A devenit un laitmotiv și subiect de atac la adresa României relațiile sale cu Republica Moldova, sub diferite aspecte. Dacă Rusia a invocat implicarea și dirijarea evoluțiilor de la Chișinău, împiedicarea pupilului său, Igor Dodon, să realizeze obiectivele strategice ordonate de la Moscova, tot ea a inoculat și susținut teme de atac interne, prin pleiada de instrumente media și purtători de mesaj cu simbrie pe care-i are la București: România susține/l-a susținut pe oligarhul Plahotniuc, România susține corupții din Republica Moldova, România nu a avut nici un aport la alegerea Maiei Sandu, România nu a ajutat cu nimic la dezvoltarea lucrurilor după alegerea președintelui și nu are nici un aport la actualul rezultat al alegerilor. Și, în general, România nu are nici o strategie în Republica Moldova.

Este motivul pentru care merită să demitizăm teoriile din spatele acestor atacuri, unele cu sursă legitimă, dar inoculată, altele de-a dreptul parte a formulei de decredibilizare a României la Chișinău. Vom face acest lucru prin deschiderea unor dosare mai discrete ale acțiunilor Bucureștiului. Ele sunt transparente, poate nu suficient de subliniate, niciodată reunite sintetic și oferite publicului, pentru că acest pas conține anumite riscuri. Și chiar și acum acest demers necesită o ocultare a unor acțiuni și referințe, pentru a nu strica dezideratului de atingere a obiectivelor strategice prin relevarea prea evidentă a țintelor și realizărilor tactice obținute.

Între Scila și Caribda: implicarea României în sprijinul Republicii Moldova

Există încă în spațiul public întrebări cu privire la poziționarea României față de Republica Moldova. Baza este discuția despre implicare/neimplicare sau gradul de implicare nerelevant al Românei. Evident că o asemenea evaluare este liberă și o fac jurnaliști și analiști cu diferite grade de acces și cunoaștere. Este însă reprobabil ca un asemenea demers să fie făcut public de jurnaliști care nu au urmărit sau considerat bogăția de elemente publice care există și sunt suficiente pentru o evaluare corectă a acțiunilor pe care diplomația română le-a desfășurat și a obiectivelor pe care România le-a urmărit și atins.(Nu respingem faptul că, chiar acest demers este inspirat pentru a determina expunerea publică a elementelor strategice care, altfel, nu sunt destinate publicului).

Este evident că multe dintre acțiunile unui stat nu au un caracter public, tocmai pentru ca devoalarea unor pași și a unor realizări de etapă, de nivel tactic, să nu pună sub semnul întrebării atingerea unor obiective strategice. În plus, există o anumită reticență de înțeles ca să nu transformăm România într-o țintă predilectă în dezbaterea politică din R. Moldova sau într-o evidentă contrapondere cu acțiunile Rusiei în același spațiu(fapt, oricum, greu de evitat, la nivelul speculației jurnalistice locale). Mai mult, unele din prezumatele acțiuni care sunt inventate de unii merg în contradicție directă cu abordările Bucureștiului oficial și ne situează chiar în zonă de confruntare cu acțiunile complementare ale altor state.

Comentariile, inclusiv recente, ale unor observatori că nu avem o politică clară în aceea ce privește Republica Moldova sau că Maia Sandu nu a fost sprijinită, sunt pur și simplu eronate. De fapt, obiectivul strategic al României, asumat în mod deschis, este integrarea europeană a Republicii Moldova prin și împreună cu România, cu tot ce înseamnă acest dezideratasigurarea condițiilor pentru înfăptuirea treptată în Republica Moldova a valorilor, normelor, practicilor, standardelor de viață și bunăstare europene, ajungând până la aderarea la UE într-o perspectivă pe care o dorim și la care lucrăm pentru a o face cât mai apropiată. Strategia în vigoare a României a fost elaborată în urmă cu 4 ani, a fost coordonată de către Președintele României, Klaus Iohannis, a trecut printr-o perioadă de pregătire de doi ani și se aplică în ultimii doi ani, constant și gradual, de către Ministerul Afacerilor Externe, cu precădere.

