Nu credeam că un om politic, care a mai fost și președinte pe deasupra, poate face atâtea greșeli. În primul rând pentru că știe – sau ar trebui să știe – întregul sistem instituțional al statului. Apoi pentru că ar trebui să fi lucrat și să lucreze cu specialiști în politică și comunicare publică, aceștia putându-l pune în gardă împotriva unor gafe de dimensiuni catastrofale. În fine, pentru că acțiunile sale au efectele contrare celor scontate și că greșelile sunt simple, de manual. Ca și cum cineva ar fi luat cartea de acțiuni politice și l-ar fi convins pe Igor Dodon să facă pe dos. Așa a ajuns fostul președinte ostentativ pro-rus al Republicii Moldova cel mai bun agent electoral nu numai al Maiei Sandu – pe care a adus-o în locul său la Președinție – dar și al partidului prezidențial PAS.

Greșeli în lanț: de la amânarea anticipatelor la crearea motivelor de mobilizare politică și emoțională a opoziției

Acțiunile lui Dodon din această săptămână nu sunt altceva decât mană cerească pentru PAS și pentru Maia Sandu. Atacul la Curtea Constituțională, adoptarea unei declarații împotriva hotărârii de dizolvare a Parlamentului și pretinsa demitere a Președintelui Curții Constituționale prin hotărârea de anulare a desemnării sale ne duc în preistoria normativă și găselnițele scornite de Plahotniuc pentru modificarea Constituției Republicii Moldova prin anularea modificărilor Constituționale din 2000, subminează statul de drept și crează aberații, nicidecum acte juridice cu putere – au fost lesne suspendate la aplicare imediat după atacarea lor la Curtea Constituțională legală, în funcțiune – dar au determinat și o greșeală politică de amploare.

Astfel, prin aceste acțiuni, Igor Dodon a dat Maiei Sandu și PAS-ului un motiv major de mobilizare, a readus emoția în bătălia politică și a creat, artificial, aș spune eu, un motiv de conflict între PSRM și PAS care să recreeze un scop în luptă pentru adepții opoziției. Și asta după două luni, februarie și martie, în care lumea asociase guvernarea cu Maia Sandu și începea să deconteze problemele pandemiei și ale nemulțumirii privind situația economică internă. În aprilie, actualul Președinte și partidul său au revenit în viteză în creștere substanțială.

A fost de ajuns ca Dodon să cheme la picior guvernul Chicu la partid, iar acesta chiar să se ducă, să-l pună pe premierul interimar să facă documentul privind “recomandarea” de introducere a stării de urgență – care nu putea fi impusă de un guvern demisionar, iar președintele Maia Sandu nu a schițat vreun gest că vrea să meargă în această direcție – încât toată lumea a asimilat-o pe Președinta Republicii Moldova cu opoziția și a creat un scop din preluarea puterii depline, mutând toate deconturile actuale în contul PSRM. Un PSRM care, asociat cu Șor și Plahotniuc, în plan public, se și agață de scaunele puterii parlamentare și fuge de confruntarea cu electoratul. Ce era mai rău!

Și asta are loc după ce Igor Dodon deja greșise partitura privind amânarea anticipatelor, iar prin acest gest va aduce tot mai multe voturi Maiei Sandu. În mod normal, PSRM avea tot interesul să plece în anticipate, chiar cu șanse să formeze majoritatea alături de Șor. Era și un gest de curaj, prezentarea la urne, și unul de frondă, că se confruntă cu alegătorul. Dar și unul de calcul, PSRM având o zestre electorală substanțială după prezidențiale. Însă Dodon a ales să-și atragă partidul într-o aventură greu de explicat, cea a amânării alegerilor anticipate care nu avantajau decât, eventual, partidele mici din Parlament cu șanse de a mai face pragul. Astfel, acțiunile lui Dodon nu fac decât să aducă voturi în plus Maiei și PAS-ului. Mare greșeală. O greșeală echivalentă cu distrugerea PSRM, partid împins tot mai jos în sondaje.

Abordarea alegerilor din Opoziție: mană cerească pentru PAS și Maia Sandu

După mine, Dodon a fost abandonat de polit-tehnologii ruși. Aceștia nu puteau face greșeli atât de flagrante și supărător de prostești. Sau, pur și simplu, s-a considerat mai deștept decât aceștia și s-a apucat de confruntare fără să țină cont de sondaje, de simțul politic, de starea publicului, de realități, de studiile calitative pe proprii votanți. Așa cum a făcut-o și cu ostentativitatea gesturilor sale pro-ruse, care au enervat pe toată lumea, inclusiv Kremlinul și Moscova.

Prin acțiunea sa la adresa anticipatelor, a creat spațiu de mișcare Președintelui. Prin promovarea pe sub ușă și neconstituțional a stării de urgență, a trimis-o pe Maia asumat în opoziție, creând toate premisele reorganizării și consolidării coerente a electoratului întregii drepte în spatele său. Percepută ca fiind și reprezentând Opoziția, că nu a preluat puterea pe deplin, Maia Sandu are toate premisele să desfășoare, cu PAS, o campanie fără nici o problemă, cu dușman comun definit. Deja are o imagine bună, e asociată cu soluțiile în lupta contra pandemiei și aducerea vaccinurilor în țară, în timp ce Dodon și guvernul său de consilieri prezidențiali nu au fost în stare să contracteze nici un vaccin și au vrut să aducă Sputnik V pentru o afacere de familie, pe bani buni, în farmacii. Cea mai proastă alegere, imaginea de îmbogățit pe seama suferinței oamenilor.

