Partidele, mișcările și actorii politici, ca și oamenii politici membri de partid au logica lor. O logică politică pe care nu rareori gândirea convențională nu o acoperă și nu poate să-i realizeze toate resorturile. Pentru că, în perspectiva activității politice, elementele de putere și de imagine sunt personalitățile, coeziunea, organizațiile, voturile și alegătorii, prestigiul, verticalitatea și înălțimea morală, ca și bagajul de relații internaționale, plus resursele financiare, baza ideologică, ideile și strategiile, precum și contribuțiile membrilor cu valoare adăugată. Așa se decantează logica politică, cu atât mai mult în perioadă electorală.

Pentru ca două partide să se unească, să fuzioneze, să se asocieze în orice fel, inclusiv să intre reprezentanții unuia pe listele altuia, este nevoie de nenumărate condiții și un calcul pragmatic la rece: care e profitul? Și care sunt costurile? În plus, de ce să o facă? Unirea de dragul unirii sau de dragul unei ipotetice atingeri a pragului și intrării în Parlament e o fantoșă. Pentru că, odată ce unele partide nu participă în alegeri și se prezintă sub altă siglă, își pierd electoratul. Și alimentează natural zestrea AUR, consacrând peste noapte o siglă ce nu înseamnă nimic la Chișinău. Altfel, electoratul și-l pierd și partidele mai mari, vezi cazul PPDA în alegerile prezidențiale din 2016 sau mai noi, în ultimele alegeri prezidențiale, în care s-au topit de tot sub prag, cu tot cu candidat propriu, dar pe un fond de polarizare major.

Mai nou, un partid de la București, AUR - altfel controversat și cu multe pete, cu imaginea complicată și fără a exista în Republica Moldova până acum câteva zile - a propus tuturor partidelor cu program unionist, aflate sub prag, să trimită candidații să se înscrie pe listele sale și să candideze împreună. În România este un partid cel puțin controversat, în care motivațiile sale și apropierile vinovate al unor membri sau foști membri cu fosta Securitate și cu serviciile ruse sau apropierea de poziții pro-ruse este discutabilă. O imagine de partid populist, antisistem, neserios și scandalagiu, care s-a prăbușit după alegerea în Parlament. Mai mult, unul antivax, care vehiculează teoriile conspirației, consideră că nu există Coronavirus și organizează marșuri fără mască, sfidând regulile pandemiei.

Cum ar putea un partid serios de la Chișinău să explice medicilor din linia întâi că se asociază cu cei pentru care nu există Covid, când câteva zeci de cadre medicale și-au pierdut viața, încercând să salveze viața tinerilor, bătrânilor, rudelor, părinților fiecăruia dintre românii din stânga Prutului? Cum le explică rudelor, simpatizanților și apropiaților unionistului Nicolae Dabija, care și-a pierdut viața în bătălia cu coronavirusul, că se asociază cu un partid ce vehiculează teoriile conspirației ruse și neagă existența pandemiei? Și asta doar pentru voturi facile, ale celor sătui de portul măștii? Cum să explici că partidul scandalagiței Șoșoacă, care a oripilat și membrii asociației anti-Covid când a făcut temeneli la Ambasada Rusiei, catalizează speranțele unioniștilor din Republica Moldova? E o impunitate, un gest pe care nu și-l pot asuma unioniștii declarați și asumați de la Chișinău, oricâți ar mai fi ei.

Intrarea pe listele AUR prezintă multe probleme pentru partidele unioniste cu ștaif, pretenții și relevanță. Mai întâi, asocierea cu George Simion, interzis în Republica Moldova pentru comportamente discutabile, căruia nu i s-a ridicat interdicția nici după intrarea în Parlament, nici de către președintele pro-european Maia Sandu, ridică probleme de imagine majore. Apoi intrarea pe listele AUR nu înseamnă decât renunțarea la identitate și votanți, câți mai sunt ei, în favoarea noului venit. În plus, reuniunea tuturor partidelor unioniste sub aceată siglă și nedepășirea pragului electoral îngroapă definitiv ideea unionistă în Republica Moldova.

Cu atât mai greu este un asemenea pas pentru PUN, partid asociat cu PMP și membru în PPE. Un partid care a devenit punct de atracție pentru personalități, care a făcut un scor mai mare decât toate partidele unioniste celelalte luate împreună, la toate alegerile și care a decis că asocierea cu AUR e un cost pe care nu și-l poate permite, cum nu-și poate pierde identitatea, votanții, prestigiul și legăturile internaționale relevante. Plus că forța electorală proprie nu recomandă ca să stea după un partid no name în Republica Moldova, ci, eventual, formula ar fi fost inversă. De altfel, a fost propusă o variantă de coaliție, care a fost respinsă de către diferiții jucători liliputani cu pretenții unioniste, de la Chișinău.

Nu știu dacă PUN va trece pragul, nici dacă va repeta scorul de la prezidențiale sau de la alegerile locale pe Chișinău. Dar, cu certitudine, nu-și va pierde fața, prestigiul, imaginea, nici perspectivele de a fi baza de reconstrucție a unionismului serios. Din contra, apariția AUR, cu un eventual scor mult mai mic, în extremă, ar putea să-i întărească PUN imaginea de echilibru și perspectivele de creare a matricei ulterioare pentru pregătirea unei relansări, după momentul actual de polarizare, cu o bază solidă consolidată, prin prezența repetată în alegeri, cu lideri noi și personalități adăugate.

Iar pentru o asemenea strategie, nici asocierea cu AUR nu e de bun augur, așa cum nu e nici eventuala campanie negativă împotriva sa, cu acuzele că nu se aliază cu noii apăruți în peisajul electoral basarabean, cu tricolorul românesc în față și cocarda galben negru ascunsă pe dedesupt. Aceste perspective și candidatura singur în alegeri nu are cum să-i afecteze electoratul stabil. Mai degrabă polarizarea PAS-PSRM este preocuparea majoră și elementul definitoriu, de influență, dominant în campania electorală actuală. Nicidecum AUR.