Reproșurile publice de inspirație estică vizează, mai întâi, faptul că România se implică în alegeri, dirijează și controlează libera exprimare în spațiul public și politic. Apoi că dirijază alegerile în plan politic, recomandând, sprijinind sau desemnând anumiți favoriți care să fie votați. Nimic mai fals: vizita particulară la București, de exemplu, a liderilor Platformei DA a ținut de relațiile pe linie PPE cu PNL, fapt ce i-a adus în fața premierului, miniștrilor, președintelui Camerei Deputaților, ca lideri ai PNL. Totuși, PAS este tot membru al PPE și liderii acestui partid au avut același tratament, ba mai mult având în vedere funcțiile publice, cu precădere funcția de Președinte a Maiei Sandu. Și da, România știa de atunci despre șansele fiecăruia dintre partide. Primirea liderilor PPDA nu a însemnat nici că România susține partidul lui Andrei Năstase, nici că a pierdut pentru că a susținut un partid care nu a trecut pragul.

Raportarea României la unionism: de ce nu AUR și personajele steagurilor fluturânde

Rusia, principalul inițiator al acestor discuții, nu se ferește să adauge critici directe privind ingerința în alegeri – deși anul acesta ținta predilectă a fost Ambasadorul Statelor Unite la Chișinău, Dereck Hogan, și ambasadorul Uniunii Europene, Peter Mihalko, în primul rând, abia apoi reprezentanții țării nostre. E ciudat că atacurile vin exact de la inițiatorul pe scară largă a războiului informațional, care deține, totodată, și controlul pe spațiul public al Republicii Moldova, în lipsa acțiunilor Consiliului Audiovizualului în ultimii ani. În plus, am identificat o bătălie la fel de importantă de contrapunere a agendei României cu SUA, Germania, alte state(vezi Ungaria la Chișinău).

În toate aceste cazuri a fost vorba, în fapt, în cea mai mare măsură a demersurilor relevante, despre o abordare comună, coordonată cu Bucureștiul, complementară, niciodată în contradictoriu, problema fundamentală rămânând atacul concomitent, orchestrat imagologic și informațional din aceleași centre, de neimplicare și implicare exagerată sau implicare nepotrivită în Republica Moldova. Un atac vechi, dar la care au cuplat, inexplicabil, și voci mai relevante din spațiul românesc.

Deci reproșurile la adresa României s-au dovedit incorecte pe toate planurile. O simplă investigare în arhiva de pe site-ul MAE, sau o evaluare cu bună credință a acțiunilor publice ale oficialilor români în Republica Moldova era suficientă. Dar cei care s-au lansat în asemenea diatribe nu au avut nici un moment dorința de a investiga ce se întâmplă, și au făcut artă cu tendință, impunând o concluzie deja stabilită și selectând (sau ignorând) ce și-au dorit din informațiile la dispoziție. O tehnică cunoscută, de altfel, și combătută la nivel european pe linia fake news-urilor.

În plus, există o clasă de pseudo-analiști ahtiați după vizibilitate care și-au uitat rigorile meseriei de jurnaliști și care inventează cele mai perfide teme, cele mai șocante concluzii, în măsură să atragă lectori online și distribuție, și pe care le substanțiază în mică măsură cu argumente, pentru că scopul e de a cataliza vizibilitate prin impactul afirmațiilor făcute. Aceștia contrazic de plano orice afirmație oficială, orice argument și comunicat venind de la autoritățile române, fără nici un motiv real. Astfel, se susține strategia de război informațional a Rusiei în România și Republica Moldova tocmai prin menținerea și propagarea acestor confuzii și idei aberante și neargumentate.

Principala temă de atac este susținerea/nesusținerea de către România/Președintele României/ MAE a unionismului la Chișinău. Pe de o parte se reproșează că oficialii români nu susțin reunificarea României și Republica Moldova – corect este că un asemenea deziderat nu se află în declarațiile oficiale, ci doar susținerea integrării europene a Republicii Moldova, cel de-al doilea stat românesc. Alții reproșează, din contra, că România are o agendă ascunsă a reunificării cu Republica Moldova, prin acest deziderat contrapunându-ne acțiunilor și alternativelor altor state europene.

