Cine și-ar fi imaginat că vom avea, la nivelul relațiilor internaționale și securității globale, o competiție pentru putere care ar putea să implice știința și tehnologia, pe lângă cercetarea și dezvoltarea, ca instrumente adjuvante? Până la această oră, cele două componente erau considerate multiplicatori de putere, ba acolo unde exista o legătură între cuceririle științifice și realizările tehnologice și aplicarea lor practică, s-a vorbit despre acceleratori de putere pentru marii actori globali. Mai nou, pasul a fost făcut și se discută despre tehnologie ca esență a competiției pentru putere globală, tradusă, la nivelul autocrațiilor, în tentația de a dobândi arma supremă pentru a domina lumea.

Securitatea tehnologică. Referențial de măsurare a puterii actorilor de mâine

În cea mai mare măsură, accentul s-a pus pe securitatea tehnologică. Pentru a deveni obiect de securitizat, tehnologia a trebuit să parcurgă un număr de pași și să fie validată ca element de interes, ca preocupare generală la nivelul apărării și securității unui stat, mai nou și ca sursă de amenințări. Și acești pași au fost parcurși: tehnologia a devenit, cu precădere pe zona noilor tehnologii, referențial al măsurării puterii, ba mai mult, o oportunitate pentru statele în curs de dezvoltare pentru a ocupa locuri relevante în noua competiție globală prin dezvoltarea unor domenii de nișă utile tuturor actorilor globali.

Firește că varianta utilă ar trebui să vină din împărțirea de roluri la nivelul alianțelor și coalițiilor de state. Însă aici există niște jucători majori, care au avantaje strategice în raport cu ceilalți și care investesc de ani de zile în știință și tehnologie. Este cazul Statelor Unite, dar nici Marea Britanie nu e departe, când e vorba despre atragerea creierelor cele mai dotate și capabile, oferirea de granturi pentru cercetare, de laboratoare dotate cu tot ceea ce este necesar și de sprijinirea acestor cercetări. Nu întâmplător este vorba despre statele care dau cea mai mare atenție cercetării fundamentale și tehnice, care aduc cele mai multe premii Nobel și care capitalizează cele mai mari investiții în cercetare din zona privată.

Competiția accesului la tehnologie care a fost creată a dovedit că este, în cea mai mare parte, un sprijin pentru dezvoltarea vieții oamenilor, dar se dovedește a fi și o sursă de amenințări. Și nu mă refer doar la competiția inegală cu mașinile și inteligența artificială, cu capacitatea de stocare incomparabilă și de lucru cu baze mari de date a mașinilor, despre capacitatea mașinilor e a învăța. E vorba direct despre efecte secundare ale dezvoltării tehnologice și abuzul de tehnologie care vizează individul, modul său de a gândi, dirijarea informației, supravegherea și controlul sau utilizarea datelor sale personale.

Polarizarea tehnologică: falii, segregare, alianțe

Mai nou, pe aceste aliniamente de rivalitate, s-au creat falii, alianțe și polarizări tehnologice care provin din modul de comportament și valorile respectate de actori. Nu întâmplător, aceste polarizări repetă raportarea geopolitică și rivalitatea SUA – China, dar și polarizarea ideologică între democrații și autocrații, între conducerea bazată pe încredere publică și cea pe control absolut. Aici intervin divergențe și comportamente incompatibile și privind etica, în special în biotehnologii, arme de distrugere în masă sau respectarea principiilor și valorilor, libertăților și dreptului de a alege al oamenilor față de controlul absolut, dirijarea și cenzurarea acțiunilor, comportamentului și minții umane.

Astfel se definesc tot mai multe elemente de constrângere sau de alinieri, de îndiguire și limitare a accesului la anumite tehnologii sau evitarea celor care aparțin unor state ce-și propun controlul global, exportul modelului autocratic asistat de tehnologia controlului absolut sau fuga după tehnologia nouă care să garanteze celui ce o deține, cu orice preț, obținând-o prin modalități legale sau ilegale, arma supremă. Cea care să asigure, măcar pentru o perioadă de timp, supremația și dominația, să permită impunerea propriilor reguli și conduite, subordonarea lumii în formă absolută unui stat sau unei elite de partid, sau unei grupări de tip oligarhic și criminal.

De aici și opțiunile pentru segregarea tehnologică, în funcție de proveniență, pentru lanțurile de producție sigure și constante, precum și grija deosebită pentru ca aceste cuceriri tehnologice obținute prin trudă, inventivitate și investiții susținute să nu fie furate prin hacking sau transferate forțat prin constrângere sau preluare ostilă de către zona autocratică, cei care nu au contribuit la produsul final. E adevărat că, pe de altă parte, constrângerea și controlul creează societăți ordonate și ascultătoare, ai căror membri pot imita tehnologii, le pot poate copia, imperfect, dar sigur nu pot crea tehnologii noi. Aici spiritul liber joacă rolul important iar creativitatea în cușcă este de negândit.

