Obișnuința de a lectura documente oficiale este una foarte rară la publicul larg. De cele mai multe ori nici specialiștii, nici funcționarii, nici diplomații nu se duc la esență. Citesc cel mai simplu titluri de articole și, eventual, sinteze interne. Dar după turul de forță al Președintelui Statelor Unite în Europa, cu participarea la summiturile G7, NATO, SUA-UE și întâlnirile bilaterale din marja lor, inclusiv cea cu Putin, recursul la documente devine extrem de important pentru a realiza cum arată lumea de mâine. De aceea am făcut o analiză a textelor din Comunicatul final al Summitului NATO de la Bruxelles, din 14 iunie, care înglobează referiri directe la Republica Moldova și la Rusia ce sunt determinante și reluate în toate raportările din celelalte documente ce au incidență cu cele două state. Pentru Chișinău, documentul e de primă importanță pentru a realiza cum privește comunitatea euro-atlantică Republica Moldova și cum arată relația cu Rusia, fapt ce obligă la poziționări clare în viitor, după reașezările politice de după alegerile anticipate din 11 iulie.

Sprijin politic, tehnic și de reforme în Republica Moldova

Republica Moldova este pomenită explicit într-un articol comprehensiv, nr. 14, din comunicatul final. Chișinăul este pus în contextul acțiunilor Rusiei și în compania Ucrainei și Georgiei, celelalte state cu aspirații democratice, cu pași importanți spre reformă, care își doresc să devină membri ai NATO și UE(Republica Moldova, prin statutul său de neutralitate constituțională declarată, nu are aspirații spre integrarea euro-atlantică, ci doar cele europene).

Astfel, NATO și statele membre semnatare ale documentului reiterează “sprijinul pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova, în granițele lor recunoscute internațional, și “fac apel la Rusia să își retragă trupele staționate pe teritoriul celor trei state fără consimțământul acestora”, potrivit angajamentelor sale internaționale. Articolul condamnă anexarea “ilegală și ilegitimă” a Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei.

Chiar dacă Ucraina e principala protagonistă a paragrafului, fiind vorba despre statul cu cele mai multe încălcări ale angajamentelor ruse în relațiile internaționale, Georgia are referirile proprii, iar în privința Republicii Moldova, NATO face apel la Rusia “să se angajeze constructiv în procesul de reglementare transnistreană”. De asemenea, Alianța se angajează să sprijine “reformele democratice din Republica Moldova” și să furnizeze “asistență prin Inițiativa de consolidare a capacității de apărare.”(DCBI)

Deci comunicatul final are câteva note importante: sprijinul politic pentru integritatea, independența și suveranitatea Republicii Moldova vine în paralel cu cererea de retragere a trupelor ruse și cu apelul la soluționarea constructivă a conflictului de pe Nistru, cu ținta directă a responsabilității Rusiei în toate aceste teme. În plus, comunitatea euroatlantică anunță sprijin – care trebuie citit și ca așteptare, cerință și ca îndemn – pentru reforme și consolidarea capacității de apărare. Aceasta e așteptarea de la Chișinău și noul guvern.

Federația Rusă, principala amenințare la adresa NATO în Europa

Federația Rusă este statul cel mai des pomenit în cadrul Comunicatului Final al Summitului NATO. Este citată de 66 de ori în 15 din cele 79 de articole ale documentului, ocupând un spațiu vast. Acțiunile Rusiei sunt descrise în detaliu, cu minuțiozitate, Comunicatul constituind un rechizitoriu la zi pe toate dimensiunile ale comportamentului Rusiei, atât prin amenințări convenționale militare, cele hibride și cele nucleare la adresa Occidentului. De altfel, după Declarația Finală a summitului NATO de la Varșovia, din 2016, este cel mai complet rechizitoriu la adresa încălcărilor regulilor internaționale și amenințărilor Rusiei.

Astfel, încă de la articolul 3, unde sunt stipulate amenințările, comunicatul notează faptul că “Acțiunile agresive ale Rusiei constituie o amenințare la adresa securității euroatlantice.” Art. 9 notează faptul că “Rusia continuă să încalce valorile, principiile, încrederea și angajamentele stipulate în documentele pe care este fundamentată relația NATO-Rusia” iar dialogul politic nu va reveni la normal “până ce Rusia nu va demonstra că respectă normele de drept internațional, angajamentele și responsabilitățile asumate la nivel internațional”

NATO nu urmărește confruntarea și nu prezintă o amenințare pentru Rusia. Dar califică în forță și exact fiecare din acțiunile Moscovei. La articolul 10, de exemplu, Alianța solicită Rusiei să revoce desemnarea Republicii Cehe și Statelor Unite drept „state neprietene” și să se abțină de la alte măsuri care nu sunt în conformitate cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice – cu referire directă la expulzările de diplomați și măsurile de retorsiune, dar mai ales la spionajul efectuat de membrii ambasadelor Federației Ruse peste tot în Europa.

La nivel militar convențional, rechizitoriul Rusiei vorbește despre “postura mai asertivă, capabilitățile militare noi și acțiunile provocatoare” ale Rusiei, și despre “consolidarea militară multi-domeniu în creștere a Rusiei” inclusiv la granița NATO, precum și exercițiile la scară mare, fără notificări prealabile. Între acțiunile reprobabile taxate la articolul 11 se află și continua militarizare a Peninsulei Crimeea, desfășurarea de rachete moderne cu dublu focos în Kaliningrad, integrarea militară cu Belarus și violările repetate ale spațiului aerian aliat. Pentru NATO, toate “reprezintă amenințări în creștere la adresa securității spațiului euroatlantic” și contribuie la “instabilitatea de-a lungul granițelor NATO și dincolo de acestea”.