Realitatea este că România susține drumul european al Republicii Moldova, apropierea elementelor de prosperitate, securitate, de justiție, elementelor instituționale democratice de cele din spațiul european, în primul rând. Apoi că România apără identitatea românească a majorității cetățenilor din Republica Moldova, că se autoidentifică români sau moldoveni, în funcție de baza culturală și educațională pe care au parcurs-o fiecare și de impactul propagandei sovietice a moldovenismului ideologizat. De aceea, MAE a făcut demersuri pentru recunoașterea și în Ucraina a unei singure limbi și a unui singur popor român, fapt ce permite acces la educație a tuturor celor care se autoidentifică români / moldoveni pe baza apartenenței la UE a României și a reglementărilor ucrainene pentru limbile europene. De asemenea, România face demersuri pentru a îmbunătăți situația vorbitorilor de limbă română, a românilor în Ucraina.

Cât despre unirea în sine ca act, este un gest ce presupune în primul rând voința manifestă a majorităților cetățenilor celor două state românești. În România procentele sunt clare – 87-78-85% din populație își dorește unirea, că o înțelege sau nu la nivel de costuri și proces. În Republica Moldova, procentele sunt în creștere, dar nu au depășit niciodată 35-36%. Unioniștii se regăsesc în susținerea PAS și a Maiei Sandu la actualele alegeri(altfel nu s-ar justifica scorurile de sub 1% cumulate ale partidelor unioniste). În plus, punctul de cotitură și negociere este clar, atunci când se va pune problema: menținerea României reunite în UE și în NATO, cu toate acordurile de securitate implicate. Și aici eforturile sunt constante de zeci de ani, în consultări, tatonări, discuții chiar luând în considerație un viitor virtual al reunificării.

Contribuția României la transformarea din R. Moldova, alegerea Maiei Sandu și câștigarea alegerilor anticipate

România a participat, cu propriile instrumente, la pregătirea unui public avizat și orientat spre susținerea candidaturii Maiei Sandu și victoria sa ca Președinte al Republicii Moldova. Am făcut-o prin ajutorul constant acordat cetățenilor și comunităților locale, instituțiilor statului Republica Moldova care au dorit să facă reforme și în perioadele în care și-au asumat aceste reforme, criticând întârzierile și neconcordanțele, ieșirea din agendă sau revenirea în formate de contra-reformă. Cu riscul de a mă repeta, am să evoc aici direcțiile sprijinirii Maiei Sandu și a echipei sale, în deplină coordonare cu aceasta pe tot parcursul ultimilor ani:

În primul rând, prin afirmarea publică constantă și vocală a sprijinului României pentru Maia Sandu și pentru agenda sa reformatoare și pro-europeană, încă din momentul anunțării candidaturii la funcția de președinte al Republicii Moldova și pe tot parcursul de atunci – s-a urmărit prin această conduită inclusiv atragerea cât mai multor state membre UE în susținerea candidaturii și profilului Maiei Sandu. Guvernul României a acordat o contribuție voluntară în valoare de 250.000 de euro către European Endowment for Democracy în noiembrie 2020, pentru susținerea societății civile și a mass media independente din R. Moldova.

În al doilea rând, prin asumarea de către diplomația română a unui rol principal în ceea ce privește definirea relației Uniunii Europene și a partenerilor occidentali cu Republica Moldova – la Bruxelles și în capitalele statelor membre, România este recunoscută pentru expertiza pe spațiul estic și, în particular, în ceea ce privește evoluțiile din Republica Moldova; am folosit fiecare discuție și contact relevant, inclusiv la nivelul grupurilor UE de lucru dedicate Vecinătății Estice (cum ar fi COEST) pentru a evidenția importanța ca Republica Moldova să rămână pe agenda UE și pentru a susține agenda reformatoare a președintelui Maia Sandu;

În al treilea rând, am folosit fiecare reper important, fiecare element simbolic, pentru a marca dezideratul României ca țara noastră să devină/reprezinte primul contact/prima vizită a Președintelui ales Maia Sandu. Eforturile de susținere la nivel bilateral s-au soldat cu organizarea vizitei Președintelui României la Chișinău, la 29 decembrie 2020, când a anunțat un pachet consistent de sprijin pentru Republica Moldova, în special pe dimensiunea de luptă împotriva COVID-19. Aceeași abordare a fost aplicată de România și în cazul alegerilor anticipate parlamentare din 11 iulie 2021, când Bucureștiul a fost printre primele state care au felicitat Republica Moldova, la toate nivelurile, pentru aceste rezultate.