Domeniile securității tehnologice

Că vorbim despre IT, artificial intelligence, cyber, nanotehnologii, biotehnologii, big data, computer quantice, tehnologie spațială, tehnologii care există și se dezvoltă acum, sau măcar au definite țintele de cercetare, obiective realizabile, mai apar și alte tehnologii noi și ale viitorului, așteptate în următorii 10-20 de ani. E vorba despre combaterea îmbătrânirii, întinerirea sau vindecarea bolilor de care suferă organismul uman, citirea creierului sau mutarea entității spirituale în computere. În toate aceste inovații, tehnologii prezente și viitoare, cu dezvoltare exponențială, nu există norme și limitări etice adoptate. Și nici măcar studiul de impact. Tehnologiile au ajuns să se dezvolte mai repede decât capacitatea de studiere a impactului lor asupra omului și a societății și ne trezim că avem de a face, ca efect al impactului tehnologic, cu altă structură umană și altă societate decât cea cunoscută.

Marea Britanie a construit prima referire la această perspectivă, de a deveni Superputere Științifică și Tehnologică până în 2030. În documentele sale integrate și de apărare apar toate motivațiile, argumentele, direcțiile de dezvoltare, dar și investițiile în materie. Dar am găsit și inventariat, în 12 din cele mai importante documente programatice și strategice ale NATO, SUA, UE, Marii Britanii, referiri care întemeiază securitatea tehnologică și care dovedesc perspectiva rivalităților, amenințărilor, competiției și conflictului dintre diferiți actori pe această dimensiune. Și ele se acumulează pentru a susține teza că tehnologia a ajuns un obiect de securitizat, în sensul lui Barry Buzan, deci că avem o perspectivă de dezvoltare a unui domeniu nou al securității, o nouă generație, a cincea, cea a securității tehnologice.

Firește că există rivalități și între puterile democratice, occidentale: Marea Britanie susține că produce numai în Scoția mai mulți sateliți decât întreaga Europă, Uniunea Europeană identifică, într-un raport pentru AFET, Comisia pentru Politică Externă a Parlamentului European, comportamentul rapace și fără respect față de viața privată și datele cetățenilor în SUA și utilizarea tehnologiei pentru control și subordonare, pentru nerespectarea drepturilor omului, de către China și Rusia. Dar coeziunea de înțelegere și acordul cvasiunanim asupra ceea ce înseamnă securitatea tehnologică sunt prezente și indiscutabile la nivelul statelor Occidentale și democratice, alături de partenerii globali, state liberal-democratice.

Rivalii strategici în privința securității tehnologice: Rusia și China

De partea cealaltă, rivalii strategici sunt aceiași, Rusia și China. Și dacă cele două au un comportament și realizări complementare, totuși zona de pericol vine de la China, care și-a propus preeminența, supremația și dominația tehnologică. E adevărat că există limitări și astăzi și că Beijingul nu a reușit să acopere diferența de cunoaștere pe tehnologii clasice, din a Treia Generație Industrială, precum submarine nucleare și avioane, ceea ce Rusia încă deține din perioada sovietică. Sau cunoaștere la semiconductoare. Iar aici nu ajută nici Rusia, care nu a asimilat pe deplin componenta tehnologiei electronice și electromagnetice.

Dar în materie de noi tehnologii, de tehnologii emergente și disruptive, investiția Chinei este masivă. Nu a ajuns încă la nivelul Vestului, dar există perspective să o facă, pe de o parte achiziționând forțat și rapace, prin preluare ostilă și furt de proprietate intelectuală, realizări tehnologice ale Occidentului, pe de altă parte investind în propriile minți și folosind coordonarea pe verticală și utilizarea tuturor resurselor statului ce nu pot fi contrabalansate decât de cooperarea între stat și mari corporații în lumea liberă.

Pe de altă parte, Rusia își epuizează capacitatea prin blocarea accesului la resurse tehnologice occidentale în urma sancțiunilor pentru comportamentul său internațional, dar mai ales prin corupție și deturnarea resurselor statului, prin incapacitatea de a păstra creierele și de a produce noi resurse intelectuale și inovative, care să iasă din siajul cuceririlor industriei militare sovietice. Evaluarea arată că perspectiva este una de epuizare a resurselor de prim plan în următoarea decadă și capacitatea modestă, oricum limitată, de a beneficia de noile tehnologii.

Lumea se schimbă dramatic și securitatea tehnologică definită ca domeniu ar trebui să stârnească o adevărată alertă și mobilizare la nivelul tuturor statelor. Ar trebui ca această descoperire să lanseze nevoia de creare a centrelor de excelență pentru învățământ și cercetare, concentrarea resurselor și a minților luminate și creșterea capacității de a utiliza și reține creierele relevante în țară și din punctul de vedere al României. Absența unei strategii și a unei acțiuni ruptă din scripte și din criterii limitative, incapabile să măsoare perspectivele performanței didactice și de cercetare, așa cum apar astăzi, ne creează dificultăți în a înțelege și a contribui la tehnologiile produse de partenerii și aliații noștri. Nu mai vorbim despre a fi competitivi și a aduce propria contribuție de nișă.