A trecut și Ziua de 9 mai, o zi cu eterne probleme la Chișinău din cauza simbolisticii complexe și suprapuse a acestei sărbători. Este vorba despre celebrarea triplă a Independenței de Stat a României, la 9 mai 1877 – care pentru pro-ruși ar însemna celebrarea independenței altui stat, deși e poate evenimentul istoric cel mai clar de apropiere și cooperare româno-rusă; apoi este vorba despre 9 mai, Ziua Europei, cu relevanță pentru toate categoriile de cetățeni ai Republicii Moldova, deși există tributarii revizioniști ai fostei Uniuni Sovietice care nu acceptă nici un fel de apropiere față de UE, indiferent de avantajele acestei perspective de cooperare; în fine, este vorba despre semnificația zilei de 9 mai 1945, marcată drept Ziua Victoriei aliate împotriva Germaniei Naziste, interpretată limitativ și unilateral de către URSS, ulterior de către succesorul la tratate, Federația Rusă, drept 9 mai, Ziua victoriei Sovietice împotriva nazismului.

Ultima sărbătoare este cea mai controversată nu atât prin prisma substanței istorice, cât a disputelor privind datele și semnificațiile profunde și divergente ale acestei sărbători. Astfel, între Occident și Federația Rusă (dar și zona estică a Europei) apare o diferență de dată: 8 mai 1945 este capitularea Germaniei Naziste în fața aliaților occidentali, dar la 9 mai 1945, URSS, care ocupase Berlinul, a vrut propria ceremonie. De aici diferența de dată de serbare în Occident și în partea Estică a Europei, sărbătoarea de 9 mai fiind celebrată și în Estul Europei după calendarul sovietic.

Diferențele sunt mult mai importante în privința semnificației date sărbătorii. Pentru Federația Rusă (anterior Uniunii Sovietice): mitul fondator al Victoriei, eventual individuală, sau copleșitoare, determinantă, împotriva Germaniei Naziste și al doilea mit, al Eliberării Europei, ba chiar a Lumii de coșmarul nazist. Cu precădere al Statelor Europei Centrale și de Est. Dar această pretenție vine la pachet și cu multe probleme de conținut și cu elemente de înțelegere care migrează spre propagandă sovietică, dar mai ales cu ocupația militară sovietică și impunerea sistemului comunist în această parte de lume, cu ignorarea suferințelor popoarelor ocupate și decimate prin deportarea în Gulagul Siberiei și distrugerea întregii elite a acestor națiuni, dar și deturnarea drumului dezvoltării și alegerilor originare de libertate și democrație.

Pentru că miturile fondatoare ale Uniunii Sovietice și ale Rusiei nu sunt însoțite de cea de a doua parte a realității. Mai întâi, mitul Victoriei nu este unilateral, ci presupune în primul rând cooperarea tuturor aliaților. Mai mult, chiar și armatele sovietice de atunci au avut sprijin din partea armatelor altor state. România a mers până în Cehoslovacia pe frontul de Vest și a eliberat Budapesta și până la munții Tatra. Apoi, așa cum o subliniază cu fiecare ocazie SUA, ofensiva sovietică nu se putea realiza fără sprijinul aliat, operațiunile aliate din Vestul Europei și sprijinul pe toate fronturile, dar mai ales armele și finanțele americane pentru susținerea armatei sovietice în această operațiune.

În altă ordine de idei – și cea mai importantă pentru Republica Moldova – cea de a doua componentă a Mitului Eliberării are drept efect ocuparea Sovietică a Basarabiei, ruperea acestui teritoriu din România în urma Pactului Hitler Stalin, Ribentropp-Molotov și anexarea la URSS, ulterior, în 1944, ocupația României de către trupele sovietice – alături de Țările Baltice, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și jumătate din Germania devenită Germania de Est, democratică. Această ciocnire de simboluri și semnificații planează astăzi asupra Republicii Moldova care-și datorează existența exact temeiului denunțării Pactului Ribentropp-Molotov de către Sovietul Deputaților Poporului din URSS, în 1990, ulterior chiar la Chișinău.

În al doilea rând, acțiunea din 9 mai marchează ocupația sovietică și ruperea teritoriilor anexate din statele Europei Centrale și de Est, urmată de toate acțiunile respinse de populația acestor state care s-au văzut deturnate de la drumul lor natural. Această contrapunere a mitului Eliberării cu Ocupația Sovietică, comunizarea, naționalizarea, colectivizarea au făcut ca întreaga imagologie sovietică pe această direcție să fie respinsă de plano de către cetățenii și oficialii tuturor acestor popoare, inclusiv a românilor din Republica Moldova, care constituie majoritatea identitară(că se autodefinesc români sau moldoveni, din rațiuni culturale).

Cu atât mai grav atunci când un deputat din Duma de Stat a Federației Ruse încearcă să introducă o lege potrivit căreia devine negaționism sancționat prin lege desconsiderarea sau negarea Victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei Naziste la 9 mai sau „acțiunea umanitară” a URSS în statele „eliberate”. Dacă negarea primei părți, în termenii contribuției URSS la victoria împotriva nazismului este o impunitate istorică, însemnând tăgăduirea adevărului, discuțiile privind cea de a doua parte, a Eliberării, a pretinselor „acțiuni umanitare” ale URSS nu au cum să fie vreodată acceptate de către toate statele din flancul estic al NATO și Uniunii Europene, ba nici măcar de către statele independente din această regiune, Ucraina, Georgia sau Republica Moldova.

Pentru Chișinău, situația este complicată și mai mult de existența unor adepți ai protocronismului istoric de factură sovietică și al noilor inițiative ale Rusiei lui Putin care exced, fără drept de apel, adevărul istoric. De aceea este important ca această componentă și pretențiile Rusiei, ca și ambițiile ce depășesc contribuția sa la cel de-al Doilea Război Mondial să fie eliminate din discursurile publice, la nivelul statului Republica Moldova, cel puțin, pentru că ele devin elemente jignitoare pentru cea mai mare parte a populației Republicii Moldova. Firește că trebuie curaj și înclinația de a lăsa istoricilor șansa de a discuta temele istoriei și de a evita pronunțări individuale altele decât cele consemnate de documentele statale, începând cu Declarația de Independență a Republicii Moldova, întemeiată pe denunțarea Pactului Ribentropp Molotov, actele care validează și legitimează apariția statului independent Republica Moldova.