În plus, am continuat sprijinul constant pentru cetățenii Republicii Moldova, inclusiv prin multiple ajutoare umanitare:

-         Guvernul României a alocat, în baza unei hotărâri de Guvern, la 28 aprilie 2020, în beneficiul cetățenilor din Republica Moldova, suma de 16,5 milioane de lei pentru sprijinirea eforturilor de combatere a pandemiei COVID-19. Acest ajutor umanitar s-a concretizat în donații de echipamente medicale, medicamente și dispozitive medicale (20 de camioane);

-         Guvernul României a aprobat (28 aprilie 2020) participarea unei echipe medicale formate din 52 de persoane (inclusiv 41 doctori și asistente medicale) la tratarea pacienților infectați cu noul coronavirus din Republica Moldova. Ministrul Bogdan Aurescu a însoțit personal echipa medicală la Chișinău în data de 30 aprilie 2020. Durata misiunii a fost de 15 zile;

-         În decembrie 2020, Ministerul Apărării Naționale a efectuat o donație către Republica Moldova în valoare de 150.787,3 RON;

-         La 19 februarie 2021, a avut loc, la Chișinău, ceremonia publică de acordare a unui nou sprijin pentru Republica Moldova, în valoare de peste 2 milioane Euro – cca. 11 milioane lei, în prezența ministrului român al Afacerilor Externe. Au fost transferate gratuit autorităților din Republica Moldova, prin Mecanismul European de Protecție Civilă, 1.500.000 de măști chirurgicale, 100.000 de măști de protecție de tip FFP3, 100.000 de combinezoane, 100.000 de mănuși de unică folosință.

-         De asemenea, la 27 februarie 2021, România a livrat Republicii Moldova o primă tranșă de 21.600 de doze de vaccin anti-COVID-19, parte a implementării pachetului de sprijin prezentat public de Președintele României, cu ocazia vizitei oficiale efectuate la Chișinău, la 29 decembrie 2020. La data de 27 martie, a avut loc livrarea unei noi tranșe de vaccinuri - 50.400 de doze. De asemenea, România a donat, la 17 aprilie, încă 132.000 de doze de vaccin. Transportul dozelor de vaccin s-a realizat cu sprijinul DSU. În plus față de pachetul de sprijin anunțat de Președintele Klaus Iohannis la Chișinău, în decembrie 2020, și anume donația a până la 200.000 doze de vaccin, România a donat din nou, la 7 mai 2021, Republicii Moldova o nouă tranșă de 100.800 doze de vaccin. România a livrat încă o sută de mii de doze la 11 iunie 2021, iar 100.620 doze urmează a fi livrate ca urmare a aprobării, la 8 iulie 2021, a Hotărârii de Guvern aferente. În total, România a donat până acum Republicii Moldova peste 500.000 doze de vaccin anti-COVID-19.

-         Guvernul României a aprobat acordarea unui ajutor umanitar extern, cu titlu gratuit, constând în 6.000 de tone de motorină, destinat sprijinirii agricultorilor afectați de secetă din Republica Moldova. Pentru livrarea întregii cantități de motorină a fost necesar un efort logistic considerabil, care a presupus organizarea a cinci transporturi feroviare din România către Republica Moldova (prima tranșă a fost livrată la 17 mai, a doua la 24 mai, a treia la 31 mai, a patra la 8 iunie 2021, a cincea la 28 iunie). Transportul a fost asigurat de partea română, până la locația indicată de autoritățile Republicii Moldova, dar modalitățile de distribuire a combustibilului către agricultori au fost stabilite în exclusivitate de către Chișinău.

