Acum, când s-a precizat fără drept de apel perspectiva alegerilor anticipate în Republica Moldova, reacțiile publice ale partidelor politice reflectă tot mai mult gradul de disperare al acestora pentru că vor părăsi Parlamentul Republicii Moldova. Ele reflectă, totodată, și temperamentul liderilor acestor partide. Mai grav, un nou meci pierdut de Igor Dodon accentuează problemele din interiorul PSRM, tras în jos de ambițiile președintelui său care nu mai are tracțiune și forță politică, și pe care mulți socialiști îl vor debarcat după eșecul previzibil la viitoarele alegeri și îndepărtarea de putere. Nici măcar gesturile ostentativ pro-ruse de votare a adoptării documentelor Parlamentului în limba rusă, la 27 martie, de Ziua Unirii Basarabiei cu România, nu mai ajută, Kremlinul fiind deja obosit să tot fie băgat la mijloc și să plătească oalele sparte și miliardele furate de pretinșii săi adepți de la Chișinău.

Gestul sinuciderii politice prin agățarea de fotoliile parlamentare: Declarația Parlamentului „Noi Vrem Parlamentari!”

Vineri, 26 martie, în ziua când trebuia dizolvat Parlamentul în urma consultărilor cu fracțiunile parlamentare, grupul pro-rus constituit din PSRM și Partidul Șor, susținuți de fugarii de la Pentru Moldova și, în mod ciudat, de către parlamentarii de la Pro Moldova lui Andrian Candu, au adoptat o declarație prin care se exprimă dezacordul față de dizolvarea Parlamentului, Declarație adoptată cu 54 de voturi.

“Luând act de necesitatea stringentă a învestirii unui guvern capabil să soluționeze criza pandemică, precum și să gestioneze productiv domeniile strategice, în special pe dimensiunea social-economic, declarăm despre consolidarea tuturor eforturilor pentru a evita blocajul instituțional cauzat de lipsa unui dialog bazat pe respect și diligență din partea președintelui țării”, se notează în document.

De fapt, Declarația nu are valoare de întrebuințare decât la nivel de imagine. Nu este o lege, altfel risca să fie atacată în Curtea Constituțională și să nu mai fie judecată vreodată după dizolvarea Parlamentului. Chiar dacă ar fi emis o lege care bloca dizolvarea Parlamentului, aceasta ar fi fost neconstituțională, pentru că încălca exact articolele din Constituția Republicii Moldova ce permit această dizolvare a Parlamentului, după două încercări de formare a Guvernului și trecerea a 90 de zile de la momentul demisiei guvernului anterior.

Declarația arată doar că există 54 de deputați – între care doi cu măsuri restrictive ca urmare a anchetelor penale și ridicare a imunității, fiind arestați la domiciliu - care nu vor să plece acasă. O adevărată declarație „Noi vrem parlamentari”!, fără nici o motivație reală, deși cu nenumărate motive invocate.

Andrian Candu și votul pentru Declarația Parlamentului de respingere a dizolvării sale

Președintele Maia Sandu nu a procedat la dizolvarea Parlamentului de vineri, când grupurile Șor și PSRM au spus că au treabă în Parlament și nu au timp să vină la Președinție. Maia Sandu a putut să fie generoasă, a lăsat timp și a afirmat că va continua consultările pentru dizolvarea Parlamentului luni. Atunci, fie dacă vin la consultări, fie dacă absentează, cele două grupuri parlamentare vor fi probat reaua credință, intenția de boicot și lipsa de dialog care li se poate imputa lor, nicidecum Președintelui, care a făcut toate diligențele necesare. Și chiar dacă vin cu o listă de semnături și un candidat de premier, procedura e împlinită și Parlamentul poate fi dizolvat, mai mult, potrivit Hotărârilor Curții Constituționale era obligatoriu să fie dizolvat încă de la 24 martie, și mersul implacabil spre anticipate se reia luni seara.

Prezența Pro Moldova lui Andrian Candu alături de PSRM și Partidul Șor, respectiv parlamentarii fugari de la Pentru Moldova, în votul pentru Declarație îi crează o imagine extrem de complicată și de-a dreptul imposibilă pentru viitoarea campanie electorală. Deja se vorbea de înțelegeri în Parlament prin poziții în comisii, iată că această mezalianță, care confirmă lesne imaginea asocierii nefaste Dodon-Șor-Plahotniuc, este confirmată de votul pentru Declarația împotriva dizolvării Parlamentului a parlamentarilor Pro Moldova.

