Și a început campania electorală. O campanie în care mulți oameni politici din vechea gardă își joacă cariera politică, libertatea și averile. Și o știu, chiar dacă perioada electorală și structura controlului pe justiție a fostelor puteri, la care adăugăm lipsa de profesionalism și incapacitatea administrativă persistentă și cronică a sistemului judiciar, face ca să nu existe probleme până la alegeri cu nici unul dintre competitorii electorali. Poate doar finanțarea partidelor să creeze ceva emoții și, eventual, să poată aduce surprize.

Jucători politici cu spatele la zid: bătălia pentru libertate, averi, putere

Pe acest fond, campania electorală a început cu mulți jucători politici cu spatele la zid. Pentru ei, bătălia este pe viață și pe moarte, și sunt dispuși să arunce cu bani și să utilizeze toate mijloacele pentru a câștiga alegerile sau măcar pentru a bloca formarea unui guvern sau ajungerea la putere deplină a actualelor forțe care au susținut alegerea Președintelui Maia Sandu și care susțin actualul partid pro-prezidențial. Miza este mult mai mare decât ambițiile personale și individuale care se dovedesc la Chișinău mult mai importante și mai aprige decât ar recomanda-o cifrele infime din sondajele reale în dreptul multor jucători politici.

Dar, lăsând la o parte jucătorii minori care se zbat sub prag, dar fură și risipesc voturile din actuala înfruntare de pe dreapta, cu precădere pe dreapta, bătălia majoră o duc cei mari. Când se vehiculează sume importante, alteori enorme și ostentative, pentru a determina blocarea perspectivei câștigării puterii de către pro-europeni, în diferite manevre politicianiste - de la căutarea unei Maia Sandu alternativă la înregistrarea unui PAS clonă, până la constrângerea opțiunilor unor lideri politici cu metode banditești, amenințându-li-se familiile și afacerile legitime - avem dimensiunea reală a amplorii bătăliei politice transformată în încleștare existențială.

Există trei categorii de perdanți majori care se anunță: mai întâi zona afaceriștilor din spectrul oligarhilor, cei cunoscuți – Plahotniuc, Șor, Dodon – și cei mai puțin vizibili. Apoi, avem titularii schemelor de producere a banilor care altădată alimentau finanțări diverse, la dispoziția proprietarului de facto al Republicii Moldova, bani care astăzi se învârt prin mâinile funcționarilor superiori și ale celor ce dețin pozițiile de față în diverse instituții, unii dintre ei tocmai schimbați, mai legal sau mai pe lângă lege, de cunoscătorii din gașca lui Dodon pentru a acapara aceste resurse. Și în al treilea rând, zona infracțională propriu zisă, criminalitatea organizată cu legături externe, care nemaifiind îngrădită de nimeni, zburdă cu propriile scheme și afaceri cu care finanțează corupția și paralizează instituțiile statului Republica Moldova, și acestea prea timide pentru a lua taurul de coarne fără ordinul unui Tătuc.

Justiția și corupția – cuiul lui Pepelea pentru lipsa de reziliență a proceselor de reformă din stânga Prutului

Pentru că orice ar pretinde procurorul general și ceilalți jucători din sistemul judiciar, Republica Moldova funcționează ca un sat fără câini. Oamenii sunt capturați în plină zi și exfiltrați, de sub nasul instituțiilor responsabile de siguranța cetățeanului; cu ajutorul unui procuror corupt și justiție unsă cu bani negri, sunt preluate afaceri majore funcționale prin rachet, prin asumarea ilegală a proprietății unei alte persoane fizice sau juridice, formule existente doar în spațiul post-sovietic în anii 90; iar oligarhul rușilor, spălător de bani cu acte în regulă și participant la Furtul Miliardului, este absolvit de toate acuzațiile.

Asta în timp ce privatizarea unei bănci, cu toate garanțiile statului, în deplină corectitudine, transformă dobânditorul de bună credință în ținta instituțiilor statului pentru a recupera prejudiciile vânzătorului care nu a fost oprit sau sancționat la timp. Nici o șansă pentru investiții, în acest ritm și cu asemenea garanții ale afacerilor legitime!

E de ajuns să spunem că adevărul juridic, cel pentru care credităm instanțele și instituțiile de cercetare penală, și în care nu producem ingerințe, nu mai are nimic de a face cu adevărul și dreptatea. Rolul justiției (a întregului sistem judiciar) este de a face dreptate, în așa fel încât să nu stârnească nemulțumirea publică, oprobiul general și acuzația de ingerință de orice fel – a politicului, a justițiabililor sau a infractorilor.