Apoi a făcut și prostia de vineri din Parlament, fără efect normativ și cu rezultate dezastruoase la nivel politic. Rezultatul a fost să dea un scop, un țel, să reconstruiască un motiv cu suport emoțional din combaterea lui Dodon și a gesturilor Parlamentului, întărind opțiunea dizolvării rapide a Legislativului în conștiința publică și pe cea a eliminării la alegeri a partidelor prezente acolo. În plus, prin acțiunea sa și definirea axei de conflict PSRM-PAS, a polarizat electoratul și a scos din Parlament orice partid de pe dreapta, însă creând spațiul stângii să poată ocupa pozițiile abandonate de către PSRM și Șor, partide perdante în această confruntare.

Din păcate, PPDA, PDM, ProMoldova și partidul lui Chicu rămân cu visele celor 10% pe care le sperau în viitorul Parlament, pe care și sondajele de opinie, și orice analiză le spulberă din cauza polarizării create de Dodon. Rămân pe stânga PCRM și, poate, Partidul Nostru, care accidental pot să intre în Parlament ,din greșeală, în primul rând pe absenteismul stângii pro-ruse, care va sta acasă dezamăgită de favoriți. Pentru că acțiunile lui Dodon țin acasă exact electoratul său sau care l-a votat în trecut, inclusiv la ultimele prezidențiale, un electorat profund dezamăgit, electrizând, dând motive de mobilizare, emoție și participare exact electoratului Maiei Sandu.

Atacul la adresa Curții: mobilizare în stradă și garanția anulării stării de urgență

Scoaterea din spațiul de responsabilitate pentru problemele economice a președintelui Maia Sandu și Președinției ca instituție este evidentă. Și aici, atât acțiunile pozitive din Parlament și critica schemelor de extragere a resurselor statului în buzunarele private ale lui Dodon și apropiaților săi, cât și acțiunea lui Ciocoi și afacerea stării de urgență au determinat clar unde e puterea nebună care face rău cetățeanului, și cu care se luptă pentru a o înlătura, având toate motivațiile în acest sens.

Atacul la adresa Curții Constituționale a fost rapid tradus în  mobilizarea în stradă de către PAS, constituind un motiv de confruntare cu Dodon, PSRM și Parlamentul și posibilitatea de marcare cu surle și trâmbițe, în deplină vizibilitate, a unei noi victorii a Maiei Sandu și partidului prezidențial, cu care se asociază astăzi mulțimea nemulțumită. O prostie fără sfârșit și fără obiect, fără finalitate pentru PSRM sau Igor Dodon, care orbit de dorința de a avea și victorii pe care să le clameze, a pierdut Nordul politic și simțul, și reflexele sale în materie politică, dacă le-o fi avut vreodată.

Suspendarea deciziilor Parlamentului, ce vor fi analizate și judecate pentru neconstituționalitate, a fost lesne de obținut, mai mult, cum procedura de schimbare a unui membru al Curții este menționată explicit în lege, baletul lui Dodon pare doar  mișcarea dezordonată a unui înecat care dă, disperat, din mâini, ducându-se tot mai mult la fund. Altfel, Declarațiile Parlamentului sunt fără obiect și fără rezultat la nivel normativ, chiar dacă nu pot fi atacate – tocmai de asta – și anulate de Curtea Constituțională. În plus, presând Curtea, apărată în aceste zile de mulțimea de cetățeni, Dodon a permis crearea unui lanț uman de presiune, a unei emoții a populației care îi este defavorabilă și a întăririi garanțiilor Curții pentru a decide fără probleme ridicarea stării de urgență.

În plus, Dodon a împins-o pe Maia spre majoritate constituțională. PAS este pe trend de creștere, readus de Dodon în această situație de hiperactivitatea sa fără simț politic. Polarizarea și eliminarea oricăror actori de dreapta din Parlament sau a altor partide cu care să facă majoritate în Parlament duce la intrarea a doar două partide în  viitorul legislativ, consolidând PAS-ul și ținând electoratul de stânga și pro-rus acasă, din lipsă de candidați valabili. Deznodământul nu are loc mâine, dar alegeri în toamnă, după calmarea pandemiei, vaccinări în masă și plecarea puțin în vacanță a cetățenilor care-și permit, eventual revenirea rudelor în țară, fără teama de a rămâne în carantină la revenirea la locurile de muncă, nu fac decât să schimbe starea de spirit la nivel pozitiv de perspectiva înlocuirii actualului Parlament. Și, obiectiv, nu numai ca emoție și dorința unanimă de a scăpa de PSRM și de Dodon. Deci fostul președinte pro-rus a oferit o victorie en fanfare Maiei Sandu la viitoarele alegeri anticipate. Victorie pe toată linia, fără drept de apel.