Andrian Candu marchează astfel două elemente de imagine complet reprobabile. E vorba mai întâi de asocierea cu PSRM-Șor-Pentru Moldova, care îl readuc în siajul umbrei nefaste a asocierii cu zona coruptă și oligarhică cu care au luptat de câțiva ani societatea și alegătorii Republicii Moldova. Apoi este vorba despre gradul de disperare extrem pentru faptul că el și membrii partidului său nu se vor mai regăsi în viitorul Parlament, fiind departe de pragul electoral, probabil partidul cel mai departe de această perspectivă. Iar la nivel de imagine, nimic nu urăște mai mult alegătorul decât trădătorul, politicianul care se agață de putere cu orice mijloace și pe cel care e asociat cu cei care-l fură!

Prezența la consultări, intenția votării Guvernului Grosu și gesturile ostentative pro-ruse înaintea dizolvării Parlamentului

O altă măsură a disperării, în afara votului pentru Declarație sau a gesturilor de frondă sau bravadă, o reprezintă prezența la consultările formale și constituționale pentru dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, convocate de către Președintele Maia Sandu. S-au prezentat vineri Pro Moldova, Platforma DA, PDM și PAS. În toate cazurile sunt semnale consistente măcar ale respectului față de instituția prezidențială, chiar dacă, în cele mai multe cazuri, nivelul de ambiție și lipsa de realism, chiar și în cel de-al 12-lea ceas, au fost evidente.

O altă măsură a relevanței electorale și a poziționării partidelor ar putea fi și votul pregătit pentru Guvernul Grosu. Dacă PSRM și Partidul Șor, împreună cu Pentru Moldova, s-au retras din plen pentru a submina cvorumul și pentru a nu risca să aibă parlamentari care ar fi votat Guvernul Grosu, PDM a semnalat că ar fi votat Guvernul, după consultările cu premierul desemnat, iar PPDA era în dubiu pentru că voia în continuare Guvernul Năstase. Și aceste poziții contează și se acumulează, dând profilul fiecărui jucător politic nu numai la nivel intern, în perspectiva electorală a alegerilor anticipate, nu numai în raport cu Maia Sandu, președintele în funcție, ci și în raport cu partenerii externi. Toate aceste gesturi se notează, intră în dosarele de partid și cele ale reprezentanților, și vor sta la baza calificării fiecăruia dintre jucătorii politici în timp.

Tot astfel cum nu putem trece cu vederea gesturile simbolice făcute pentru Mama Rusie, un fel de strigăt de ajutor, în disperare de cauză, către Kremlin. Astfel, un proiect de lege pentru rusificarea Parlamentului prin obligativitatea de traducere în limba rusă a actelor Biroului Permanent al Parlamentului, a fost amplu criticat, la 30 de ani de la Independența de stat a Republicii Moldova, pe motiv că parlamentarii nu ar cunoaște limba română.

Actul a fost susținut de tripleta pro-rusă din Parlamentul Republicii Moldova, PSRM, Partidul Șor, Pentru Moldova. Ulterior, Președintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, a anunțat o pauză de consultări, iar ca urmare s-a constatat că în sala Parlamentului nu mai există cvorum. În acest sens, speakerul a fost nevoit să închidă ședința forului suprem. Oricum opoziția anunțase atacarea la Curtea Constituțională a unui asemenea act ostentativ pro-rus, produs exclusiv pentru a marca obediența față de Mama Rusie, dar și pentru a marca simbolic 27 martie, când în Parlament a avut loc o ședință solemnă de sărbătorire a 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Mai mult, această referire și strigăt de ajutor către Moscova a produs nemulțumire, cel mai probabil, chiar la Kremlin. Asocierea constantă a Rusiei cu oligarhii, furtul miliardului, cu Dodon și perdanții regimului, nu are cum să bucure Kremlinul, pe Dmitri Kozak și pe strategii ruși de la Ministerul de Externe și Președinția rusă. Varianta e foarte proastă și asociază Rusia cu furtul, corupția, și cele mai urâte figuri publice de către cetățenii Republicii Moldova, fapt care nu are cum să avantajeze imaginea Rusiei, prestigiul și proiectele sale în Republica Moldova.

