Ultimul Consiliu Afaceri Externe de luni, 21 iunie, a abordat și pregătit pentru Consiliul European din 24-25 iunie documentele care să elaboreze strategia Uniunii Europene față de Federația Rusă. După propunerea și susținerea la Lisabona, luna trecută, a dezbaterii despre conflictele înghețate, la propunerea României, susținută de alte state europene, de această dată, țara noastră a pus pe masa Uniunii Europene propunerea ca, în final de săptămână, UE să-și asume un format de cooperare în domeniul securității cu statele din Parteneriatul Estic care au ajuns la nivelul Acordului de Asociere implementat, Republica Moldova, Ucraina și Georgia. Un pas mare înainte, care explicitează Comunicarea comună a Comisiei și Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate care promovează relația cu Rusia pe baza conceptului de „pragmatism principial”.

UE și Rusia – spațiul cooperării obligatorii

Uniunea Europeană și Rusia se află la punctul cel mai de jos al relațiilor dintotdeauna, de la construirea acestei relații și de la lansarea Acordului de Parteneriat și Cooperare. Supusă sancțiunilor repetate pentru toate acțiunile sale agresive la adresa Occidentului și a Uniunii Europene, în întregimea sa, Rusia a reacționat accentuând diferențele, accelerând spirala controverselor și agresivității împotriva statelor democratice occidentale, ba chiar sancționând înalți oficiali europeni printre care președintele Parlamentului European, David Sassoli.

Uniunea Europeană s-a abținut să reacționeze imediat, la cererea Președintelui francez Emmanuel Macron, luna trecută, la Consiliul European rezervat dezbaterii relației cu Rusia. Președintele Franței a susținut că sancțiunile nu mai dau rezultate, și a cerut o soluție alternativă sau soluții multiple alternative și mai elaborate pentru a contracara acțiunile asertive ale Rusiei și a schimba dinamica actuală. De aceea a venit Comisia și Înaltul Reprezentant cu soluțiile incluse în Comunicarea comună.

Problema esențială vine de la interdependența și relațiile dintre UE și Rusia, care sunt extrem de strânse, la nivel economic și comercial. Dar nu indestructibile. Iar perspectiva angajamentelor europene de decarbonizarea industriei duce la o scădere dramatică, în viitor, a interdependenței energetice. Astfel, astăzi, la nivelul schimburilor economice, Rusia este cel de-al cincilea partener comercial al UE cu doar 4,8% din schimburile de bunuri comunitare, în 2020, în timp ce, pentru Rusia, UE este cel mai mare partener comercial, cu 37,3% din totalul comerțului rus. UE e și cel mai mare investitor în Rusia, 75% din totalul investițiilor străine, cu 311,4 miliarde de euro în 2019, în timp ce Rusia are investiții de doar 1% din cele străine în UE, cu doar 136 miliarde de euro, la nivelul volumului și capacității economice comunitare.

Deci UE se poate descurca fără Rusia, invers e mult mai greu. Mai mult, chiar și în materie de relații energetice, Rusia reprezintă 26% din importurile de petrol și 40% din cele de gaze ale Europei, în timp ce dependența rusă e mult mai adâncă de UE: două treimi din exporturile de petrol ale Rusiei și două treimi din cele de gaze, plus jumătate din cărbunele exportat merge către UE, față de 27% petrol către China și doar 2% din gaze. Nu trebuie uitat că, pentru modelul economic al Rusiei, UE este indispensabilă deoarece reprezintă piața pentru 60% din totalul exporturilor, 40% din veniturile bugetare și 25% din PIB.

