Alegerile generale din 11 iulie par a fi cronica unor rezultate anunțate. Blocul Comuniștilor și Socialiștilor este în pierdere vizibilă de viteză și pare să fi adoptat o strategie de conservare, mai degrabă decât una victorioasă, părând că sunt convinși că vor pierde alegerile și încearcă doar să nu le piardă la diferență foarte mare și să găsească un vinovat, un țap ispășitor, dacă se poate, care să nu fie Igor Dodon și opțiunile sale catastrofale pentru strategia de campanie a propriului partid începând de la alianța cu comuniștii și cedarea unei treimi din locurile pe liste. Pe de altă parte, există variante teoretice puțin probabile care ar schimba logica și evidența trendului actualelor alegeri. Totul depinde de mobilizarea la urne și de angajamentul populației față de aceste alegeri generale.

Mobilizarea secvențială la urne și probabilitatea alterării rezultatului anticipat.

Unul dintre elementele esențiale de mobilizare sau demobilizare, când e un meci în doi, este de a-l face să creadă pe adversar că a câștigat deja. De a demobiliza electoratul său și aparatul de partid și electoral, de a-l face să se lase pe tânjală, să stea pe o ureche și să nu meargă la vot cu mic, cu mare. Să nu-și atingă potențialul. Pentru că un electorat mobilizat înseamnă o prezență mare la vot, rezultatele scontate de sondaje, legitimitatea majoră a rezultatelor și forța politică a celui care a câștigat. Din contra, demobilizarea și prezența slabă pot crea spațiul de manifestare al unor diferențe regionale sau zonale de mobilizare, deci mult mai puțini oameni care votează în general, fapt ce poate altera rezultatele sondajului inițial și dau avantaje celor care au capacitatea mai mare de mobilizare.

Pentru că numărul de voturi este despre imagine, despre numărare, despre strategii, dar în primul rând despre mobilizare la urne. Este cheia oricăror alegeri. Și iată cum funcționează: dacă într-o localitate sau o regiune, dominată de un anumit partid, mobilizarea este sensibil majorată, atunci reprezentarea acelui partid este mai relevantă la vot. Altfel spus, mobilizarea secvențială și neproporțională, asimetrică favorizează partidele cu capacitate de mobilizare mai mari.

Și da, alegerile nu s-au consumat deja, deși știm că toate sondajele serioase indică doar două partide în Parlament, cu partidul pro-prezidențial PAS al Maiei Sandu câștigător cu peste 10% în fața BECS. Asta la o repartiție reală, egală, proporțională și la o prezență/mobilizare unanimă și serioasă la urne. Dacă prezența la vot este mai redusă, sau mult mai redusă, înseamnă că crește posibilitatea ca un partid local sau regional să mobilizeze mai mulți votanți decât reiese din rezultatul său național, și atunci, proporțional, având în vedere relativitatea raportului, e posibil ca și alte partide să intre în Parlament și atunci redistribuirea nu se mai face proporțional, în doi, și poate afecta majoritatea PAS.

Aritmetica infailibilă a electoratului neevaluat electoral

Apoi, PAS mizează pe voturile din dispora pe care BECS încearcă să le conteste, să le diminueze relevanța și numărul. Prin război informațional, prin numărul mai redus al secțiilor de votare, prin blocarea înființării secțiilor peste hotare din lipsa reprezentanților săi. Mai utilizează și Comisia Electorală Centrală pe care o controlează, și guvernul, care este în egală măsură al lui Dodon, oricât ar încerca Aurel Ciocoi să mai facă câte ceva. Așa CEC a blocat creșterea numărului de secții în diaspora, iar Guvernul nu a alocat o diferență de 22 mln lei moldovenești pentru alegeri. Și BECS are propriile probleme legate de  mobilizarea cetățenilor din regiunea separatistă nistreană și a celor din Federația Rusă.

