Alegerile generale anticipate se apropie în Republica Moldova. După o dramoletă a finanțării acestor alegeri și a organizării lor, am văzut o decantare a atenției tot mai mult spre zona campaniei viitoare. Odată anticipatele anunțate și Parlamentul dizolvat, întreaga greutate s-a mutat spre poziționări și spre reașezări ale spectrului politic în măsură să mai extragă ceva din mersul altfel evident al acestor tendințe din sondajele ce par să trimită acasă un număr enorm de actori politici, individuali și partide deopotrivă.

Vin anticipatele!!!

Astfel că, la drum am plecat cu câteva legități dezvoltate natural:

  • Alegerile anticipate au fost lansate marcând o victorie a Maiei Sandu reflectată asupra partidului său prezidențial. De aici o adevărată trambulină pentru partidul prezidențial PAS.
  • Bătălia Dodon-Maia Sandu, transformată imagologic în PSRM-PAS, s-a soldat cu efect de antrenare a susținerii electorale pentru cele două partide, dar mai ales cu o polarizare absolută a spectrului politic.
  • Polarizarea, resursele și perspectivele actorilor au făcut ca bătălia să se dea în doi, cu o diferența sensibilă în favoarea PAS, care amenință să crească acest ecart.

Pe acest fond, s-au activizat trucurile obișnuite pentru a crea oportunități de a schimba situația curentă pe ultima sută de metri, în disperare de cauză. Pe dreapta, situația e cea mai complexă pentru că nu există contracandidat. De aceea totul e o competiție între a produce idei și a lansa inițiative, cât mai diferite și identificabile, inedite și atrăgătoare, pentru cât mai multe voturi. Numai că valul, fiind în creștere pentru PAS, mătură toate partidele de dreapta, mai vechi sau mai noi, mai șmechere sau mai oneste, concentrând votul util pe un singur actor, PAS și Maia Sandu, actor ce se anunță deja cel câștigător în bătălia politică.

Nici nu a fost nevoie de eforturi fantastice, iar perspectivele de a mai întoarce din drum valul susținerii electorale pentru actualul Președinte și partidul său sunt infima, ar ține de o singularitate, o catastrofă extremă, o criză subită și fără precedent, puțin probabilă.

Jocul inutil al nepricepuților din stânga: alianța care alungă voturile

Poziția mai interesantă rămâne pe partea stângă. Deja PSRM pierdea voturi, rămânând cu emblema înfrângerilor succesive generate de Dodon. Formulele de reacție erau tentativele de inversare a trendurilor, respectiv de marcare a unor câștiguri măcar la nivelul imaginii. Fuziunea PSRM cu PCRM – partid care putea cataliza voturile de stânga, moldoveniste, de opoziție față de Dodon, mergând chiar până la prag – a fost soluția polit-tehnologilor pentru a inversa tendința prăbușirii în sondaje. Din păcate calculul s-a dovedit greșit și prăbușirea nu e atât de simplu de blocat.

De fapt, s-a întâmplat că ambele partide reunite sub emblema alianței stângii au pierdut votanți. Formal, erau suficient de apropiați iar ruptura veche data de mult prea multă vreme pentru a se mai pune problema imaginii trădării lui Dodon. Totuși, nu au trecut nici două săptămâni de când fostul președinte comunist Vladimir Voronin îl ridiculiza pe fostul său pupil pentru prostie, infantilism, greșeală crasă. Iar aceste afirmații rămân în conștiința electorilor celor doi protagoniști.

Apoi, PCRM avea detentă și se lansase în sus, spre prag, tocmai pe seama greșelilor PSRM. Cum cele două se asociază, ele nu dau numai ideea unirii și puterii, ci și pe cea a inconsecvenței și a absenței alternativei. Iar fuga de la PSRM nu mai duce votanții stângii spre comuniștii lui Voronin, ci spre un terț partid. Care jubilează deja. Pentru că Partidul Nostru, în noua variantă a Alianței Renato Usatâi, este cel care reprezintă alternativa contestării și atrage voturile plecate de la PSRM.