Relevanța asocierii Maiei Sandu cu ajutoarele din România și condiționări politice pentru guvernul socialist anti-european

Toate donațiile, ajutoarele și sprijinul acordat de România s-au făcut implicând direct Președinția Republicii Moldova deținută de Maia Sandu și cu anunțarea directă și asocierea acestei poziții la donațiile făcute. Doar Președinția a fost considerată un garant al drumului reformelor și al livrării corecte a acestor ajutoare către populație. Relevanța asocierii a fost majoră și se vede în modul în care s-a strânit valul electoral care s-a concluzionat duminică prin preluarea deplină a puterii în stat de către partidul pro-prezidențial PAS.

Totodată, România s-a asigurat că se va adopta o politică de condiționare a sprijinul financiar pentru Guvernul de la Chișinău, atât din partea României, cât și din partea Uniunii Europene și a partenerilor occidentali ai Republicii Moldova de implementarea reală a reformelor europene. În ceea ce privește asistență nerambursabilă, menționăm că a ieșit din vigoare, în martie 2021, Acordul privind programul de asistență tehnică și financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova. România a depus eforturi susținute pentru extinderea perioadei de valabilitate a Acordului prin încheierea unui al șaselea Protocol adițional.

România a transmis părții Republicii Moldova la începutul lunii noiembrie 2020, o propunere de text. Au fost introduse, în propunerea de text pentru Protocolul Adițional, condiționalități politice și tehnice în spirit european care au reflectat lecțiile învățate în primii 10 ani de aplicare a Acordului și au avut scopul clar de a asigura o mai bună corelare a fondurilor acordate cu obiectivele strategice urmărite. Ele ofereau posibilitatea de a opri finanțarea în cazul în care reformele europene nu erau implementate și permiteau o monitorizare mai strictă a modului în care sunt cheltuite fundurile de către autoritățile din Republica Moldova.

Guvernul de la Chișinău a reacționat foarte târziu în raport cu data ieșirii din vigoare a Acordului, 28 martie 2021, dată până la care Protocolul adițional trebuia semnat și ratificat de cele două părți. Contra-proiectul avansat de partea R. Moldova nu includea nici multe dintre elementele suplimentare menționate mai sus. În plus, executivul interimar de la Chișinău a arătat că nu dispune de competențele necesare care să permită finalizarea procedurilor de încheiere a unui acord internațional. România și-a exprimat disponibilitatea pentru încheierea unui nou Acord, care să îndeplinească funcțiile Acordului din 2010, cu obiectivul de a impulsiona dezvoltarea R. Moldova, avansarea parcursului său european și implementarea reformelor democratice, de îndată ce la Chișinău se va instala un Guvern cu puteri depline.

Acordul de 100 milioane de euro – din care Republica Moldova mai are de tras 60 de milioane acum, are următoarele elemente de condiționare politică – toate fiind incluse în angajamentele Republicii Moldova luate la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și în documente și angajamente ulterioare de reformă:

-         Menținerea parcursului european al R. Moldova, cu respectarea principiilor democratice și ale statului de drept;

-         Fundamentarea relației bilaterale speciale pe Parteneriatul Strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova;

-         Implementarea deplină, de către Republica Moldova, a prevederilor Acordului de Asociere încheiat cu UE și realizarea reformelor necesare în acest sens, cu accent pe reforma în domeniul justiției;

-         Asigurarea condițiilor pentru consolidarea și protejarea prezenței investiționale a României în R. Moldova;

-         Asigurarea durabilității investiției României în proiectul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău;

-         Consolidarea comunității de limbă, cultură și istorie.

Au fost adăugate și o serie de elementele de condiționalitate tehnică:

-         măsuri pentru asigurarea vizibilității investițiilor realizate;

-         distribuția către toți cetățenii R. Moldova;

-         o monitorizare mai strictă a cheltuielilor efectuate în baza Acordului;

-         asigurarea unei co-finanțări, chiar simbolice, din partea R. Moldova.

