Stiopa, paznicul de la lacul din Brăviceni, era după al patrulea pahar de vin când și-a tras scaunul mai aproape de mine și a început să-mi sâsâie în ureche. Eram la ziua de naștere a vărului nostru din Buiucani, Radu, și ne aflam în curtea casei sale de pe strada Paris, la umbra unui cireș înverzit. Stiopa ținea un pahar de vin în mână și picături din el îmi cădeau pe pantaloni. El mă întrebă:

- Ei, ia spune-mi, Nicule, tu știi de ce Paciu i-a sărit la gâtul lui  Vadim Ungureanu atunci când acesta a vrut să vadă cum petrec socialiștii pe malul lacului din Brăviceni, unde eu sunt paznic?

- Nu știu, de unde vrei să știu.

- Dar ai vrea să afli?

- Vreau, cum să nu vreau, i-am spus eu și mi-am îndepărtat piciorul de sub paharul său de vin, din care, din când în când, se mai prelingea câteo picătură de vin. De vin roșu.

- Ca să nu-l vadă pe Dodon beat.

- Dodon era beat? m-am holbat eu la el .

- Era mangă.

- Nu te cred.

- Dacă-ți spun.

- Da eu cred că fabulezi.

- Și de ce aș face-o?

- Ca să te dai mare.

- Da de unde?! Ce n-am cu ce să mă ocup? îmi răspune el bosumflat și goli paharul, iar eu m-am bucurat, căci asta însemna că n-o să-mi mai murdărească pantalonii de vin, dar bucuria mea fu scurtă, fiindcă el își umplu un alt pahar. Apoi îmi turnă și mie. Ce vin bun mai avea Radu!

- Și tu de unde știi? l-am întrebat eu între două înghițituri.

- Cum să nu știu dacă eram și eu acolo?

- Dar ce făceai tu acolo?

- Păzeam lacul.

- Da cu ce ocazie?

- Cum cu ce ocazie?

- Da, cu ce ocazie.

- Eu sunt paznic la iazul din Brăviceni.

- Asta știu.

- Și atunci de ce mă mai întrebi?

- Te întreb că nu înțeleg cum ai ajuns să păzești lacul la un socialist. Înseamnă că ești și tu cu ei?

- Nu-s.

- Și atunci cum ai ajuns paznic la iazul lui Paciu?

-Nevastă-mea e vară cu nevastă-sa.

- A-a.

- Ei bine, Dodon venise déjà făcut bine la cheful ăla, iar când apăruse Vadim Ungureanu el era muci și făcea scandal și Paciu se speriase să nu-l vadă jurnalistul în halul în care era. De aia, și l-a alungat de acolo. Se temea să nu-l filmeze.

- Dar ce făcea exact?

-Răsturnase o masă , și toate farfuriile și paharele de pe ea căzuseră pe pământ. Riscul era să nu-l vadă Ungureanu și să nu-l filmeze cumva. Pentru că el nu se mai ținea pe propriile picioare, îmi povestea Stiopa și îmi vărsă pe pantaloni jumătate din paharul său, murdărindu-mi-I de tot. Acum nu mai avea niciun rost să-mi mai feresc picioarele într-o parte. Fiindcă pantalonii ăștia nu mai puteau fi salvați. Trebuiau aruncați la gunoi.

-Îți imaginezi, cum s-ar fi făcut de cacao Dodon dacă Ungureanu l-ar fi filmat beat cleampă?.

- Îmi imaginez.

- Apoi Paciu s-a înmuiat și l-a lăsat în pace pe Ungureanu.

- Da de ce?

- Pentru că, între timp, Dodon fusese băgat într-o mașină și fusese dus de acolo. Acum nu mai avea de ce să se teamă.

- Aha.

- Dar să nu spui la nimeni despre asta.

- Nu am să spun.

- Îmi promiți?

- Da, sigur că da, m-am jurat eu și am ciocnit un pahar de vin cu văru-meu Stiopa.

Când am plecat de la cheful ăla, limba mi se împleticea în gură și ochii în cap. Cred că eram la fel de beat cum fusese și Dodon pe malul iazului din Brăviceni, dacă văru-meu nu a inventat toată istoria sa, că el mai are uneori năravul să mai scornească lucruri care nu s-au întâmplat în realitate. Dacă m-a mințit sau nu însă, o să-mi dau seama de asta când o să-mi revin și eu din beție.

NOTA AUTORULUI: Textul acesta e o proză și trebuie citit în această cheie.