Ruptura din PSRM: Jos DODON!

La nivelul imaginii, grupurile parlamentare pro-ruse au furnizat date relevante pentru campania ce va veni prin acuzații și propagandă de expunere publică pentru agățarea de fotoliile parlamentare și refuzul de a pleca acasă, atunci când nu-și pot face datoria. Constituția reclamă dizolvarea Parlamentului, iar în campania pentru anticipate care vine, eticheta pe PSRM și Partidul Șor va fi cea de partide care se agață de putere și fug de votul cetățenilor.

Pentru PSRM e și mai grav, i se adaugă emblema de partid care susține corupții – prin asocierea cu Partidul Șor și Pro Moldova lui Andrian Candu – cu imaginile lui Plahotniuc și Șor pe afișele electorale. Dacă mai adăugăm și votul anunțat pentru legea de traducere în rusă a documentelor Parlamentului, avem și emblema de pro-rus, susținută, oricum, fără nici o problemă de Igor Dodon prin demersurile sale. Deci ostentativ pro-rus, susținător al furtului miliardului și spălării de bani și care se agață de putere: ce-i mai nefast pentru perspectiva electorală.

În plus, în PSRM nu există doar adepții lui Dodon. PSRM știe că va intra în Parlament, că este al doilea cel mai important partid după PAS. Totuși o scădere dramatică de la dominația sondajelor înainte de prezidențialele pierdute de Dodon, la plasarea sub PAS cu această ocazie și la prăbușirea în sondaje după votarea lui Dodon ca președinte PSRM, și mai ales după gesturile dezastruoase impuse de acesta partidului, nu are cum să-l avantajeze. Și în partid sunt parlamentari pro-europeni, care-și doresc afaceri în UE, să profite de acordul de liber schimb, în plus, sunt parlamentari și oameni mai tineri, care nu doresc să se scufunde împreună cu Dodon.

PSRM la nivelul conștiinței raționale, știe foarte bine că Rusia are dificultăți financiare și de imagine majore. Că Putin e la final de carieră și că sancțiunile occidentale au dus la reducerea drastică la nivel economic. Pandemia a făcut ravagii, iar situația economică e gravă în Rusia lui Putin. Reacțiile recente venite din SUA și punerea de acord a SUA cu UE vizând relația cu Rusia nu transmit cele mai optimiste semnale. În plus, PSRM vede că UE și Occidentul sunt singurele surse de finanțare ale relansării economice a Republicii Moldova, în timp ce România joacă un rol din ce în ce mai mare în sprijinul cetățenilor în pandemie, prin ajutoare cu material medical din abundență și, mai nou, cu vaccinuri. Iar lucrurile acestea contează enorm.

Dincolo de interesele personale și ale grupurilor de afaceri asociate, oamenii pragmatici din PSRM și care nu sunt ostentativ pro-ruși precum Dodon, realizează că, la vot, populația se va orienta fără drept de apel în favoarea celor care susțin perspectiva de dezvoltare economică a Republicii Moldova, și că aici Dodon și obediența pro-rusă nu mai are nici o perspectivă. Nimeni nu e împotriva unor relații corecte și decente cu Rusia - le cultivă și Maia Sandu - dar perspectiva actuală a Republicii Moldova pentru a se salva post-pandemie este alături de România și de UE.

Și, de aceea, perspectiva unor alegeri cu 22-25% rezultat final pentru PSRM este indicatoare a debarcării lui Dodon și a nevoii de alți lideri și o orientare mult mai echilibrată decât cea impusă de președintele perdant al PSRM. Și decontul urmează, cât de curând. Unde mai pui că și Partidul Șor ar putea rămâne în Parlament și că vine Partidul Nostru care poate la fel de bine să fie opțiunea Rusiei în parlamentul viitor. Concurența e mare, și varianta mai echilibrată și mai nuanțată ar putea fi o soluție mai bună decât pro-rusismul de sorginte sovietică sau naționalist dughinistă practicat la Chișinău de PSRM, mai ales că vine din spate și gruparea în creștere a lui Mark Tkaciuc pe aceeași linie de gândire.