În scrisorica trimisă Guvernului, Dodon se ia de România, că adică de ce românii se ocupă de politicile umanitare din Moldova. Dodon are ticuri cu România, nu mă mir. În loc să-i spună României săru’ mâna pentru tot ajutorul din ultimii 26 de ani, el sare ca un cocoș la perete. Dar să le luăm pe rând, că poate înțelege și vreun socialist cum stau lucrurile.

Anul acesta am avut onoarea de-a fi invitat la The London Book Fair, al doilea târg de carte din lume după mărime şi importanţă, unde împreună cu traducătorul Alistair Ian Blyth am lansat antologia Moldovan Literature Issue din revista americană The Review of Contemporary Fiction. La târgul de carte am fost invitaţi de Institutul Cultural Român, care s-a ocupat de standul României. Pentru crearea acestei antologii, Alistair Ian Blyth a avut suportul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Institutului Cultural Român. Uniunea Scriitorilor din Moldova a editat în ultimii ani câteva antologii în limbi străine, dacă excludem aceste antologii şi ICR-ul – literatura din Basarabia n-ar trece graniţa.

La The London Book Fair încearcă să ajungă toate ţările lumii, pentru că e un târg de carte foarte important. De exemplu lângă standul României era Georgia, cu foarte multe cărţi şi în georgiană, dar şi traduceri. Deşi georgienii nu o duc mult mai bine decât noi, ei au fost prezenţi la Londra, nu-şi ignoră cultura. Aşa cum vă aşteptaţi – nu a existat un stand al Moldovei. Pentru că Moldova nu dă doi bani pe cultură şi pe scriitori. La târg am participat şi la o întâlnire a traducătorilor, scriitorilor şi agenţiilor de carte care organizează şi suportă traducerile. Acolo a fost difuzat un catalog cu institutele din ţările europene care suportă traducerile. Este inutil să vă spun că la litera M nu era nimic, între „Lithuania” (alt stat postsovietic, dar care are grijă de cultura sa) şi Netherlands era gol, ceea ce observase fără efort Alistair Ian Blyth, pentru că l-ar fi interesat să traducă literatură din Basarabia.

România a investit continuu în literatura basarabeană, fie organizat prin ICR, fie prin iniţiativele editurilor româneşti care primesc cu braţele deschise scriitorii basarabeni. Ca scriitor din Basarabia, am spus-o şi o repet, am avut până acum doar sprijinul României: invitaţii la workshopuri şi târguri naţionale şi internaţionale. O singură carte (din opt) mi-e editată în Moldova, celelalte peste Prut, cred că e un lucru semnificativ. Cam aşa publică majoritatea scriitorilor din Moldova. Fără România am citi cu toţii doar Argumentî i faktî şi cultura noastră ar fi la pământ.  

Dodon, trebuie să ceri scuze României. Când cineva te ajută – nu scuipi. Tu nu ai făcut absolut nimic pentru cultura basarabeană, deşi te-ai lăudat. România – enorm. Şi, îţi place sau nu, din punct de vedere cultural, Basarabia e România.