Cel care deschidea ușa era chiar procurorul. Stătea în prag și-i zâmbea.

- Ți-am zis că o să vin și am venit.
- Ia loc unde vrei, îl invită Veaceaslav Platon cu un gest larg al mâinii.
- Nu am să stau prea mult, i-a spus procurorul, dar totuși s-a așezat într-un fotoliu moale,în care se cufundă ca într-o cadă cu apă.
- Vrei ceva?
- Nu, mulțumesc.
- Te-au filat?
- Nu exclud, cu toate că am ieșit pe ușa de serviciu.
- Hai să-ți dau măcar un whisky.
- Cu gheață.
- Sigur.
- Veaceaslav, ăștia vor să mă mătrășească.
- Din cauza mea?
- Nu numai.

Veaceaslav umplu două pahare și unul i-l dădu procurorului.

- Iar pe tine or să te aresteze.
- Când?
- Nu știu, azi sau mâine.
- Azi sau mâine?
- Da.
- Dar mandat de arestare au?
- Vor avea.
- Și ce mă sfătuiești să fac?
- Să fugi, Veaceaslav, afară și cât mai repede.
- Când?
- Azi.
- Azi nu pot.
- Dar mâine s-ar putea să fie târziu, îi spuse procurorul și se sculă în picioare.
- Dar whisky nu ți-l bei?
- Altădată, Veaceaslav. Dar văd că nici tu nu ți-ai băut paharul.
- O să-l beau și eu altădată.

În timp ce deschidea ușa, procurorul își întoarse capul spre el.

- Eu a doua oară nu am să te mai pot scăpa.
- Dar n-o să mă rețină la aeroport?
- Nu. Am avut eu grijă, îi mai zise procurorul și coborî scările interioare care duceau direct în garaj, întovărășit de Platon.

Nu am mai auzit ce și-au spus, dar l-am văzut pe procuror cum se așeză la volan și-și scoase mașina aia a sa cu geamuri fumurii pe o poartă secretă, pe care nu o cunoșteau jurnaliștii din Chișinău, altfel, l-ar fi văzut și ar fi ridicat mare tămbălău.

Pe aceeași poartă secretă ieși câteva ore mai târziu și Veaceaslav Platon și el la volanul unui jeep cu geamuri fumurii cu care se îndreptă spre aeroport. Nimeni nu-i mai aduse înapoi mașina aia și eu nu știu ce s-a întâmplat cu ea și unde e acum. Știu însă ce s-a întâmplat cu cele două păhăruțe de whisky pe care nu le-au băut procurorul și omul care m-a angajat ca să-i fac curat în casă. Le-am golit eu, după ce stăpânul meu plecă la aeroport și, da, da, trebuie să recunosc că era al dracului de gustos. Un whisky la fel de gustos eu nu am băut niciodată în viață.

NOTĂ: Acest text este o proză și ar trebui citit în această cheie.