La acest capitol, justiția din Republica Moldova a capotat. Iar când vezi procurori care explică neputința aparatului judiciar și eliberarea unui infractor ca și cum ar fi avocații săi, sau ca și cum noi, ceilalți, oamenii obișnuiți, am fi responsabili că ei nu și-au făcut treaba, nu și-au strâns probele și nu au mers în justiție unde judecători verticali să condamne corect, aceasta este ilustrarea deplină a falimentului unui sistem pe care l-aș desființa complet, pentru a-l reface la loc din temelii, în varianta instituțiilor din statele baltice după independență sau a lui Saakashvili cu poliția națională.

Firește că ceva e putred rău în Republica Moldova. Atunci când adevărul juridic la care pot ajunge instituțiile statului și pe care-l pot proba în fața instanțelor, până la emiterea hotărârii definitive și irevocabile, e supus relativizării și influențelor multiple, într-un sistem corupt ce antrenează, în spatele dezbaterilor publice, oameni politici și relații vinovate, perspectivele de a funcționa sunt cvasi-nule, iar statul se îndreaptă spre faliment.

Neaveniții, ambițioșii fără orizont și actorii blocanți anti-reforme vor plăti

Firește că subiectul acesta nu preocupă marii implicați în perspectiva de a pierde electoral și, odată cu aceasta, pierderea libertății, averilor, modului de viață în huzur. Acolo contează doar salvarea proprie cu orice preț. De aceea, miza blocării preluării depline a puterii de către Maia Sandu și partidul pro-european prezidențial e atât de importantă, pentru această zonă de actori anti-reforme. De aceea atâtea eforturi ale unor concurenți electorali care asumă să fie uneltele acestor acțiuni indiferent de perspective. Doar să mai mănânce ceva voturi care să intre la redistribuire, mergând pe jumătate către partea adversă.

Nu vrea să fetișizez și nici să laud ante festum o guvernare care se anunță dificilă. O luptă pentru reforme care va fi inegală, cel puțin până la preluarea deplină a instituțiilor relevante și la trecerea la reforma cu forța, chiar, a unor domenii conservatoare și imobile, marcate de caste profund închise și blocante, care încearcă să altereze voința politică consacrată democratic. Nu bag mâna în foc nici pentru componenta profesională a viitoarei guvernări, marcată încă de lipsa de resursă umană și de suspiciuni, de neîncrederi funciare în funcționarii publici capabili să asigure capacitatea aministrativă minimală funcționării instituțiilor de la Chișinău.

Dar cred că Maia Sandu e singura șansă a Republicii Moldova, în acest punct. Chiar și pe dimensiunea nevoii de finanțare și relansare, e singurul om, împreună cu partidul și guvernarea sa, care pot construi relativ rapid credibilitatea pierdută a Republicii Moldova, care să se angajeze în reforme și să beneficieze de susținerea internațională, de fonduri de relansare și ajutor din România, SUA, UE, din alte state individuale. Și să poată reforma modern și relansa instituțiile și mecanismele statului.

Pe parcursul bătăliei electorale care tocmai a început, în care se vor folosi cele mai murdare arme, toate la dispoziția vechiului regim care păstrează voturi blocante și la masa Guvernului, se vor utiliza toate instrumentele posibile pentru stoparea mersului natural al preluării depline a puterii. Aici vor apărea și victimele colaterale, și cele mai puțin responsabile, care au fost doar la locul nepotrivit, în momentul cel mai nefast. Important este că pentru toți, de la marii șmecheri care orchestrează strategiile de subminare a majorității PAS până la idioții utili, care o fac fără să realizeze pe ce lume se află și cui folosesc acțiunile lor, mergând și la ambițioșii de serviciu, care nu au înțeles sau nu au vrut să audă cum arată strategiile și cum acțiunile lor nu se înscriu în mersul real al societății, ba împiedicând chiar obiectivele strategice de interes pentru Republica Moldova, toți vor plăti. Unii vor ajunge unde le e locul, în spatele gratiilor. Alții vor realiza ce au făcut și-și vor mușca mâinile, fiind expuși public pentru faptele asumate. În fine, ultimii vor suferi blamul și oprobiul public.

Pentru că aceste alegeri de la 11 iulie reprezintă un punct de întoarcere fără egal. Se joacă un mandat de 8 ani al reformării Republicii Moldova și repunerii pe șinele mersului corect. Totul împotriva continuării deraierii deja suferite și a pașilor puternici înapoi ai sistemului actual, ce nu poate fi schimbat doar de voința unui singur om. Fie el și Președintele Republicii Moldova. De aceea, rezilința și decizia aparțin politicului, întregii societăți, tuturor cetățenilor. Acum prin vot!