“Pragmatismul principial” al UE în viziunea Comunicării Comisiei și Înaltului Reprezentant, Joseph Borell

Evaluarea relației UE-Rusia, dar și a acțiunilor Rusiei de astăzi, arată foarte prost chiar în declarațiile publice ale oficialilor europeni, care conștientizează că este foarte dificil pentru publicul european să poată accepta întoarcerea din nou a obrazului. Aici pozițiile sunt consonante cu cele acceptate săptămâna trecută la G7, Summitul NATO și Summitul SUA-UE, în termeni extrem de duri și fără echivoc. Astfel, în abordările liderilor europeni, relația este caracterizată drept “complexă” iar obiectivul general este ca să fie identificate la timp provocările și să fie valorificate oportunitățile.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, Susține că Alegerile deliberate și acțiunile agresive ale Guvernului rus, au creat o spirală negativă  în ultimii ani, iar gestionarea relației UE-Rusia continuă să fie principala provocare strategică a UE”. O va face prin unitate și consistență, apărând interesele și valorile fundamentale. Deci o primă decriptare a “pragmatismului principial” este exact această apărare concomitentă a intereselor și valorilor fundamentale, în același timp, în efortul de gestionare a relației cu Rusia, bazată pe realitatea neplăcută a nivelului foarte jos al relației.

Înaltul Reprezentant, Josep Borrell, pare să fie autorul conceptului. El recunoaște că un parteneriat reînnoit al UE cu Rusia e o perspectivă distantă, de aceea ambiția UE este de a explora evoluții ce pot “schimba dinamicile actuale gradual într-o relație mai predictibilă și stabilă”. Joseph Borrell folosește, nu întâmplător, exact formulele din obiectivele pentru relația SUA-Rusia enunțate de către Președintele american Joe Biden înaintea întâlnirii cu Vladimir Putin, de la Geneva, de miercuri, 16 iunie. Tot Borrell definește pragmatismul principial prin acțiunea unei relații complexe, care să conțină, totodată, și cooperare, și competiție, și confruntare, în formula simultană de abordare a Rusiei prin “respingere, constrângere și angajare a Rusiei”, toate bazate pe “înțelegerea comună solidă a obiectivelor Rusiei și pe abordarea pragmatismului principial.”

Documentul comun menționează atât potențialul de cooperare considerabil, dar și faptul că „Guvernul Rusiei urmărește obiective care merg într-o direcție opusă”. Motivul fundamental al diferențelor și al confruntării Rusiei rezidă în provocări care subminează dreptul internațional și „principiile cheie fundamentale ale OSCE și ale Consiliului Europei la care Rusia s-a angajat”. „Rusia încearcă să influențeze, să interfereze și să destabilizeze Uniunea Europeană și Statele membre, ca și statele partenere”, se menționează în document. Pe de altă parte, Rusia utilizează represiunea politică în creștere, încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru a menține actuala ordine politică și economică a țării.

Comunicarea comună a propus cinci principii care să ghideze relațiile UE și Rusia, o structură care reflectă împărțirea Rusiei ca actor și abordarea ei între guvernul rus și autoritățile care fac și sunt responsabile de toate acțiunile, în societatea civilă sprijinită de către UE și cetățenii ruși ale căror drepturi UE înțelege să le apere și să le dezvolte. Cele cinci principii sunt:

  • Implementarea deplină a acordurilor de la Minsk – respectiv încetarea focului și soluționare a conflictului din Donbas în varianta convenită, nu în interpretarea blocantă a Rusiei, promovată de către Putin și la Geneva, în fața presei.
  • Întărirea relațiilor cu partenerii estici ai UE și cu ceilalți vecini – aici înscriindu-se și propunerea românească de cooperare strategică cu statele partenere.
  • Întărirea rezilienței Uniunii Europene – pentru a contracara atacurile Rusiei, inclusiv în format hibrid;
  • Angajarea selectivă cu Rusia, pe teme de interes ale UE;
  • Contactele people-to-people și sprijinul pentru societatea civilă rusă.

UE “respinge, constrânge și angajează” Rusia

Putem constata că, deși Crimeea anexată e menționată extensiv în document, retrocedarea Crimeii nu este unul din cele 5 puncte ale pragmatismului principial promovate de către UE, care consideră că un asemenea punct ar fi blocant în avansarea agendei în relațiile cu Federația Rusă. Apoi că documentul menționează nevoia de a crește reziliența, fapt ce nu acoperă nevoia de a sancționa orice atac mai vechi sau nou atac al Rusiei, pas cu pas, ridicând blocajele Franței sau a altor state față de adoptarea de noi sancțiuni.