Aritmetica arată astfel: dacă la nivel național se așteaptă un milion de votanți, diaspora a venit la prezidențiale cu 260.000. Regiunea nistreană 30.000 de voturi. Acum nu avem prezidențiale, e vară și lumea e în concedii. Unii chiar acasă, în Republica Moldova, unde merg la vot, iar voturile se pot regăsi în zestrea numărată chiar în țară. Alții nu mai vin la secții, e cald, costă bani, sau sunt la mare sau la munte în vacanță. Potențialul este de 220-360 mii voturi, dar realist ar trebui să ne așteptăm la mai puțin.

În regiunea separatistă nistreană, am avut 30.000 de voturi, adică circa 2% din voturile finale. Ar putea veni la urne 50-60 mii(chiar dacă asta înseamnă o mobilizare puternică, bani, 3,5-4% din electorat votând Dodon și Șor, adică circa jumătate dintre locuitorii rămași în regiune care să voteze). Dar și pentru ei e vară, și pentru ei sunt concedii. Nu la fel de simplu de mobilizat. Această realitate face ca și varianta desconsiderării diasporei și creșterii la maximum a prezenței separatiste să fie inacceptabilă statistic și faptic. Mai adăugăm votanții din Rusia, foarte răsfirați și la fel de ilegali, în cea mai mare parte, probabil la fel de greu de mobilizat. Dar și de aici pot ieși surprizele.

Admițând varianta optimă a voturilor pentru BECS și Șor în Rusia și zona separatistă, asta înseamnă o calibrare mult prea atentă a modului de votare și competiția directă între cele două partide, BECS și Șor, pentru voturile electoratului din Rusia și stânga Nistrului, fapt care vine și în condițiile lipsei de înțelegere a publicului din cauza greutăților de comunicare serioasă și credibilă. Deci nu poate fi corect calibrată sarcina votului, iar Șor nu va trece, credem noi, pragul. La fel și Usatâi, deja aflat în alianță, deci cu un prag de 7%. Neprezentarea la vot și lipsa opțiunilor anunțate la sondaje nu acoperă forța de vot.

Mobilizarea dă unica certitudine la vot

Așa încât, dacă nu se întâmplă un miracol, situația e cea din sondaje, adică două partide situate la o diferență substanțială. În varianta limită, cu probabilitate redusă, există posibilitatea teoretică a pierderii majorității de către PAS pentru că intră alte două partide în Parlament. Probabilitatea este, însă, infimă, și pe o linie incredibilă și improbabilă, cu o posibilitate minusculă.

Mobilizarea la vot dă certitudinea încheierii afacerii. BECS nu mai poate mobiliza, din lipsa audienței sau din cauza cedării unor voturi către Șor. Polarizarea încheie jocul și așează jucătorii principali în termenii anunțați, cu o diferență de 10% în cazul unei diaspore prezente la urne. Pe de altă parte, intrarea în Parlament a lui Șor și Usatâi poate aduce, teoretic, situația incapacității PAS de a forma majoritatea singur.

Nu credem în minuni, ci în știință, exerciții, evaluări anterioare, sondaje de opinie și instrumentarul calitativ de studiere a unui răspuns sociologic. Așa și aici, o minune ar fi însemnat retragerea principalilor competitori ai ambelor partide din cursă. Nu s-a întâmplat nimic. Sunt voturi pierdute, sunt mult peste 10%, poate chiar 20% voturi de redistribuit, iar acest lucru transformă raportul de forțe de la această oră într-unul egal cu cel prognozat de sondajele serioase. Dar dacă, cu o probabilitate infimă, mai intră și alți jucători în Parlament?

Republica Moldova are o șansă unică a unei majorități pro-europene votând partidul pro-prezidențial PAS. O majoritate care poate face reforme, poate aduce bani și relansare economică post-pandemică, poate aduce credibilitate. Aici e miza majoră a actualelor alegeri, a pierderii ambiguității generale. A avea o putere unică și capabilă de reformare a Republicii Moldova. Maia Sandu și PAS pot să facă acest pas.