Operațiuni hibride, postura nucleară și obstrucționarea traficului în Marea Neagră

Acțiunile hibride ale Rusiei, de la articolul 12, conțin fapte efectuate direct de instituțiile statului rus și pe cele realizate prin terți. Lista conține tentative de a interfera cu procesele electorale și democratice în statele aliate; presiuni și intimidări politice și economice; campanii de dezinformare de amplitudine; activități cibernetice maligne; evitarea identificării infractorilor cibernetici care acționează de pe propriul teritoriu, inclusiv cei care țintesc și perturbă infrastructura critică din statele NATO. De asemenea, documentul Aliat mai menționează “activitățile ilegale și distructive ale serviciilor ruse de informații pe teritoriul aliat”, dintre care unele au generat pierderea vieților unor cetățeni și au cauzat pagube materiale majore – cu referire directă la exploziile depozitelor de armament din Cehia și Bulgaria puse pe seama sabotajului GRU.

Pe dimensiunea nucleară, NATO reclamă “o postură tot mai agresivă, de intimidare strategică” prin “dezvoltarea de arme noi și destabilizatoare și de sisteme cu dublu focos”, dar și prin Strategia Nucleară a Rusiei și prin „retorică nucleară agresivă și iresponsabilă” și “a sporit accentul pe derularea de exerciții destabilizatoare convenționale”. Articolul 13 notează și preocuparea pentru diversificarea, întârirea și dezvoltarea arsenalului nuclear al Rusiei.

Acțiunile din Regiunea Extinsă a Mării Negre și spațiul post-sovietic sunt notate, cum am subliniat mai sus, în articolul 14, cu detalieri în cazul Republicii Moldova, Ucrainei, cu precădere, dar și a Georgiei. Temele principale sunt reducerea prezenței militare și renunțarea la restricțiile de navigație în anumite părți din Marea Neagră, la obstrucționarea accesului către Marea de Azov și porturile ucrainene. De asemenea, NATO reproșează Rusiei “alimentarea conflictului prin asigurarea de sprijin financiar și militar formațiunilor armate pe care le susține în estul Ucrainei”, “recunoașterea independenței regiunilor georgiene Abhazia și Osetia de Sud”, militarizarea regiunilor separatiste și detașarea lor forțată de statele de care aparțin de drept, violările drepturilor omului, arestările arbitrare și hărțuirea cetățenilor acestor state.

Controlul armamentelor, utilizarea armelor de distrugere în masă și “postura agresivă continuă a Rusiei”

NATO anunță dechiderea pentru dialog periodic, pe lângă componentele de apărare și descurajare a Rusiei. Articolul 44 clarifică și elementele ce țin de scutul antirachetă și dezinformarea, ba chiar războiul informațional constant derulat de către Rusia pe această temă. Astfel, NATO afirmă că scutul “nu este îndreptat împotriva Rusiei și nu va submina descurajarea strategică a Rusiei” pentru că, din punct de vedere tehnic, nu poate intercepta rachetele balistice. NATO BMD a fost conceput pentru a fi un instrument de apărare împotriva amenințărilor din afara zonei euroatlantice. Pentru România și Polonia, Comunicatul menționează faptul că “declarațiile amenințătoare ale Rusiei la adresa unor ținte aliate, din cauza NATO BMD, sunt inacceptabile și contraproductive”

La capitolul rezervat controlului armamentelor, dezarmării și neproliferării, se notează, la articolul 46, “provocările pe care Rusia le ridică, inclusiv creșterea calitativă și cantitativă a armamentului nuclear non-strategic”, încălcarea evidentă de către Rusia a Tratatului INF (Tratatul privind Forțele Nucleare cu rază medie de acțiune), “desfășurarea unilaterală de către Rusia a acestor sisteme pe continent”. Cazurile Skripal și Navalnîi, utilizarea armelor chimice de nivel militar pentru otrăvirea și eliminarea oponenților, sunt menționate în articolul 49, referitor la proliferarea armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă (WMD). Alianța condamnă utilizarea repetată a armelor chimice în Siria, ca și utilizarea lor în Irak, Rusia, Malaiezia și, pentru prima dată de la fondarea NATO, pe teritoriul aliat, în Marea Britanie. “Folosirea armelor chimice oriunde, oricând, de către orice, pentru orice motiv, este inacceptabilă. Nu poate exista impunitate pentru cei care folosesc arme de distrugere în masă”, se menționează în comunicat.

Postura agresivă continuă a Rusiei, refuzul său de a se conforma complet obligațiilor sale din Tratatul privind Cerul Deschis (TCD), implementarea în continuare în mod selectiv a Documentului de la Viena și “eșecul său de durată în ceea ce privește implementarea Tratatului asupra Forțelor Convenționale Armate din Europa (CFE)” continuă să submineze securitatea și stabilitatea din zona euroatlantică. În contextul controlului armelor convenționale, este sancționată masarea recentă de trupe, neprovocate și nejustificate în și în jurul Ucrainei. În context, documentul marchează și îngrijorarea profundă pentru evoluțiile din Belarus din august 2020(art 54) și cooperarea militară între China și Rusia, în plan militar, “inclusiv prin participarea la exerciții rusești derulate în spațiul euroatlantic”.

Toate aceste elemente subliniază faptul că relația Occidentului cu Rusia este una tensionată, cu multiple probleme și care antrenează poziționări și alinieri necesare ale tuturor statelor lumii, inclusiv a Republicii Moldova. Firește că summitul Biden-Putin de la Geneva își va arăta propriile rezultate, dar trebuie să știm clar că perspectivele sunt complicate în lumea de mâine și că pot cere și o poziționare comprehensivă și lipsită de ambiguitate a Chișinăului oficial, în perioada următoare, referitor la aceste evoluții.

MainNews