Îmi permit să fac o prognoză: la finalul campaniei, PSRM-PCRM va avea sigur mai puțin de cât au astăzi separat, în sondajele serioase și reale, dar poate chiar mai puțin decât are PSRM singur în acest moment. În schimb, Renato Usatîi va capitaliza cu partidul său și are o șansă să intre în Parlament. Infimă, extrem de redusă, dar prezentă. Pentru că votanții lui Dodon/PSRM ori stau acasă, din lipsa de alternativă, ori votează cu Renato Usatîi, sigur nu votează cu Maia Sandu.

Comuniști, socialiști, pro-ruși. Stânga de la Chișinău în campanie

Pe de altă parte, electoratul Maiei Sandu nu merge decât în sus cu numerele și opțiunile formate. Iar actualul Președinte al Republicii Moldova  capitalizează și votanții nenumăratelor partide de dreapta care se vor în Parlament. Și nu ajung, firește. PAS nu strange voturi de la stânga, dar crește pe seama polarizării voturilor și pe seama dezamăgirii foștilor votanți ai lui Dodon, care rămân acasă. Acum se mai adaugă și votanții PCRM. Și voturile pierdute și redistribuite de la terțe alte forțe politice, poate și de la Renato Usatâi.

De aceea, asocierea PSRM-PCRM pare mai degrabă o pierdere pentru ambele partide ale stângii. Sigur, Vladimir Voronin nu are ce pierde, oricum e în afara Parlamentului, fără succesor, fără perspective electorale, iar acest gest îi aduce câteva locuri în Parlament pentru un mandat. Dar ca voturi proprii, nu capitalizează nimic. Iar PSRM și Dodon au pierdut din imagine, consecvență, substanță. Jocul pare pierdut din start. Vom vedea cât de costisitor.

Există în dinamica strategiilor politice, un paradox al alianțelor. Există alianțe în care se adună voturile. Există alianțe în care simplul fapt de a marca șanse, o perspectivă de câștig major, alături de voința de unitate, crește rezultatul mult peste suma voturilor componentelor, unirea-alierea având un efect multiplicator. Și există alianțe paradoxale, cum cred că este cea PSRM-PCRM Dodon-Voronin, în care rezultatul e mai slab decât cel deținut anterior de către cel mai mare dintre partide. Practic alianța duce la pierdere de voturi și nu ajută decât la scoaterea de pe piață a unui competitor.

Presiunea lui Dodon pentru o alianță cu perdanții dreptei

Vom vedea cum se vor decanta voturile. Este încă o competiție la început. Nu știm încă cum arată susținerile actorilor, discursurile publice, listele, senzația și percepția alegătorilor despre fiecare dintre competitori. Însă sigur rămâne perdant pe toată linia un partid a cărei strategie este lamentarea că nu este băgat în seamă de competitor și că pierde voturi, plânsetul pe lângă garduri că nu e primit într-o alianță cu cei mari sau vocile nenumărate ale  analiștilor de duzină care-i cântă în strună că alianța ar trebui repetată și la dreapta!!!

Aici rezidă, de altfel, rațiunea subtilă a constituirii alianței PSRM-PCRM. Nu atât în adunare de voturi, ci în susținerea unui blam asupra PAS pentru că nu repetă mișcarea alierii cu alți actori ai dreptei precum o fac cei de pe stânga. Presiunea și dezinformarea nu costă, totul până la finalul anunțării rezultatelor scrutinului electoral. Și turbulențele create în dreapta, ca și accentuarea confuziei alegătorilor săi sunt tehnici încercate pentru a submina creșterea actuală a PAS-ului Maiei Sandu sau a determina măcar zăpăcirea electoratului.

Pariul meu este că lucrurile sunt mai puțin dramatice, rezultatul nu mai poate fi schimbat nici de alianța stângii PSRM-PCRM, și nici de presiunile venite la adresa PAS pentru a salva din politicienii dreptei, luați în alianță sau pe liste. Dar e de notat numărul de recomandări venite pe adresa PAS pentru a se alia cu partide ieșite din atenția alegătorilor, mișcări politice în prag de alegeri care nu se justifică teoretic și logic.

Sursa: Mainnews.ro