşi, menține de cele mai multe ori numărul lor la un nivel relativ scăzut. Legătură directă, invocată dintre alegător și reprezentant poate dobândi o semnificație diferită și deveni ca atare o legătură de „proximitate”. Avem, altfel spus, de a face cu o politică centrată pe circumscripție.

Cât despre calitatea aleșilor, oamenii, buni în sine, nu sunt remediul pentru un guvern prost: virtuțile private și cele publice nu se aseamănă. Cu toate acestea, se recunoaște că, prin alegerile majoritare și în cadrul circumscripțiilor uninominale, calitățile și caracteristicile personale ale candidaților dobândesc o mai mare însemnătate decât în cadrul sistemelor proporționale, cu vot pe liste închise.

Constatările de mai sus, desprinse din aprecierile specialiștilor, trebuie luate în calcul atunci când ne referim la contextul în care se propune aplicarea sistemului majoritar uninominal, bazat pe formula “first-past-the-post”, precum și impactul pe care-l poate avea noul sistem electoral asupra procesului politic din Republica Moldova. Mă voi referi doar la unele momente.

Mai întâi, există pericolul real de conservare a trăsăturilor parohiale a culturii politice a cetățenilor, prin promovarea politicilor centrate pe localism și „servirea” circumscripției. De asemenea, pe fundalul așteptărilor paternaliste ale populației și al unei culturi politice preponderent parohiale și dependente, modelul propus nu exclude accederea în parlament a unor persoane „dubioase”, precum și perpetuarea traseismului politic. De remarcat ar fi și faptul că, în condițiile Republicii Moldova, alegerea deputaților prin circumscripții uninominale, aplicând formula majorității relative, va duce, cel puțin la etapa inițială, la o fragmentare politică exagerată a forului legislativ al tării, iar, de aici, la ineficiența guvernării.

Acestea sunt doar unele carențe de ordin politic ale proiectului de modificare a sistemului de alegere a parlamentarilor și, ca atare, posibilele repercusiuni negative asupra sistemului politic. Sunt încă multe altele. Asupra punctelor tari ce se conțin în modelul propus s-au referit autorii proiectului. Va fi interesant să dezbatem și alte posibile variante de schimbare a sistemului electoral, dar asta deja într-un alt material.

Vorbeam la început despre o revoluție electorală (v-aţi dat seama, desigur, că l-am parafrazat pe Lenin). Cei care urmăresc atent procesul politic au observat că revoluția a fost zămislită în cadrul partidelor sau în minţile unor lideri ai mișcărilor civice, ca, mai apoi, să fie vociferată și votată la diferite mitinguri. Acum când un partid important din arcul de guvernare a venit cu un proiect – parte a acestei revoluții –, vedem cum unii lideri de partide, reprezentanți ai societății civile și formatori de opinie, sau dat cu spatele la perete. Gata, nu mai vor revoluție? Poate fi târziu! Nu spunea cineva că revoluțiile îşi devorează proprii copii?...