Când au aflat că tatăl se va duce la Chișinău, cel mai tare s-au bucurat cei mai mici dintre copii – Ionuț și Petruț – care de mult îl băteau la cap pe tata ca să le cumpere acumulatoare pentru mașinile lor, trimise de mama din Italia, după ce acumulatoarele vechi li s-au descărcat și numai puteau rula cu mașinile alea colorate și atât de frumoase prin curte sau pe drum, iar baterii pentru ele nu se găseau în prăvăliile din Cetâreni. De aia, și tropăiau ei de bucurie prin casă când Ionela le-a spus că tata pleacă la Chișinău. Se bucurau că tata, în sfârșit, o să le aducă acumulatoarele promise și ei vor putea din nou să urce în mașinile lor atât de grozave și să se plimbe cu ele prin curte sau pe drum, trezind invidia copiilor din sat.

Ionela, care era cu cinci ani mai mare decât Ionuț și cu șapte decât Petruț, nu s-a bucurat deloc că tata pleca, fiindcă atunci când tata lipsea, ea trebuia să-l înlocuiască și să aibă grijă de frățiorii ei mai mici, dar ei erau tare zvăpăiați și nebunatici. Ultima oară când tata a lipsit- exact cu o lună în urmă – ei au scăpat telefonul în căldarea cu lapte, dar papara a mâncat-o ea și nu ei.

Iată de ce Ionela nici nu s-a bucurat că tata mergea la Chișinău.

Nu s-a bucurat nici Teodora, care era mai mare decât Ionela cu șase ani, și nu de aia că ar fi trebuit ea să le facă de mâncare fraților și surorilor ei, ci pentru că știa unde se ducea tatăl lor – la spital - și știa și de ce – pentru că se umflase în ultima vreme ca o butie și vărsa cam tot ce mânca.

De regulă, până la ora 16.00, tata revenea acasă. Dar azi se făcu 17.00 și el tot încă nu venise, iar din această cauză toată lumea era neliniștită: Ionuț și Petruț, fiindcă, nevenind tata, nu le aduse nici acumulatoarele jinduite; Ionela că nu-și putea abandona frații și nu se putea duce în drum, ca să se joace cu prietenele ei din mahala, iar Ionela pentru că se gândea la cele mai prăpăstioase lucruri, care l-ar fi putut face pe tatăl să întârzie la spital.

Tata apăru sprea seară. Când îl văzură, Ionuț și Petruț alergară spre el și-i cumprinseră picioarele. Tata însă veni fără acumulatoare și cei doi frați s-au desprins de picioarele lui și au început să bocească. Bocea și Ionela, fiindcă tata nu-i luă la el pe Ionuț și Petruț ca să-i liniștească și tot ea trebuia să le aline suferințele, iar din această cauză nu se putea alătura prietenelor ei din mahala care se jucau atât de captivant pe șes. Plângeau cu toții: Ionuț, Petruț, Ionela și Teodora. Teodora, pentru că află că în zilele care vin tata urma să se interneze la spital.

Tata fugi în beci și începu să bea vin, direct din furtun.

Mama îi dădea supă, cu lingura, seniorei Eliza, iar în timpul ăsta își ferea capul într-o parte, ca  bătrâna să nu o vadă că plânge.