În fine, e de notat că abordarea relațiilor cu Rusia urmează consultărilor aprofundate cu Statele Unite și modelului convenit de ambele părți, neexistând o ieșire din regulile convenite nici de către SUA la Geneva, nici de către UE în actualul document. Abordarea americană a sancțiunilor care dublează dialogul pe temele relevante este urmată pas cu pas de către UE care notează că, pentru a combate “provocările strategice pe care le reprezintă leadershipul rus”, UE acționează prin “respingere, constrângere și angajare a Rusiei” până la schimbarea relației într-o angajare mult mai constructivă și un angajament politic serios al conducerii Rusiei.

Respingerea și acțiunea se referă cu precădere la încălcările drepturilor omului și apărarea valorilor democratice. Sunt notate “încălcările consistente ale dreptului internațional în Ucraina, Georgia și alte locuri” și e reafirmat sprijinul pentru suveranitatea, integritatea teritorială și independența Ucrainei. Mai mult, UE cere Rusiei să-și asume responsabilitatea că este o parte a conflictului, lucru extrem de important, și să implementeze pe deplin acordurile de la Minsk. UE își asumă să răspundă tuturor acțiunilor malițioase ale guvernului rus, amenințărilor hibride, să limiteze resursele la dispoziția guvernului rus pentru a nu reuși să-și ducă la bun sfârșit politica sa externă disruptivă.

La capitolul constrângerilor, al îndiguirii și blocării acțiunilor Rusiei, ele se referă cu precădere la încercările Rusiei de a submina interesele UE. Mai întâi, UE se uită în grădina proprie și dorește să-și crească reziliența, să contreze mai sistematic acțiunile maligne ale Rusiei și amenințările ce vin din partea ei, în format coordonat între statele membre și partenerii ce gândesc la fel  precum statele din NATO și G7. În fine, UE își propune să-și dezvolte capacitatea de apărare și securitate cibernetică și capabilitățile de comunicare strategică, să-și întărească capabilitățile împotriva amenințărilor hibride și să utilizeze mai bine pârghiile pe care i le oferă tranziția la energia fără carbon. Întărirea și sprijinirea partenerilor estici se va reflecta în agenda post-2020 a viitorului Summit al Parteneriatului Estic.

În fine, UE își propune să angajeze Rusia pe temele de interes ale sale, pandemia, combaterea schimbărilor climatice și altor provocări de mediu, “angajări mult mai tehnice” în ceea ce privește “iritanții economici”, folosind avantajele competitive ale UE. Facilitarea vizelor pentru categorii întregi de cetățeni ruși susținând relația people—to-people tot așa cum se asumă sprijinirea societății civile și a apărătorilor drepturilor omului. Cooperarea este rezervată și unui număr de teme regionale și specifice, Arctica, Orientul Mijlociu, Iran, Afganistan, contraterorismul sau neproliferarea nucleară.

În concluzie, Consiliul European din finalul săptămânii are pe masă suficiente instrumente și propuneri pentru a putea alege soluțiile potrivite pentru abordarea sofisticată și nuanțată a Rusiei. Totuși documentul, oricât de bine planificat ar fi, nu poate eluda instrumentarul sancțiunilor vechi și a celor de retorsiune necesare ultimei liste a Rusiei. De asemenea, trebuie să-și propună reacții adecvate, pas cu pas, pentru fiecare acțiune agresivă a Rusiei. Altfel nivelul de credibilitate al UE și al strategiei sale privind Rusia va fi la fel de redus în ochii cetățenilor europeni, cu precădere a celor din Estul și Centrul Europei, dar și a partenerilor estici, care se vor simți abandonați sau vor interpreta că UE nu are capacitatea sau voința politică să reacționeze potrivit.