Decesul unui căpitan român la bordul vasului Mercer Street, în largul coastelor Omanului, în urma unui prezumat atac cu dronă înarmată operat de către Iran, a adus în prim plan problema tensiunilor, ba chiar a așa numitului război nedeclarat israeliano-iranian în urma căruia au apărut informații despre atacuri reciproce la adresa vaselor care circulă prin lume. Este cunoscută reacția dură israeliană în raport cu transporturile de arme iraniene, dar și blocajele privind transporturile de petrol care încalcă embargoul din Siria, în timp ce Iranul este acuzat în repetate rânduri pentru atacuri la adresa a diferite nave ce transportă petrol în Golf, când e vorba, fie și tangențial, de interese israeliene implicate. Nu avem, la acest moment, probe indubitabile în legătură cu incidentul și responsabilitățile, dar ancheta avansează repede, probele circumstanțiale și modus operandi indică Teheranul ca responsabil, iar aliații și partenerii american și britanic au livrat probe concludente, astfel că România este implicată direct în acest atac prin nevoia de a chema ambasadorul iranian la ministrul de Externe pentru proteste și explicații și, poate, prin măsuri chiar mai dure care ar putea tensiona relațiile bilaterale în urma pierderii vieții unui cetățean român. Deja reacțiile Teheranului au izolat România de SUA, Marea Britanie și Israel, care rămân principalele ținte ale comunicării nervoase a Iranului.

Atacurile maritime implică responsabilități multiple

Atacurile pe mare s-au dovedit unele extrem de facile, când țintele sunt nave civile de transport, dar și foarte costisitoare pentru cei care le inițiază, mai ales când vorbim despre responsabilitatea unui stat – pentru moment doar prezumată circumstanțial. Într-adevăr, regulile internaționale ale comerțului liber în marea liberă sancționează ca piraterie orice atac, în timp ce shipingul modern implică un conglomerat de autorități și state, cum e și cazul navei MV Mercer Street: este un vas japonez, sub pavilion liberian, operat de către o companie britanică, înregistrată la Londra, Zodiac Maritime, aparținând unui magnat al transporturilor maritime israelian, Eyal Ofer. Ruta urmată era din Dar Es Salaam în Tanzania către portul Fujariah din Emiratele Arabe Unite, iar atacul s-a produs în largul coastelor Omanului, în Golful Persic.

Atacul a fost premeditat în zona care iese din responsabilitatea directă a autorităților din Oman. Potrivit companiei, coordonatele la care s-a petrecut incidentul sunt la Nord-Est de insula Masirah a Omanului, dar Centrul de Securitate maritimă a Omanului a comunicat Agenției de Știri Națională a Omanului că incidentul s-a petrecut în afara apelor teritoriale ale statului. Omanul a reacționat prompt și, după ce a apărut semnalul de alertă, a ridicat apărarea aeriană, avioanele de vânătoare, în timp ce o navă a marinei s-a întreptat spre locația atacului pentru a acorda asistență și a proteja nava aflată în apele internaționale. Nava a putut să continuie ruta fără asistență.

Marina americană și vasele de luptă aflate în Golf pentru protejarea traficului au reacționat imediat la apelul de urgență venit din partea vasului care nota un atac de tip UAV asupra sa. Potrivit autorităților americane, vasul – care nu transporta marfă la acel moment - a fost însoțit la țărm, în portul de destinație, fiind escortat de către portavionul USS Ronald Reagan și de distrugătorul USS Mitscher. Resposabilitatea anchetei revine acum Autorității Maritime Britanice pentru Operațiuni Comerciale – UKMTO – vasul fiind înregistrat în Marea Britanie. Atât autoritățile militare ale Marii Britanii din zonă, cât și Departamentul de Stat și autoritățile militare americane au anunțat că procedează la anchetă și la determinarea rapidă a ceea ce s-a întâmplat.

Atac premeditat, cu repetiție, la adresa intereselor israeliene

Potrivit oficialilor britanici, incidentul a fost un atac du dronă armată, care explodează la impact, despre care se crede că ar fi operată de către Iran. Potrivit anchetatorilor americani, urcați la bord ca să determine că nu există alte amenințări la deplasarea mai departe a vasului, dar și a autorităților britanice care au interogat echipajul, a fost vorba, potrivit investigațiilor preliminare, despre identificarea de către echipaj a unor zgomote de drone urmate de explozii și de coloane de apă aruncate în aer imediat lângă vas. Apoi vasul a pierdut legătura radio, sau aceasta a fost intenționat bruiată.