Proiectele de interconectare și asistența pentru dezvoltare

Diplomația lucrează în moduri foarte aride, tehnice, birocratice. Niciodată atrăgătoare pentru public. Acțiunea sa este relevantă în timp, prin acumulare și stabilirea unor obișnuințe și criterii de funcționalitate, prin impunerea în timp a unor reflexe la nivel oficial și a unor reacții și asumări la nivel societal. Nu este spectaculoasă în sine, și multe acțiuni pot părea repetitive și neatractive pentru căutătorii de senzațional. Dar pentru analiștii care se uită cu atenție și au pretenția să scrie despre acțiunile, strategiile și politicile României în Republica Moldova, aceste elemente sunt obligatorii, alături de multe altele pe care am ales să nu le prezentăm aici.

Astfel, au fost continuate proiectele strategice de interconectare. Un exemplu important în acest sens este gazoductul Iași – Ungheni – Chișinău care a fost finalizat de către Transgaz la finalul lunii iulie 2020, România primind și felicitări din partea Înaltului Reprezentant UE, Josep Borrell, pentru această realizare. Cu privire la operaționalizarea gazoductului și livrarea efectivă de gaze către Republica Moldova, trebuie spus că există în acest moment posibilitatea de a livra gaze către Republica Moldova. Partea română lucrează intens la creșterea capacității gazoductului și, din câte cunoaștem, lucrările sunt în grafic.

Important, din punctul de vedere al României, este că infrastructura strategică care conectează piața de gaze din Republica Moldova la cea europeană este finalizată, operațională și oferă o alternativă la gazul furnizat de Federația Rusă. România este deschisă și așteaptă sprijinirea analizelor tehnice care vor putea fundamenta cererea companiilor din Republica Moldova de alocare de capacitate de transport prin gazoductul Iași – Ungheni – Chișinău. Se află în diferite stadii de negociere, depinzând la acest moment de răspunsul autorităților din Republica Moldova, o serie de proiecte de interconectare în domeniul transporturilor precum consolidarea podului rutier Galați – Giurgiulești sau construcția Podului Ungheni-Ungheni.

Acordul dintre România și Republica Moldova privind reglementarea construirii unor apeducte: La 20 mai 2021 s-a semnat, la Chișinău, Acordul între Guvernul României și al Republicii Moldova privind reglementarea construirii unor apeducte. Acordul are la bază intenția autorităților din județul Iași și din raioanele din Nisporeni, Ungheni, Glodeni și Fălești (Republica Moldova) de a coopera în domeniul serviciilor de alimentare cu apă, precum și prevederile art. 10 alin. 3 din Acordul între Guvernul României și Guvernul R. Moldova privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a apelor Prutului și Dunării, semnat la Chișinău la 28 iunie 2010.

Asistența oficială pentru dezvoltare: Republica Moldova reprezintă principalul beneficiar al asistenței oficiale pentru dezvoltare și umanitare acordate de România pe linie bilaterală. Această abordare este conformă cu Programul multianual strategic privind cooperarea internațională pentru dezvoltare și asistență umanitară în perioada 2020-2023, aprobat de Guvernul României în luna noiembrie 2020. Din această perspectivă, fondurile alocate Republicii Moldova de către țara noastră au cunoscut o creștere constantă. În anul 2018, totalul acestei asistențe a fost de 149,3 milioane lei, ajungând la 178,3 milioane lei în 2019 și, conform datelor preliminare, la 210 milioane lei în 2020.

Suma acestor elemente ar trebui să se adauge unor demersuri de natură diplomatică extrem de relevante: readucerea conflictelor înghețate pe agenda Uniunii Europene, prin reuniunea în format Gymnich de la Lisabona, la inițiativa României. Apoi întreaga discuție vizând noul acord privind Parteneriatul Estic ce conține elementele de securitate și apărare și care vizează și implică statele Ucraina, Georgia și Republica Moldova, state care au Acorduri de Asociere cu UE și au performat în aplicarea angajamentelor prevăzute în aceste documente și optează pentru colaborarea în aceste domenii. Firește că aria multilaterală a sprijinului în problematica Republica Moldova este mult mai largă, ca și spațiul negocierilor, cooperării și coordonării cu actori terți pe această problematică. De aceea, orice evaluare ar trebui să conțină și un context mai larg, prin discuții fundamentale cu actorii implicați în politicile și aplicarea Strategiei României vizând Republica Moldova.