Duminică trecută întreagă Republica a Moldovei, Europa, cât de întinsa o fi ea (poate nu chiar pâna la Ural, dar totuși o bună parte a ei), Americile - ambele, Pinguinii din Antarctica și Urșîi albi din Arctică, triburile Tutsi și Hutu din Africa, aborigenii din Australia și acei cărora Lenin le-a deschis ochii, dar numai pe jumătate, de-au ajuns doar la Mao (cine are probleme cu corectitudinea politică să citească bancuri sovietice pentru referințe culturale), tot globul pamântesc, tot sistemul solar și pâna și cele mai îndepărtate colțuri ale Universului au celebrat zdrobitoarea victorie a PAS-ului moldovenesc. 52,8% din alegători, 63 de mandate din 101, Domnilor, asta nu ți-e foaie verde!

La atâta bucurie a uitat și soarele să se mai ogoiasca și a pogorât peste Moldova de se topește țară de căldură.

Ceea ce nu știe umanitatea este că Pasul Moldovenesc se prea poate să fie o bătută pe loc de ceam mare frumusețe...

Dar să vedem și partea bună. Cu 63 de mandate nu mai poți spune că iapă-i chioară și măgarul șchiop. Nu mai poate există nici stat capturat, nici de trădat nu are cine, nici justifică alianțe din cele de nejustificat nu mai poți. Viitorul este luminos, dragii mei! 48% de procente de viitor!

Partidele care au avut de suferit cel mai mult au fost PPDA, Usatîi și cele două formațiuni unioniste. PPDA au reacționat destul de civilizat, conducerea demisionând și anuntând reforme de partid. Usatîi, că un copil, s-a supărat și a lepădat pâna și primăria de la Bălți. Baltenii, rămăși subit orfani de tătuca, chiar au ieșit la miting să-l implore să nu-i abandoneze.

Probabil cel mai rușinos scor a fost totuși înregistrat de formațiunile unioniste. E mult de scris aici, începând cu o axiomă elementară: în politică 1+1 nu face niciodată 2. Astea fiind spuse, vom adaugă un singur lucru: îmi par exagerate învinuirile aduse partidelor pentru așa numită „prestație electorală”. Fiecare vede ce vrea, iar despre memorie scurtă nu voi mai stărui în aceste rânduri. Cândva, pe vremuri, Maia Sandu era evacuată din față monumentului lui Ștefan cel Mare de către polițiști, știind pertinent că anume asta se va întâmpla de Ziua Independenței, atunci când oficialii depun flori la monumentul sus-citat. Admiratorii ei nu au considerat atunci că era gest teatral și plin de ridicol.

Dar să lăsăm: orice nu am spune, 63 de mandate vor ramâne.

Îmi aduc aminte de alegerile prezidențiale din anul trecut când un francez mă întreba cine-i Maia Sandu, ce reprezintă că politician și că curent de gândire, iar eu că să nu întind mult vorba îi răspundeam: „Vladimir Zelenski, știi ce reprezintă? Dacă știi, pune-i o fustă și vei obține o Maia Sandu.” Similitudinile cu Ucraina au mers și mai departe și, la drept vorbind, e de-a dreptul jenant...

Nu de asta am avea noi nevoie...