Căpitanul de vas – român și un responsabil din echipa de securitate a vasului - britanic au rămas pe punte pentru a pilota vasul, și aceștia au fost loviți în al doilea atac sau a doua rundă de atacuri. Ei au fost victimele atacului. Drona a explodat în suprastructura vasului joi, 29 iulie, ea urmând primei runde/primului atac cu dronă care a fost unul fără succes, prima dronă lansată mai devreme neexplodând la impact și căzând în apă. Autoritățile militare americane au subliniat în repetate rânduri că Iranul are drone care operează prin ciocnirea cu țintele și explozia la impact. Însă de această dată, fiind vorba despre victime umane, atacul e considerat o escaladare față de hărțuirile anterioare și o amplificare a tensiunilor între Israel și Iran.

Faptul că a fost vorba despre o succesiune de atacuri relevă premeditarea și actul e calificat, în format prealabil, la capitolul piraterie. Dacă se demonstrează că este implicat un stat, în funcție de numărul de probe și calitatea acestora, e vorba despre atentat terorist, terorism statal sau chiar agresiune, dacă ținta erau interesele altui stat vizat direct. Pentru moment datele de confirmare sunt mai degrabă circumstanțiale și indirecte: datele despre sursa iraniană a dronelor vin de la oficiali israelieni și americani din anchetă care au preferat să păstreze anonimatul.

Responsabilitatea Iranului aruncă în aer securitatea Golfului și relațiile cu noua administrație de la Teheran

Acuzația directă pentru responsabilitatea Teheranului aparține ministrului de Externe al Statului Israel, Yair Lapid. Acesta a acuzat "terorismul iranian", adirmând că "Iranul nu este numai problema Israelului fiind exportator de teroare, distrugere și instabilitate care afectează întreaga lume. Nu trebuie să rămânem niciodată liniștiți în fața terorismului iranian care afectează, în același timp, libertatea de navigație". Iranul nu a reacționat în nici un fel la aceste acuzații, în schimb un post de televiziune oficial iranian de limbă arabă a citat surse neprecizate care au susținut că atacul este o răzbunare față de pretinsul atac israelian asupra unui aeroport din Siria.

Eventualitatea probării dincolo de orice dubiu a unui asemenea atac iranian toarnă gaz pe foc în relația și așa complicată a Teheranului cu lumea. Dacă Israelul dorește să aducă cazul în fața ONU, tema s-ar alătura dosarului stufos și complicat al acordului nuclear JCPOA care a fost respins de noile autorități conservatoare de la Teheran. Mai mult, Ayatollahul Ali Khamenei a recomandat tratarea cu reticență a relației nucleare cu SUA. Tensiunile crescute sunt în măsură să afecteze tentativa de revenire a SUA sub Joe Biden în acord și să întărească controlul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică la adresa programului nuclear iranian.

Totuși, dacă initial a existat o anumită rezervă a autorităților britanice și române, pentru moment, până la stabilirea deplină a faptelor și responsabilităților, în a acuza Iranul direct, lucrurile s-au schimbat dramatic luni, 2 august: mai întâi un purtător de cuvânt al ministerului britanic de Externe a anunțat că "suntem în cunoștiință de cauză despre rapoartele unui atac asupra unui vas comercial în largul coastelor Omanului. Cartierul general britanic din regiune face în acest moment investigațiile necesare." În discuții bilaterale între miniștrii de Externe israelian, Yair Lapid, britanic, Dominic Raab, și român, Bogdan Aurescu, au fost iterate condamnările pentru atac, condoleanțe familiilor membrilor nevinovați ai echipajului care și-au pierdut viața și s-a subliniat nevoia ca investigațiile să meargă rapid și să stabilească faptele și responsabilitățile dincolo de orice dubiu, înaintea unor măsuri mult mai dure, odată această responsabilitate stabilită. Luni acuzația la adresa Iranului a fost directă, inclusive cu chemarea ambasadorului Iranului la București la nivelul MAE.

Totuși e de remarcat că, dacă a anunțat că nu e responsabil de atac și că acuzațiile sunt diverse și neconvergente la adresa sa, Iranul a reacționat anunțând retalieri dacă interesele sale de securitate vor fi periclitate de reacțiile Israelului, SUA și Marii Britanii. România nu a fost inclusă în enumerare și în comunicat. Totuși trebuie reținut că, și dacă nu exista o intenție directă în lezarea României, dincolo de statutul de aliat al SUA și Marii Britanii, moartea unui cetățean român nevinovat în acest atac premeditat antrenează măsuri similar și coordonate cu aliații și din partea României. Totuși e de remarcat diferența făcută în poziționare și e de văzut nivelul și conținutul explicațiilor Teheranului transmise pe canalele diplomatice către București, pentru a realiza atât gradul de implicare cât și poziționarea și voința în materie de scuze și demersuri pentru soluționarea rapidă a crizei bilaterale.